Primii pasi pe cont propriu

Maria merge sustinuta inca de la sapte luni si ceva, dar pana Duminica a refuzat sa mearga singura. Mai facea uneori cate 5-6 pasi, dar numai atunci cand se credea singura, refuzand cu incapatanare sa vina la vre-unul dintre noi atunci cand o chemam.

Duminica, la Clubul Textilistilor a mers pentru prima data cativa pasi atunci cand a fost chemata… nu de mine, ci de catre Ramona Rosu, reprezentanta centrului Pronatalia care gazduieste cu amabilitate intalnirile Clubului Textilistilor. ๐Ÿ™‚ ย … ย inceputul a fost mai greu, dar dupa ce a spart gheata, micul tanculet a plecat sa cucereasca sala in care avea loc intalnirea, misunand printre parinti si copii de parca ziceai ca tot locul e al ei. ๐Ÿ™‚

Ajunsa acasa, a inceput timid sa misune si pe terenul propriu, insa s-a dezlantuit cu adevarat abia a doua zi. ๐Ÿ™‚ Acum nu mai sta locului nici macar o clipa si misuna prin toata casa dupa bunu-i plac. … cam asa:

Imaginile sunt surprinse in aceasta seara, dupa baie.

Nu are rost sa mai zic ca suntem total nepregatiti si descoperim cu fiecare zi ce trece ca nu avem o casa tocmai child-proof, drept pentru care se impun mici modificari in aranjarea mobilierului si multa-multa atentie.

Lumea e (si) a ei!

Articole pe aceeasi tema

38 de comentarii

  1. ๐Ÿ™‚ ce frumos…o perioada de vis. Eu zic ca e mai bine totusi sa alergi dupa ea toata ziua decat s-o cari in brate. E mai sigur pentru Ghita. Incet, incet va securizati pe cat posibil casa si o sa-ti vina mai usor. Oricum, cred ca ea nu mai poate de incantare…

    1. @Gabi, ai nimerit-o cu incantarea! Chiuie si tipa extaziata ori de cate ori prinde viteza sau merge pe vre-o distanta un pic mai maricica. ๐Ÿ˜‰ Cat despre carat vs alergat, iar trebuie sa iti dau dreptate – e mai bine sa alergi decat sa cari. ๐Ÿ™‚
      Va pupam. ๐Ÿ™‚

  2. Felicitari Mariuca!foarte fain!parea ca merge de multa vreme :)).Chiar voiam sa te intreb cand a pornit-o singurica.
    Va pupam cu drag

    1. @Ioana, de mers mergea ea, dar doar sustinuta (era suficient si un deget) sau tinandu-se de diverse piese de mobilier. ๐Ÿ™‚ Debutul mersului pe cont propriu a fost chiar atunci, la Clubul Textilistilor. ๐Ÿ˜‰

      Pupacim si noi si sunt sigura ca ne veti ajunge din urma cat de curand. .. ca am vazut ca si Edi sta sprijinit de mobila si chiar face si cativa pasi.

  3. Eeeeeee, felicitari!!! Acum incepe nebunia, sa va vad daca tineti pasul cu mica zvarluga :-))…

    1. @Zu, ๐Ÿ™‚ multumim!! trebuie sa tinem pasul, ca nu avem ce face! ๐Ÿ™‚
      Daca detii cumva ceva tips & tricks-uri numai bune de impartasit, le primim cu recunostinta. ๐Ÿ˜‰

  4. Stie sa cada, Iulia nici acum la un an si trei luni nu prea stie, si laptopul se pare ca e jucaria preferata a tuturor.

    1. @sofia, nu vreau sa ma culc pe o ureche cu stiutul sa cada. ๐Ÿ™‚ … e adevarat ca tatal meu face aproape zilnic execrcitii de cazut cu ea, de trecut pragul, de ferit degetute ca sa nu fie prinse la usi… Ii admir perseverenta si ii multumesc pentru tot ceea ce face, insa eu nu as fi avut atata rabdare. .. exercitiile au inceput cam de o luna si jumatate, dar mie imi parea ca pitica nu pricepe nimic din cele 5 minute zilnice de exemplificari in feritul de pericole.

  5. Bravo Maria!Este ca argintul viu dupa cum o vad.Lasa ca acum o sa faci si miscare,ceea ce ajuta in demersul tau impotriva kg.,hi,hi,hi.Pupam fetita mergatoare.

    1. @Beatrice, de ajutat ajuta, dar dupa ce nasc, nu acum… ca zau de nu e intens exercitiul; uneori prea intens fata de cat pot duce. ๐Ÿ˜›

      Pupacim si noi si multumim pentru felicitari.

