I-a placut enorm, desi s-a jucat mai mult pe langa jucariile gonflabile decat pe ele. Poate data viitoare va fi mai curajoasa. 🙂 In rest, a dansat, a alergat printre mese, a „stat in picioarele” copiilor mai mari care se jucau la jocurile cu fise, a furat jucarii de la alti copii… adica a facut ce stie mai bine. 🙂 Sunt fericita ca nu a imbrancit pe nimeni. 🙂 E fenomenala. Se serveste de pe mesele altora de zici ca e la ea acasa… Cu asemenea comportament risipeste si orice urma de calm din mine, si „nu e voie” e la putere. In 80% din cazuri nu are nici macar rabdare sa imi asculte explicatia. Se reorienteaza repede spre alt si alt lucru „interzis”. Macar nu se mai tavaleste pe jos plangand.. La balon am fost ieri, si deoarece sunt tare aiurita am plecat de acasa fara apa si mancare. […]
6 luni Vladimiresti
E mare. 🙂 Are 8700 g si 71 de cm. Gangureste mult si interactioneaza din ce in ce mai mult cu sora lui. 🙂 Rad, se joaca, se bat… Ea e centrul universului lui. Iar el … cred ca e inca un accesoriu pentru ea. E bebe.. sau, mai nou, Dadiii – in loc de Vladi. 🙂 Falcosul meu a trecut de pragul celor 6 luni. Nici nu-mi vine sa cred cum a zburat timpul. 🙂 Am fost fericiti… o oarecare lege a compensatiei l-a ocrotit de colici, si mi-a dat timp sa ma intremez. Acum e chinuit de durerile cauzate de eruptia dentara. Inca nu are nici un dintisor, dar la cum evolueaza lucrurile, nu cred ca mai e mult pana „ii coace” 🙂 . Deocamdata ne bazam pe Camilia, Nurofen … si cate un strop de Calma-B(aby), atunci cand durerile sunt cu adevarat chinuitoare. Diversificarea am inceput-o timid, […]
Tata si fata – sau cum il joaca pe degete
Maria este un copil care stie ce vrea. Asta mi-e clar! … doar ca eu sunt cam imuna la „farmecele” ei, in schimb ta-su ii cade in „mreje” de fiecare data. Fara exceptie. Desi, pana nu demult, ma plangeam ca Maria nu prea e prietena cu periuta de dinti, eforturile mele au dat pana la urma roade, dar am picat in extrema cealalta. Se perie cateva ore pe zi si face tot ce ii sta in putinta sa intre cat mai des in posesia periutei. Aseara, Sorin – vizibil rapus de oboseala dupa o zi de munca – abia apuca sa isi intinda oasele in pat. Vladimr dormea, iar Maria misuna pe langa noi … pana ajunge in dreptul usii de la baie. Face niste incercari timide de a ma face sa o duc in baie – adica arata cu degetul spre usa si facea precum un urangutan. Eu ignoram; […]
Pretul fericirii
De data aceasta a fost nevoie numai de 80 si ceva de lei pentru achizitionarea cortului si de 5 minute de joaca frateasca. 🙂 Iubesc zilele petrecute alaturi de ei! Cu tot nopti nedormite, eruptii dentare si tantrumuri! 🙂
Activitati pe timp de iarna
Protagonista acestei postari este Maria…. asa cum am mai spus, sunt incapabila de a avea grija de ambii copii, asa ca ies cu ei pe rand. Oficial, nu am facut nimic din ce se vede. Sunt numai activitati destinate copiilor de peste 3 ani. 🙁 A fost nevoie de un copil in vrsta de 1 an si 10 luni, ambitios si hotarat sa ajunga unde isi dorea… si de rugaminti din partea mea, adresate persoanelor care administrau cele doua locatii. Dar a meritat. Din plin! 🙂 Iar satisfactia copilului meu, m-a facut sa nu imi pese ca a trebuit sa ma rog sa imi fie acceptati banii.
Am copii. Ma calugaresc!
