La invitatia Corinei am acceptat toamna trecuta sa vizitez o gradinita privata. Recunosc ca am acceptat cumva cu inima indoita si mai mult de dragul Corinei. Am aruncat o privire pe site-ul gradinitei si doar simplul fapt ca nu am vazut tarifele listate si ca gradinita este situata intr-o zona destul de scumpa a orasului m-a facut sa ma gandesc ca voi vedea o gradinita privata ca oricare alta unde imi vor fi prezentate facilitatile ( comune si altor gradinite private) dar care are niste tarife exorbitante. Dar ce nu fac eu de dragul Corinei… asa ca m-am prezentat la poarta gradinitei la data si ora convenite. Aveam si un mic interes ascuns… refuzul lui Vladi de la acea vreme si cautarile sora-mii pentru o gradinita pentru nepotul meu, ma faceau sa fiu deschisa optiunilor pentru alegerea unei gradinite private … iar cea pe care tocmai acceptasem sa o vizitez se afla […]
Gradinita de stat. Cu bune si rele.
Copiii mei merg (in rarele zile in care nu prezinta semne de boala) la o gradinita de stat. Se afla peste drum de casa noastra. Nu zic ca este cea mai buna optiune insa, cu siguranta, este cea mai ieftina. Plusul major este cel financiar. Doi copii la o gradinita particulara (e diferenta de 1 an si 3 luni intre ei) ne-ar costa un minim de 3500 lei lunar. Tot in categoria plusuri incadrez si proximitatea fata de domiciliu: in nici 1 minut suntem la gradinita. Un plus este si diversitatea sociala: in sistemul de stat au colegi din toate clasele sociale si asta le prinde bine pe viitor. Educatoarele se incadreaza la neutru. O educatoare buna consider ca este o loterie. Nici „la stat”, nici „la privat” nu ai garantia ca nimeresti o educatoare buna. Asta e parerea mea. Minusurile sunt destule: – numarul mare de