  6. Felicitari pentru primii pasi pe cont propriu!
    Casa nu o sa fie niciodata child-proof, trebuie imbunatatita tot timpul.
    Mie mi s-a parut mai usor cand a inceput Eva sa mearga in picioare.

    1. @adra_bell, multumim. ๐Ÿ™‚ Si mie imi pare mai usor acum… atat de usor, cat pot alerga dupa ea o zi intreaga cu un Ghita in burta ce imi cam da emotii si ma face sa ma chircesc de durere sau sa am usoare sangerari, la care se recomanda repaos la pat. … sincer nici nu stiu ce e mai periculos pentru Ghita: sa car mereu in brate 11 kilograme, asa cum vroia Maria pana mai acum doua zile, sau sa alerg non-stop dupa ea prin casa…
      Mersul pe cont propriu, m-a luat putin prin surprindere si parca sunt prea multe de facut in casa ca sa o aducem la un stadiu de copil umblator frendly, dar tre’ sa o scoatem noi la capat. ๐Ÿ˜‰

  7. Bravooooo!!!!Cat e de scumpa, mai !!!Acum voi ce credeati ca mai tineti frumos toate treburile alea pe masuta sau ceva ornamente ? Nuuuu….or sa dispara toate si tv , chiar trebuie suspendat :))).Noi am schimbat muuuuulte de cnd a inceput Daria sa mearga, iar acum cnd mergem in vizita stiu clar ce sa fac si unde o las free sau nu :).Aaaa….si laptop ul ala acolo …nu l vad prea bine :D!Stiu ce spun ;)!Da, incepe alta distractie de acuma!Pupi!

    1. @povesteadarieinicole, toate treburile de pe masuta sunt acolo pentru ea… aduse de ea… cu exceptia unei reminiscente de ambalaj – cea pe care a confiscat-o Sorin din mana piticei. Sper sa invat si eu cat mai repede sa evauez corect pericolele, nu de alta, dar la ultima vizita, le-a varsat oamenilor un pahar de pe masa… ๐Ÿ˜€
      Cat despre laptopuri, nici al meu nici al lui Sorin nu au scapat fara taste smulse. ๐Ÿ™‚ Trebuie musai sa cumparam un birou!!

      Pupacim.

  8. Bravo MAria! Ce sigura pe ea e, incredibil:)
    Sfatul meu e sa eliberati cat mai mult din centrul camerelor, ca sa aiba loc sa exploreze si sa nu dea peste multe obstacole:d. Ea acum e curajoasa pentru ca nu s-a lovit inca si nu stie de frica. Andreea se arunca ca un berbec in fotolii, mese, pragul de la usa, pana cand s-a lovit de cateva ori si a vazut ca nu e asa bine.

    1. @Roxana, la partea cu centru eliberat nu ma gandisem… am vazit ca ii place sa se sprijine de masa, ba chiar de multe ori isi duce jucarii acolo si se joaca cu ele pe masa, dar o sa incerc si varianta cu centrul camerei eliberat, sa vad cum ii place mai mult. ๐Ÿ™‚
      Merci mult de tot pentru sfat. ๐Ÿ™‚ … dar si pentru felicitari. ๐Ÿ˜‰
      Pupam

  9. Wow! Go, Mariuca, go! Aaaaaa, inca nu aveti un an nu? De unde rezulta ca fetele sunt chiar mai precoce! Etapa asta e atat de …wow!
    Chiar ma gandeam ca e momentul de securizat tot ce se poate, poate prizele si poate e nevoie de o usa cu gratii spre bucatarie? Zic si eu. Noi cand ne-am mutat in locuinta asta am fost asa „destepti” si am pus usa cu grilaj unei camere, adica biroului, ca sa ramana cainele acolo. Asta in ideea ca eu oricum sunt mereu in spatele copilului, toata ziua pe urmele lui. Si apoi intr-o buna zi pe cand aspiram ( de obicei se tinea dupa mine la activitatea asta) copilul a facut cale-n toarsa, a intrat in bucatarie si a scos din gunoi un filtru folosit, plin cu zat de cafea. L-a adus victorios in living unde filtrul a plesnit. Pe jos… aratura!
    Asa ca avem si in momentul de fata usa cu grilaj la bucatarie: pericolul curent e sa dea iama la dulapul cu nutella sau sa se serveasca intre mese din frigider cu un iaurt!
    Succes! De-acum toate caile iti sunt deschise, micuto!

