Citeam acum ceva vreme la Bogdana ca Radu (mezinul) se joaca cu jucariile lui David (mijlociul) si incepusem sa imi fac griji pentru Vladimir. Nu mi-a trebuit mai mult de cateva saptamani cu amandoi acasa pentru a-mi da seama ca jucariile sunt motiv de disputa intre frati, iar cand diferenta de varsta intre acestia este mica, disputele risca sa degenereze…. Inca nu e cazul la noi, dar simt ca nu mai e mult pana acolo… iar postarea Carlei in care am vazut jucariile transformandu-se in veritabile arme albe m-a cam pus pe ganduri… Vladimir e mic. Nu are nici o sansa in fata Mariei. E deposedat cu viteza luminii, dar creste.. si incepe sa riposteze. Are deja o miscare castigatoare: trasul de par, „priza” din care Maria inca nu a gasit iesirea. 😉 Nu sunt tot timpul asa.. exista si momente in care Maria ii aduce diverse jucarii, iar el […]
Am copii. Ma calugaresc!
Cam asta se asteapta societatea sa faci. … si nu exagerez. Vrei sa iesi undeva cu piticul, ai optiuni foarte reduse. Ca sa nu stai pe tusa o perioada prea lunga (adica pana creste copilul suficient de mare pentru a stii a se comporta in societate), trebuie musai sa detii o bona; sau bunici dispusi sa stea cu cel mic. Daca n-ai, te inchizi cu el in casa si iti limitezi orizontul la parcuri, circ sau teatru de copii. In momentul in care ai un copil, descoperi brusc ca restaurantele nu au suficiente scaune pentru copii, sau ca nu au spatii pentru nefumatori amenajate corespunzator, sau ca starnesti indignare in randul clientilor atunci cand nu poti sa „iti stapanesti” pruncul ce plange de frustrare sau care se manifesta zgomotos, fericit fiind ca ajunge in locuri noi. Teatru, film, spectacole… sunt chestii total straine pentru un parinte care nu are cu […]
Batrani dar fericiti
Suntem mult prea batrani pentru a mai petrece revelionul in club… Prea batrani si prea obositi. La trei si jumatate eram deja in drum spre casa… si nu pentru ca nu ne-am simtit bine, ci pentru ca petrecerea a fost mult prea mult pentru noi. 🙂 🙂 🙂 Dar nu-i bai. Ne acceptam conditia de mosi si ne bucuram de clipele petrecute alaturi de micutii nostri. La anul imi doresc sa nu mai stam in Bucuresti de revelion… dar mai vedem ce-o mai fi pana atunci… 🙂 … Ah, si eu sunt mult prea dezobisnuita de purtatul rochiilor. Au dovedit asta obiectele daramate ori de cate ori incercam sa imi croiesc drum printre mese…. rochia mea care parea sa fie croita in colturi se incapatana sa ia mereu ceva cu ea… 😀 Note to self: anul acesta trebuie sa reinvat sa port rochii/fruste. Si tocuri. Musai tocuri. … si mai […]
Saracul frate mai mic
E cand iubit, cand brutalizat… sau „decorat” cu site, oale, capace, mangaiat cu furculite, linguri, rigle…. totul menit pentru a ne testa limitele. Iar el rade… e tot un zambet cand o priveste pe sora cea mare. Te topesti de dragul lor. Inevitabil. Acum interactioneaza mai mult. El sta in fundulet si incearca sa ajunga la jucariile pe care domnisoara i le smulge din mana cu o viteza ametioare, numai pentru a le arunca mai departe de el… Dar il pupa si il mangaie; iar el nu plange… uneori o mai priveste dezamagit, iar ea rade triumfatoare. Si mie mi se rupe sufletul, zau. Nici o explicatie, pe nici un ton nu a avut efect… Nici o strategie… nimic-nimic. Interactiunile nu se limiteaza numai la gestica… deja vorbesc pe limba lor. 🙂 -Aaammmiimmm. maaammmaaamm. aaaaammmmm. – Bebi, mei-mei. pe’na nani-nani. Iiiii!! Bebi, pe’te!!! Nu. -Aaabbbbeeee. Ihhhnnn-ihnnn. – Asa… cupu’tu. papi! […]
5 luni Vladimiresti
Ieri s-au implinit 5 luni de cand suntem patru. 🙂 Mi-e greu sa descriu ce simt… la Maria ma entuziasmam la orice zambet… acum doar le savurez, dar ceea ce da cea mai multa savoare sufletelor noastre sunt interactiunile dintre cei doi. Sunt topita la propriu. Maria ma lasa masca in fiecare zi. Nu-mi vine sa cred ca fetita mea, cea care nici macar nu stie sa vorbeasca, este capabila de atat de multa iubire pentru fratiorul ei. Mi-e greu sa scriu doar despre el… inevitabil ajung la EI. 🙂 Inima si creierul meu refuza sa ii separe. Pentru mine sunt un intreg, format din doua jumatati de dimensiuni diferite, dar totusi egale ca intensitate. Pentru a sarbatori cele 5 luni implinite, am inceput diversificarea…. laptele nu-i mai tine de foame decat maxim 2 ore… si vorbesc de 180 de ml; in plus, daca nu o incepeam eu, avea Maria […]
