In copilarie, Xena era una dintre eroinele mele (sa nu radeti!); visam cu mintea unui copil de cativa ani, la luptele pe care le purta. Imi doream sa ajung si eu asa… pe vremea aceea nici prin cap nu imi trecea ca cele mai aprigi lupte din viata mea le voi da tocmai pe viata. … Viata nu m-a menajat mai deloc dar pana acum am reusit sa imi castig bataliile. Si nu au fost putine. Asa s-a intamplat si Luni… norocul a fost de partea mea. Am scapat numai cu o laparoscoica. Acum ma lupt sa scap de drena si sa ajung cat mai repede acasa…. .. Asta scriam Marti seara de pe telefon… azi am continuat postarea de acasa. 🙂 Dap, am „evadat” . Nu mai rezistam nici o secunda in plus in „cloaca” aia, cum bine ii spuse Vienela. O sa dezvolt. E infiorator ce se intampla […]