Citisem anul trecut, la Ada, despre catrea Catherinei Dolto, „De ce spun copiii, NU„. Nu am cumparat-o… credeam ca mai am timp pana sa intram in etapa NU. Nu a fost asa. Citeam ieri o postare si mi-am amintit ca nu am „consemnat” nimic despre aceasta etapa. Culmea e, ca nu totul e NU. Stie sa spuna si DA, atunci cand vrea neaparat ceva. Dar, de cele mai multe ori NU-ul e la putere. Sintetizez, reproducand un dialog: Eu: Maria, ce faci? Maria: NU! 🙂 🙂 🙂 In week-end dau fuga in oras sa imi cumpar cartea. Simt ca am nevoie de ajutor sa descifrez enigmele NU-urilor.