Mosul meu intarziat
🙂 Pentru ca am fost cuminte si deloc pretentioasa (mi-au murit laudatorii 😀 ) am avut parte de un Mos Nicolae intarziat dar tare darnic! A se intelege ca asta patesc hazbanzii care isi lasa cardurile pe mana nevestelor rugandu-le sa isi cumpere singure un cadou! 😀 Anul acesta Mosul m-a cadorisit cu o protectie pentru purtatorul de Vladimir (in cazul meu, Manduca): Poarta-ma! varianta pe NEGRU! Daaaaaaa!! E neagra! Si singur acest cadou mi-ar fi insenitat zilele. Plutesc de fericire. Raluca ma poate intelege. Ea stie cat de multa culoare poate aduce negrul in sufletul unui all-blacker. 😉 …. daaarrr, Mosul meu nu a uitat de lupta mea cu kilogramele si s-a hotarat sa ma ajute sa o castig… ca dieta nu prea are rezultate… cel putin nu asa cum imi doream eu. Am primit si un abonament de 12 sendinte de masaaaj. Ma relaxeaza numai gandul la ce urmeaza. […]
Mos Nicolae – prima data in patru
Intre un robinet spart in baie, niste tipete d’ale lui Vladimir, niste dureri de masea a lui Sorin, niste urlete ca vrea sus la sor-mea ale Mariei si niste ameteli (de oboseala) d’ale mele, a venit si Mos Nicolae! 🙂 E lesne de inteles de ce nu avem poze… 🙂 …. dar avem amintiri! 🙂 Amintirea Mariei care a fost de-a dreptul uluita la vederea cadourilor…. Nu stia cum sa le stranga pe toate in brate. 😀 Ii era, cumva, teama sa nu i le ia cineva. Nu ii venea sa creada ca toate alea sunt pentru ea…. mai ales atatea googhii, pentru care trebuie „urecheat” Mosul care a coborat de la matusa-sa. Eu, am zis sa nu vaduvesc copilul de dulciuri, asa ca i-am luat o ciocolatica si un susan cu miere, daaaaaaaaaar, matusa cea iubitoare si nedetinatoare de copii a venit in prag de seara cu o punga […]
24 in 44
A demonstrat ca se poate! Si fara cazaturi! De cand si-a descoperit pasiunea pentru mersul in galosii bunicului, face mereu ture prin casa incaltata asa. Mai cade, se ridica si isi continua drumul. Oare ce i-o placea atat??
Despre medicatia copiilor. „Curentul” homeopat?
Nu mi-am dat seama pana zilele trecute ca putem vorbi si despre un „curent homeopat” … dar cam asa este. Medicina homeopata ia amploare, si tot mai multe persoane capata incredere in ea… si cum homeopatia este „un tratament medical care utilizeaza substante naturale din cele trei regnuri: animal, mineral si vegetal cu scopul de a mari capacitatea de autoaparare a organismului impotriva bolii, de a stimula sistemul imun al pacientului care astfel devine capabil sa identifice si sa inlature cauza bolii din interior”, era de asteptat ca din ce in ce mai multi parinti sa apeleze la beneficiile naturii pentru sanatatea copiilor lor. Nu stiu insa ati dintre cei care apeleaza la homeopatie stiu ca in homeopatie se pot folosi si substante toxice in stare nativa, de exemplu mercur (Mercurius), arsenic (Arsenicum), plumb, (Plumbum), fosfor (Phosphorus), veninuri de serpi (Lachesis) sau paianjeni (Tarentula)… dar si substante inerte, care nu […]
8 saptamani
Acum doarme in cosuletul lui, langa mine; zambeste in somn. O face des. 🙂 As fi in stare sa il privesc ore intregi… fara sa ma satur, fara sa ma plictisesc! Zambesc nostalgic atunci cand ma gandesc cat am suferit de dorul lui in primele saptamani. Nu credeam ca DORUL poate fi ATAT de arzator; dureros… dar el sterge orice urma de durere. Nu mai am decat amintirea acelor zile, care probabil ca este intretinuta de conexiunea cu toate complicatiile mele. Suntem acasa de 5 saptamani… nici nu stiu cand au trecut… Cand a luat in greutate 1,4 kg? Cand i s-au bucalat obrajii, cand a facut cute pe maini si pe picioare? El e voinicul meu! Probabil ca e mai micut decat alti copii de varsta lui sau chiar mai mici, dar trage tare sa