… no fun at all! 🙁 Noroc ca sor-mea e pe aproape si, desi nu are experienta in ale parentingului, imi da lectii de crestere a copiilor. Si bine face! Inainte sa am copii imi imaginam cum o sa ma dau cot la cot cu ei in leagane, pe topogane, cum o sa sarim impreuna pe trambuline, cum o sa ne cataram impreuna in copaci sau cum o sa patinam impreuna. De cand am devenit parinte, m-am responsabilizat – inainte eram …. rau; fara exagerare si pe toate planurile. Pe mine maternitatea chiar m-a „pocnit” mai ceva ca o revelatie. 😛 Astazi nu mai am foarte multe in comun cu cea care eram acum 3 ani. In mare parte e de bine, dar au ramas in urma si visele mele … iar pe cele legate de copii mei e cazul sa le sterg de praf si sa le dau viata. 😉 […]
Targul National al Mierii
Miere de mana de padure, miere de zmeura, miere de cimbrisor, miere de coriandru…si alte specialitati din diferite zone ale tarii, sau miere de portocal, miere de rozmarin, miere de eucalipt, castan, lavanda sau lamai… cum va suna? Dar „frisca de miere”? Eu recunosc cinstit ca imi sunt straine toate aceste produse… dar nu m-as da in laturi de la a le incerca. 😉 Daca sunteti macar un pic curiosi sa aflati mai multe despre aceste tipuri de miere, inca mai aveti timp maine sa vizitati Targul National al Mierii. Noi o s-o facem! Singura informatie pe care nu am gasit-o niciunde pe internet este programul, asa ca vom merge mai dimineata… ca ma gandesc ca, fiind ultima zi, vor avea program scurt.
Perlele altora…
Cum ambii cojocarei sunt mult prea mici pentru a ne da materie prima pentru rubrica „perle”, voi consemna astazi o perluta a unei fetite, dar care m-a distrat copios si mi-am zis ca nu trebuie sa trecuta cu vederea: Eram cu Vladimir la control (ORL). La un moment dat se deschide usa cabinetului iar doctorita ii spune doamnei ce intrase sa astepte afara pana termina sa il consulte pe Vladimir. La iesirea din cabinet, am dat cu ochii de doamna care ne intrerupsese consultatia si de fetita acesteia – sa fi avut in jur de 4 ani. Fetita ne priveste cu atentie – mama carand scoica in care se afla Vladimir si eu pe post de usier – si se intoarce catre mama ei spunandu-i triumfatoare: „Vezi, mami, ti-am spus eu ca inauntru era un copil la tava!” 🙂
Artista familiei
Pana acum acest titlu era detinut cu onoare de sora din dotare, insa Maria ameninta sa ii ocupe aceasta pozitie. Sor-mea in copilarie picta geamul usii de la baie Picasso-like (uf, ce rau imi pare ca nu am o poza… intre timp ne-am mutat din acea casa), iar Maria a atentat la pereti. … probabil nu i-a placut sa ii vada asa albi si s-a hotarat sa adauge o pata de culoare; un pic de albastru, si nu de Voronet ci de pix. 😀 … ma bate gandul sa cumpar o galeata de vinarom alb sa dau peste aceasta prima incercare si sa o las sa se joace cu niste culori pentru dactilo-pictura. 😀 😀 😀 …. dar numai sub „indrumarea” maestrei (sor-mea) si cu acordul lui Sorin… Ar fi tare sa fie de acord! 😀
Dulce casa!
Am ajuns acasa. Cu pile, ca altfel trebuia sa stau internata 3 zile. Am iesit la inventar mai cu un fir mai putin. Un fir buclucas; singurul, sper. Astea sunt vestile bune. Vestile mai putin bune sunt ca trebuie sa merg zilnic la pansat … asta ca ma plangeam ca merg prea des la doctor. O alta veste nu tocmai stralucita este ca nu m-au mai cusut – acum am o gaura mai mare decat aveam inainte de operatie. Cica ar trebui sa se inchida singura, acum ca nu mai este firul buclucas pe care organismul meu era „ocupat” sa il respinga. „Securea” care atarna deasupra operatiei mele este ca restul plagii este inca inflamata la interior si este prinsa tot cu fire precum cel buclucas; vre-o 15-20 astfel de fire, dar trebuie sa fiu optimista! „Aventura” continua… nu pentru mult timp. Sper din toata inima. Multumesc tare-tare mult pentru […]
Program
Sunt ca nauca… toata viata mea se desfasoara intre programari la medici; ba pentru Vladimir, ba pentru Maria, ba pentru mine… Ieri m-am surprins in drum spre medic; ma detasasem si priveam din afara. M-a busit rasul; un ras-plans. Nu exagerez, insa zilnic macar unul dintre noi are o consultatie programata; sunt zile in care ajung la medic si de 2 ori pe zi – alt medic. Controale periodice, revenire pentru urmarirea tratamentului, urgente, vizite la specialisti sau la medicul de familie… cam toata gama. Iar eu merg la toate. La ale lor in calitate de supraveghetor … iar pe ale mele nu le pot rata, ori cat de mult imi doresc. 🙂 Ieri am primit verdictul: maine
Relactare stop!
