🙂
– Iubita, stinge-ne, te rog, lumina!
– Pui, mai tartziu… nu a mancat nici jumatate de bibi… Daca o sting acum, adoarme!
…. zece minute de pauza totala. Ma duc sa vad ce s-a intamplat.
Nu-i asa ca sunt adorabili? 🙂
Blog de Familie
Blog de Familie
🙂
– Iubita, stinge-ne, te rog, lumina!
– Pui, mai tartziu… nu a mancat nici jumatate de bibi… Daca o sting acum, adoarme!
…. zece minute de pauza totala. Ma duc sa vad ce s-a intamplat.
Nu-i asa ca sunt adorabili? 🙂
13 comentarii
Acum am apucat sa vin…daaaa! Te linisteste total imaginea asta. Sa-ti traiasca, Gabitule! 😉
Multumesc, asemenea Dani! pupam.
Putin spus adorabili….Din cate vad eu , are loc procesul de dezvoltare al acelui club exclusivist de care tot spun eu 😀
Sa-ti traiasca! 🙂
cu ori fara lumina..:))
Cu! … ca daca-i stingem piticei lumina la bibi de seara, nici macar jumate din el nu baga… adoarme instant. Dar aseara m-au pacalit amandoi! Nani de voie la unison. 🙂
Sunt frumosi foc!!Ce poate fi mai minunat decat atat?Nimic , cred eu.E o multumire mai presus de orice lucruri materiale ;).Cat despre convietuirea , dialogul intre parinti atunci cand vine bebe , cred ca in toate cuplurile la un moment dat intervin stresul , oboseala , oameni suntem pana la urma , insa daca gestionam cu calm situatiile totul iese bine la final.pupam
🙂 sunt frumosi … si sunt ai mei!! 🙂 … cat despre pragul post-bebe, cred ca l-am depasit…. sau ne mai asteapta si alte surprize?? 😉 sunt sigura ca vom trece impreuna peste orice. 🙂 Am sentimentul acesta inca din momentul in care am zis DA… am stiut mereu ca nu ne poate sta nimeni si nimic in cale. 😉
:))))
Adorabili, indeed!
La noi asta se întâmplă zilnic, la fiecare din cele două mese la care participă și tati: seara și dimineața devreme. Am ajuns să cred că tati a dezvoltat un reflex pavlovian: cum ia o fată în brațe și-i pune biberonul, cum adoarme…
După câteva certuri urâte pe tema siguranței copilului și a felului cum este alimentat, am renunțat să mai insist. 🙁
Motivația este oboseala după o zi de muncă pe șantier, și dacă tati nu consideră că poate face efortul de a interacționa cu măzărichile cât timp le dă biberonul și i se pare normal să stea cu ochii închiși și să moțăie în timpul acesta, în loc să vorbească cu ele, să se joace și să trăiacă momentul, eu nu mai am ce să fac. 🙁
Nah, că iar m-am enervat.
eu cred ca tati este doar extenuat… asa cum si tu ai spus, la voi totul este la dublu…. inclusiv oboseala. Nu cred ca e vorba de lipsa vointei de a interactiona cu ele, insa oboseala si stresul isi cer dreprurile… Imi inchipui ca nici la capitolul stres nu stati foarte bine, iar acum in vremuri de criza, cu o sotie care (banuiesc ) inca nu a inceput sa primeasca indemnizatia, si cu doua minunatii de fete consumatoare de pampersi, lapte, hainute si jucarele pe paine, nu-i deloc usor….
Nu stiu cum stati voi la capitolul asta, insa noi doar cu o cucuiata am avut si avem ceva „probleme” ( e mult spus dar nu gasesc termenul) de comunicare in cuplu… Atunci cand ramasesem insarcinata mi s-a spus ca un copil este o incercare destul de grea pentru un cuplu… am ras… acum imi dau seama ca eram naiva… dar „muncim” in fiecare zi fortificand nucleul in jurul caruia orbitam toti 3 – iubirea.
… Nu te mai enerva… trece si etapa asta. 😉
eh… bine ca m-am apucat sa filozofez si am uitat sa multumesc pentru apreciere! 😉
🙂 multumim, Alexandra. … si la noi s-a intamplat sa adoarma tati de 2-3 ori cu ea in brate (in fotoliu) in timp ce o hranea…. dar nu am avut „sclipirea” sa le fac o poza atunci; de cele mai multe ori, Maria scapa bibi si incerca zadarnic sa il prinda la loc: resultatul era un copil nervos de foame si cu lapte intins pe toata fata 😀
Oh, ba da! 🙂
La noi se intampla sa adoarma tati inaintea Dariei 😀