Cam asta se asteapta societatea sa faci. … si nu exagerez. Vrei sa iesi undeva cu piticul, ai optiuni foarte reduse. Ca sa nu stai pe tusa o perioada prea lunga (adica pana creste copilul suficient de mare pentru a stii a se comporta in societate), trebuie musai sa detii o bona; sau bunici dispusi sa stea cu cel mic. Daca n-ai, te inchizi cu el in casa si iti limitezi orizontul la parcuri, circ sau teatru de copii. In momentul in care ai un copil, descoperi brusc ca restaurantele nu au suficiente scaune pentru copii, sau ca nu au spatii pentru nefumatori amenajate corespunzator, sau ca starnesti indignare in randul clientilor atunci cand nu poti sa „iti stapanesti” pruncul ce plange de frustrare sau care se manifesta zgomotos, fericit fiind ca ajunge in locuri noi. Teatru, film, spectacole… sunt chestii total straine pentru un parinte care nu are cu […]
Mos Craciun corporatist
Da, stiu… a trecut ceva vreme de la eveniment, dar trebuie musai consemnat… Anul acest Mosul a venit si la tati la job… nu chiar la el, dar la unul dintre sediile lor. Cum mi-am propus sa imi transform copila intr-o maestra a socializarii, am zis ca nu e un eveniment pe care trebuie sa il ratam. Sunt sigura ca pentru ea a fost mai mult decat frumos. S-a zbenguit si a alergat fericita prin ceata de copii veniti sa il intampine pe Mos. Feeric. Acum descriu evenimentul din punctul meu de vedere: Locatie frumos amenajata, dar fara nimic specific copiilor. Mai indulceau atmosfera un print care modela baloane si era de-a dreptul asaltat de copii si parinti, si doua printese destul de nesuferite. Pe una dintre ele ( o Belle, parca) a alergat-o Maria tot evenimentul sa ii atinga rochia, iar ea nici macar nu a coborat privirea spre […]
Batrani dar fericiti
Suntem mult prea batrani pentru a mai petrece revelionul in club… Prea batrani si prea obositi. La trei si jumatate eram deja in drum spre casa… si nu pentru ca nu ne-am simtit bine, ci pentru ca petrecerea a fost mult prea mult pentru noi. 🙂 🙂 🙂 Dar nu-i bai. Ne acceptam conditia de mosi si ne bucuram de clipele petrecute alaturi de micutii nostri. La anul imi doresc sa nu mai stam in Bucuresti de revelion… dar mai vedem ce-o mai fi pana atunci… 🙂 … Ah, si eu sunt mult prea dezobisnuita de purtatul rochiilor. Au dovedit asta obiectele daramate ori de cate ori incercam sa imi croiesc drum printre mese…. rochia mea care parea sa fie croita in colturi se incapatana sa ia mereu ceva cu ea… 😀 Note to self: anul acesta trebuie sa reinvat sa port rochii/fruste. Si tocuri. Musai tocuri. … si mai […]
Patru minute si treizeci de secunde
… din viata lor… Am reprivit filmuletul de cateva ori si imi par suspect de … „asezati” …. in realitate nu e chiar totul roz…. 🙂 … ma topesc de dragul lor!!!
Saracul frate mai mic
E cand iubit, cand brutalizat… sau „decorat” cu site, oale, capace, mangaiat cu furculite, linguri, rigle…. totul menit pentru a ne testa limitele. Iar el rade… e tot un zambet cand o priveste pe sora cea mare. Te topesti de dragul lor. Inevitabil. Acum interactioneaza mai mult. El sta in fundulet si incearca sa ajunga la jucariile pe care domnisoara i le smulge din mana cu o viteza ametioare, numai pentru a le arunca mai departe de el… Dar il pupa si il mangaie; iar el nu plange… uneori o mai priveste dezamagit, iar ea rade triumfatoare. Si mie mi se rupe sufletul, zau. Nici o explicatie, pe nici un ton nu a avut efect… Nici o strategie… nimic-nimic. Interactiunile nu se limiteaza numai la gestica… deja vorbesc pe limba lor. 🙂 -Aaammmiimmm. maaammmaaamm. aaaaammmmm. – Bebi, mei-mei. pe’na nani-nani. Iiiii!! Bebi, pe’te!!! Nu. -Aaabbbbeeee. Ihhhnnn-ihnnn. – Asa… cupu’tu. papi! […]