    1. @ceska777, inca putin si facem anu’… Sincer eu nu cred ca fetele sunt mai precoce, dar o sa testez teoria pe pielea lui „Ghita”. ๐Ÿ™‚
      Merci pentru ideea cu grilajul, la asta nu ma gandisem, noi zicem sa luam un grilaj de potectie pentru camera ei, care se va putea transforma astfel intr-un tarc mai mare, atunci cand va fi cazul… dar se pare ca si la bucatarie e bine sa punem unul…
      Multumim frumos si pentru sfaturi si pentru felicitari! ๐Ÿ™‚
      Pupam.

      1. @g.cojocaru,
        Avand grilajul la bucatarie am evitat sa intre acolo nesupravegheat. M-a scutit si de alte elemente de siguranta (pt aragaz, usi de la dulapuri etc). Cand bucatarim impreuna stau cu ochii pe el ca pe butelie, se intelege. Fiul meu a stat insa in tarc prea putin:o luna -in intervalul intre „stat in fund” si „taratul de-a busilea”. O prietena insa a avut o vreme tarc in tarc. Adica un ocol mare din grilaje din astea, acoperea cam tot livingul imens iar in mijloc tarcul obisnuit cum am vazut ca aveti si voi (sau e patut de voiaj!?). „Ocolul” era pentru fatita mai mare iar cel mic pentru bebelus. Asa le vedea din bucatarie (deschisa spre linving) dar cel putin cea mare avea ceva libertate de miscare mai mare si nici nu putea sa „atenteze” asupra surioarei. Pana a inceput sa arunce in tarc la plusati de aproape a ingropat bebelusul sub ei.
        Oricum orice investitie de acum incolo (mai ales cele unisex) vor fi dublu exploatate asa ca merita!

        1. @ceska777, hai ca mi-ai dat tema pentru acasa: m-am apucat pe cautat schite si materiale pentru confectionarea unor jumatati de usi din bare, cu sistem de fixare pe toc. Astept sa ajunga si Sorin acasa sa dezbatem planul si ne apucam de bricolat. ๐Ÿ™‚
          Ce ai vazut tu in poza este un tarc (1mx1m) … Maria inca mai sta in el, cam 1 ora pe zi. Dar inainte sa inceapa sa mearga statea cumintica fara sa protesteze.
          E super tare ideea cu tarcul in tarc. Sper sa reusim sa facem si noi ceva de genul asta… dar eu ma gandeam ca tarcul mare poate fi o camera intreaga blocata cu un gardulet de protectie la usa.
          Pupam

  10. Felicitari :)! Chiar pare ca merge de cand se stie si nu de o zi-doua. Bravo, Maria. Va pup cu drag pe amandoua iar tie iti spun la multi ani si iti doresc sa ai o primavara minunata.

  11. Felicitari fetelor! Gata, v-ati facut mari! ๐Ÿ˜€ Acum sa vezi alergatura pe capul tau, dar si pe al ei! ๐Ÿ˜€

    O sugestie – ideea socrului meu. In comert exista asa numitul manson de tevi, rotund, din burete….il tai cat iti trebuie de lung, il crestezi pe toata lungime si il infigi pe portiunile cu muchiis ascutite – muchia mesei, dulapuri etc. Noi l-am folosit cu succes la masa din bucatarie.
    Pup

  12. Vaaaiiii ce tare eeee!!! ๐Ÿ˜ก ๐Ÿ˜ก ๐Ÿ˜ก

    Parca umbla de cand lumea! Incredibil!

    Alex a facut primii pasi cu doua saptamani inainte de a implini un an. Dar a mai durat vreo luna cred, in care toata ziua mergea dus de o manuta. Si daca il puneam sa mearga de la unul la altul reusea sa faca vreo 3-4 pasi. Super emotionat, tot un zambet, si noi tremurand pe langa el.

    Dar Maria e deja atleta! Incredibil! Cred ca daca nu ne-ai fi aratat filmul nu te-as fi crezut :))))

    Pupici! Multumim de cadoul de 8 martie! La multi ani Maria! La multi ani Gabi!

    1. @Raluca, eu ma cam ofticam asa un pic ca refuza sa mearga spre noi. ๐Ÿ˜› Ca zau, de nu imi imaginam copilul venind plin de emotie spre mine iar eu il luam in brate atunci cand ajungea la „finish” …. Dar cu Maria mi-am gasit nasul ๐Ÿ˜€ A mers cand si cum a vrut ea… Oricum, in general nu prea face chestii „impuse”. ๐Ÿ˜›

      Pupacim si noi. ๐Ÿ™‚