Tara arde si Maria mea… se indragosteste de reductor. 🙂 Cu olita nu am avut sorti de izbanda… s-au placut, s-au urat, s-au placut din nou… dar niciodata nu cerea la olita. Nu am fortat-o… am tot sperat sa se produca „minunea”. Dar nu s-a produs. Prin vara, am avut cateva zile in care am tinut-o mai mult fara scutec… dar nimic; era prea mica. Cand a mai crescut, nu am mai fost capabila sa ma ocup de ea, asa ca ne bazam in continuare pe „pampersi”. … pana acum vre-o saptamana. Simtindu-ma mai bine, incepusem sa rumeg ideea de a incerca sa o tin prin casa fara pampers, doar ca al meu consort nu a fost receptiv la acest gand… nu pe timp de iarna… asa ca am renuntat la idee….. DAR, saptamana trecuta am fost intr-o vizita iar sotul meu a vazut in plina desfasurare un proces de […]
Activitati pe timp de iarna
Protagonista acestei postari este Maria…. asa cum am mai spus, sunt incapabila de a avea grija de ambii copii, asa ca ies cu ei pe rand. Oficial, nu am facut nimic din ce se vede. Sunt numai activitati destinate copiilor de peste 3 ani. 🙁 A fost nevoie de un copil in vrsta de 1 an si 10 luni, ambitios si hotarat sa ajunga unde isi dorea… si de rugaminti din partea mea, adresate persoanelor care administrau cele doua locatii. Dar a meritat. Din plin! 🙂 Iar satisfactia copilului meu, m-a facut sa nu imi pese ca a trebuit sa ma rog sa imi fie acceptati banii.
24 in 44
A demonstrat ca se poate! Si fara cazaturi! De cand si-a descoperit pasiunea pentru mersul in galosii bunicului, face mereu ture prin casa incaltata asa. Mai cade, se ridica si isi continua drumul. Oare ce i-o placea atat??
Condurii fermecati
Pasiune mistuitoare. Chiar daca nu ii incalta decat o data la cateva zile ii poarta dupa ea prin casa mereu. Accesoriu, jucarie, ei sunt de toate. Incerc pe cat posibil sa nu o las sa ii incalte prea des… au totusi toc, iar ea nu are nici macar 18 luni.. dar i-a primit si a fost suficient sa ii vada pentru a se indragosti iremediabil. 🙂 Partea buna este ca, de cand ii are, nu mai atenteaza la pantofii mei cu toc (putinii care zac nepurtati in pantofar). Acestia sunt condurii fermecati – primii ei pantofiori cu toc. 🙂 Ii mangaie, ii dragaleste si ii poarta dupa ea prin toata casa.
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
Artista familiei
Pana acum acest titlu era detinut cu onoare de sora din dotare, insa Maria ameninta sa ii ocupe aceasta pozitie. Sor-mea in copilarie picta geamul usii de la baie Picasso-like (uf, ce rau imi pare ca nu am o poza… intre timp ne-am mutat din acea casa), iar Maria a atentat la pereti. … probabil nu i-a placut sa ii vada asa albi si s-a hotarat sa adauge o pata de culoare; un pic de albastru, si nu de Voronet ci de pix. 😀 … ma bate gandul sa cumpar o galeata de vinarom alb sa dau peste aceasta prima incercare si sa o las sa se joace cu niste culori pentru dactilo-pictura. 😀 😀 😀 …. dar numai sub „indrumarea” maestrei (sor-mea) si cu acordul lui Sorin… Ar fi tare sa fie de acord! 😀
Update de stare si evolutie – Maria
A scapat de febra!!! Dupa o zi si jumatate de antibiotic, febra a cedat! 😀 … si nici ca a mai revenit de atunci. Culmea este ca tot nu ii gasim nici o explicatie; aparent este sanatoasa tun… doar ca s-a „distrat” aproape 6 zile cu temperaturi ce depaseau 39 de grade. Important e ca a trecut! Acum pitica e voioasa si voinica si asteapta sa o duca ma-sa la alergolog pentru o reevaluare in vederea luarii unei decizii in privinta ROR-ului, pe care tot nu l-am facut, inca. Intre timp, am mai testat-o cu alimente continand ba albus, ba galbenus, ba din amandoua, si nu am mai avut parte de eruptii cutanate puternice – cate o bubita pe ici, pe colo… Nu la fel ne putem lauda cu evolutia alergiei la „albine” – reactioneaza instant si destul de urat la miere, sau ceara de albine continuta in creme; noroc […]
Salopeta – mostenire de familie
In salopeta asta a crescut si matusa-sa si ma-sa. 🙂 … a fost tare ciudat sa o privesc pe Maria purtand-o in timp ce priveam fotografia in care sor-mea purta exact acelasi obiect vestimentar. Le sunt recunoscatoare mamei si bunicii mele care au pastrat aceasta salopeta peste 30 de ani. Spuneam ca a fost ciudat sa o privesc imbracata asa… ciudat in sensul de inima bulversata de tot felul de trairi, insa si mai ciudat le-a fost lor, bunicilor si strabunicii Mariei, carora li s-au umezit ochii vazand nazdravana purtand un obiect vestimentar in care si-au crescut ambele fete. 😀 … e drept ca noi am purtat aceasta salopeta pe la 2 ani… iar Maria, la nici 15 luni implinite, abia mai intra in ea….
8-4-3
8 dinti (toti incisivii), 4 masele (molarii primari) si 3 canini in curs de eruptie. Auch!!! … si totusi putea fi ma rau… Functionam de 4 zile pe baza de Camilia, Baby Orajel si Nurofen, administrate alternativ. Plange mai putin, doarme ceva mai bine – insa geme in somn si se trezeste de cateva ori plangand, ziua nu mai este foarte irascibila… e mai bine. „Cocktailul” pare sa functioneze. Mananca o zi da si una nu… adica o zi meniu normal (pentru varsta ei) iar cealalta numai lapte cu cereale si paine pe post de gustare. Pana sa inceapa sa functioneze pe baza de „cocktail” a fost cumplit. Ne-a luat cam 5 zile pana sa ne hotaram sa o ajutam … am tot sperat ca e o alta maseluta, insa nu a fost sa fie… Trei canini odata! 🙁 Nu mai manca, nu mai dormea, nu ne mai intelegem cu […]
Semne de buna purtare
… si nici nu a inceput bine vara. 😀 Alearga toata ziulica; se cocoata peste tot; a invatat sa isi aduca sau sa improvizeze diverse inaltatoare atunci cand vrea sa se catere pe ceva mai inalt; urca fara pauza si neajutata pana la etajul 1 – in patru labe; se suie pe canapea, pe masuta de cafea, pe scaune, pe fotolii … pe pervaz, pe calorifer. Daca o scapi din vedere cateva secunde, urmeaza, inevitabil, o bufnitura. Nu plange decat la loviturile foarte serioase; la cele „uzuale” se scutura, eventual isi mangaie locul afectat, si fuge razand. 😀 Picioarele nu sunt singurele ce poarta semne „de buna purtare” – in seara asta ne-au iesit la inventar doua vanatai pe frunte, una pe nas, trei pe maini si o julitura usoara pe coaste. … si eu care mi-am dorit ca primul copil sa fie fetita tocmai pentru ca fetele sunt mai […]