Rugaciunea de seara – varianta Vladimireasca

Bunica mea este o femeie credincioasa. M-a crescut si pe mine in acest spirit si acum incearca sa le insufle credinta si copiilor mei.  O las, desi nu sunt intru totul de acord cu tot ce le spune, contracarez prin prezentarea faptelor in varianta reala… realitatea mea. Totusi, cei mici au preluat de la ea obisnuinta de a se ruga. Ii aud prin casa, de cele mai multe ori in timp ce se joaca, spunandu-si rugaciunile. Nu ii descurajez… E alegerea lor. Astazi Vladu se juca cu verisorul lui la el in camera si il aud: Doamne, Doamne, sa fie cu noroc! Doamne, Doamne sa fie cu sanatate! Doamne, Doamne, ajuta-ne pe toti! … sa nu mai facem caca pe noi. Doamne, Doamne, ajuta-ne sa facem la weceu. Si avem si un bebelus. El face in pampers, dar noi sa facem la weceu! Sa fie cu sanatate! Sa fie cu […]

Continue Reading

Regresul in renuntarea la „pampersi”

Regresul.. modul prin care copilul iti spune ca e ceva in neregula cu el, cu voi… cam asta au insemnat toate perioadele de regres ale copiilor mei. Si acum traversam (prin Vladi) o perioada de regres: regresul in renuntarea la pampers. Copilul meu, in varsta de aproape 4 ani, cel care se supara de numa atunci cand ii zice un copil mai mare in parc ca e mic, e fix asemeni unui bebelus. E mai in urma varului sau in varsta de 2 ani si 2 luni… si, din pacate asta ni se datoreaza noua… mie si problemelor mele job-related pe care le-am avut in decursul acestui an si recentelor probleme medicale ale Mariei care ne-au facut sa ne concentram atentia asupra ei mai mult in ultimele luni… Regresul asta e strigatul lui de furie. Furie ca nu isi mai vede mama decat foarte rar si ca atunci cand o […]

Continue Reading

Viata e roz si roz este lumea toata!

A zis-o Jojo, iar acum o spune Maria la fiecare pas. Yeey, norocoasa de mine! Nici macar movul nu mai e in gratiile ei. Toate outfiturile trebuie sa fie ROZ.. si asta ma scoate din minti. Nu mai iese din casa daca nu este imbracata in ROZ, iar asta face ca numarul outfiturilor ei sa fie extrem de redus… am evitat rozul pe cat am putut. Se pare ca nu mai am scapare acum. Daca nu cedeaza curand, trebuie sa programez o partida de cumparaturi… una extrabuget, care inainte de concediu nu ne pica bine. .. dar ce nu face omul pentru a putea iesi cu un copil neurlator din casa… Am nevoie de incurajari… Am nevoie sa aud ca etapa asta nu tine mult… Delirez?  

Continue Reading

Petrecerea de ziua ei. Bierful.

Ca viseaza la petrecerea ei inca de pe la jumatatea anului trecut, nu ma mira. Si-a imaginat-o in fel si chip dar se razgandea repede. Si-a rezervat singura locatia pentru petrecere, fara sa fi discutat inainte cu mine sau cu ta-su. Chiar de la prima interactiune cu Peekaboo, in calitate de invitata la o petrecere, dupa ce s-a dumirit ea cum e cu noua locatie, s-a dus la unul dintre reprezentantii locului de joaca si a intrebat daca e liber pe 22 Martie. Cand a primit raspunsul afirmativ, a exclamat: „Bine. Sa stii ca atunci e ziua mea”. Din punctul ei de vedere aceasta conversatie echivaleaza cu o rezervare. Aceasta fost facuta oficial imediat ce s-a primit si confirmarea mea. Si daca tot am rezolvat-o cu locatia, am inceput sa lucram la „brief”. Am tot incercat sa o descos sa vad exact ce isi doreste. Ma interesau dorintele care persista, […]

Continue Reading

Aiki-Budo. Aikido pentru copii

Exasperata de luptele crancene ce se desfasoara zilnic intre Maria si Vladimir, am inceput sa caut activitati care sa ii ajute sa isi consume energiile fara urmari… Si am inceput sa caut informatii despre activitati la care sa imi pot duce copiii. Am vrut sa fie ceva care sa ii solicite fizic. Am vrut sa fie ceva relativ aproape de casa, astfel incat sa ii pot ajunge usor cu ei. Am vrut sa fie ceva care sa se desfasoare seara, dupa ora 18, astfel incat sa am timp sa ii duc dupa ce ma intorc de la munca. Si am gasit Aiki-Budo; Dojo Aikido Bucuresti. Auzisem ca primesc si copii mai mici, de varsta alor mei, dar am sunat totusi, pentru a ma asigura ca il primesc si pe Vladi. La 2 ani si jumatate nu prea e primit peste tot, iar acceptarea copiilor „la pachet” era o alta conditie. Am […]

Continue Reading

Standarde. EA

De cand i-am devenit mama Mariei, am privit mai mereu „standardele” cu ati ochi decat normali… La inceput priveam la standarde cu teama, apoi am invatat sa le ignor, apoi m-am alarmat si iar am incercat sa educ sa le ignor. Acum ma amuza. Rad. Dar oare este rasul meu? Maria are 3 ani si 9 luni si masoara 118 cm, cantareste 18 kilograme si poarta masura 29 la picior. E un soi de sora lu’ Fat Frumos. Creste in nici 4 ani cat altii in  6-7. Recunosc ca ma sperie putin perspectiva cautarilor de pantofi masura 40 pentru un copil de scoala generala. :)) Imi alunga si mie cineva norisorii? 🙂 Incurajari, va rog!  

Continue Reading