A fost un vis frumos… o minune. Acele cateva momente „doar ale noastre” acele cateva picaturi de viata… caci da, pentru bebelusii norocosi, picurii de lapte matern sunt picuri de viata… E drept, ca nici formula nu te omoara, iar „alegerea” de a imi hrani copilul cu lapte praf, nu ma face mai putin mama decat cele care isi alapteaza copiii. Mi-e greu sa vorbesc despre acele clipe, despre motivele care au dus la re-ablactarea mea. Inca. Stiu doar ca, pe termen lung, este decizia cea mai buna atat pentru el cat si pentru mine! In urma acestei incercari de a relacta am ramas impresionata de tot sprijinul virtual si real pe care l-am primit. Toate sfaturile si gandurile de bine mi-au prins tare bine. Au fost momente in care am reusit sa merg mai departe doar agatandu-ma de ele. Fara exagerare. … Regret ca toate acestea nu au avut […]
Cand motanul nu-i acasa….
… noi, ne facem de cap si ne lasam dusi la plimbare la Palatul Brancovenesc. 🙂 Norocul meu cu Nico si Bogdan, care ne-au luat si pe noi. Ei au pozat peisajele, care de cele mai multe ori ne cuprindeau si pe noi, au alergat dupa Maria si au fost tare responsabili la „jobul” pe care si l-au asumat 🙂 … si m-au mai ajutat cu Vladimir…. Adica tot greul plimbarii a fost pe umerii lor. Mi-e mi-a placut teribil aceasta iesire, iar Maria s-a simtit extraordinar; asta o spune zambetul ei, nu eu. 😛 Vladimir a mancat si a dormit, si a dormit… si a dormit, de nu-mi venea a crede. Vedeta iesirii a fost, normal, Maria, care s-a jucat cu toti copilasii pe care i-a intalnit, a facut „inventarul” tuturor celor veniti la picnic in gradina palatului, a capatat mancare (fructe, biscuiti si pufuleti) de la toata lumea […]
44 de zile aurii
Dupa 44 de zile Vladimir a ajuns sa cantareasca 4500g si masoara 53 de cm. Tare bine zic eu, avand in vedere faptul ca primele trei saptamani de viata si le-a petrecut in maternitate… Partea mai putin imbucuratoare este ca a venit din maternitate cu un stafilococ auriu care ne-a purtat pe la medicul de familie, apoi la ORL-ist (la Grigore Alexandrescu), apoi la Institutul Cantacuzino iar incepand de astazi am reluat circuitul; Miercuri urmeaza sa mergem iar la ORL-ist. Pana acum i-am dat Garasone – picaturi cu antibiotic si se pare ca acestea nu si-au facut efectul, desi Gentamicina era indicata conform antibiogramei. Medicul de familie a sugerat sa vedem ce recomanda ORL-istul si in functie de recomandari va decide daca imi va da trimitere la Elias pentru internare sau nu. Da, internare pentru refacerea analizelor si efecuarea unui tratament cu antibiotic intravenos… Este prima data de cand ii […]
Chirurgicale
– Eu mai mult nu mai pot sa bag pensa asa orbeste; mi-e frica sa nu apuc vre-un intestin. – Da… Si ce facem, punem un fir? – Nu stiu ce sa zic… sa nu fie vre-un granulom si atunci facem mai rau daca tot supureaza… – Dar avem 6 saptamani de la interventie… – 6 zici? … atunci incercam sa punem fir! – Stati linistita, doamna. Nu veti simti decat putin; doua intepaturi. Mai bine simtiti cusatura decat intepaturile de anestezie. … Preferam anestezia locala…. Dupa episodul de mai sus si introducerea unui tub de dren ce au avut loc pe viu, ma simt norocoasa ca am avut parte de anestezie la operatie. 😀 😀 😀 Vineri merg la control, iar Vinerea viitoare la „descusut”. … Definitiv, sper!