Am copii. Ma calugaresc!

Cam asta se asteapta societatea sa faci. … si nu exagerez.  Vrei sa iesi undeva cu piticul, ai optiuni foarte reduse. Ca sa nu stai pe tusa o perioada prea lunga (adica pana creste copilul suficient de mare pentru a stii a se comporta in societate), trebuie musai sa detii o bona; sau bunici dispusi sa stea cu cel mic. Daca n-ai, te inchizi cu el in casa si iti limitezi orizontul la parcuri, circ sau teatru de copii.

In momentul in care ai un copil, descoperi brusc ca restaurantele nu au suficiente scaune pentru copii, sau ca nu au spatii pentru nefumatori amenajate corespunzator, sau ca starnesti indignare in randul clientilor atunci cand nu poti sa „iti stapanesti” pruncul ce plange de frustrare sau care se manifesta zgomotos, fericit fiind ca ajunge in locuri noi.

Teatru, film, spectacole… sunt chestii total straine pentru un parinte care nu are cu cine sa isi lase copilul. Masa in oras? Ce, acasa nu ai mancare??? !!

Visez. Visez la spectacole pentru parinti. La restaurante care sa isi asume (vizibil celorlalti clienti) statutul de locatie child-frendly, astfel incat cei care intra in asemenea localuri sa stie ca nu doare pe nimeni nicaieri de ochii lor dati peste cap la auzul unor manifestari bebelusesti. Visez la semeni mai indulgenti, care sa nu ma condamne ca nu m-am inchis cu copilul in casa pana ce acesta a atins varsta majoratului. … visez.

Am copii, dar nu m-am calugarit! Vreau sa pot merge in continuare sa beau un „cico” in oras, vreau sa iau masa impreuna cu familia mea, vreau sa vad un spectacol (teatru, stand-up)…. dar societatea ma condamna sa stau in casa.

Poate am eu pretentii exagerate… dar, chiar sunt curioasa: cati dintre voi ati fi interesati sa mergeti cu copilul undeva? Pentru voi, nu pentru copil. Consider ca inca sunt locuri in care un copil si-ar avea locul ca spectator neinteresat, dar fumul de tigara, sau lipsa facilitatilor pentru ei ne obliga sa ii tinem departe.

Considerati ca un concert e un loc potrivit pentru un copil?? Dar daca nu ai cu cine sa il lasi?? Stiati ca „in afara” se distribuie gratuit casti (pentru a ii proteja de zecile de decibelii care le-ar putea dauna auzului) pentru copii care isi insotesc parintii la concerte??  … e doar un exemplu. Si un vis.

Cate locatii (gen restaurante sau cafenele) child-frendly cunoasteti care sa detina facilitati pentru schimbarea unui scutec? … de alaptat nu mai vorbesc…

Sincer, chiar nu inteleg politica locatiilor care te obliga clar sa stai departe daca ai un copil si nu ai cu cine sa il lasi… Ce banii mei nu sunt buni? Ok, se tem sa nu isi piarda ceilalti clienti care sunt mai statornici decat mine… de ce nu fac „sesiuni extraordinare” pentru parinti?? Ar fi in avantajul lor. Bani in plus la ore care nu ar interfera cu programul celor care le calca pragul fara copii… cand posesorii de pitici se retrag la casele lor, petrecaretii abia fac ochi. 🙂

Am copii si nu vreau sa ma calugaresc. … visez! Gresesc? Poate! … dar visez… e visul meu.

Articole pe aceeasi tema

66 de comentarii

  1. Noi am patit- o in seara asta. Nu ne venea sa credem ca exista astfel de oameni. Fiind Craciunul, am iesit cu finii nostri care tocmai s-au intors din Germania la un restaurant . Mentionez ca nu era fum de tigara unde stateam noi, in separeu, localul fiind bine ventilat. Copilul nostru de 1 an si jumatate a indraznit sa mearga pana aproape se scena si sa fie vazut de un dement care ne-a luat la ochi fara sa ne dam seama initial.A inceput sa ne faca poze( copilul fiind in locul pt nefumatori) si a venit la noi la masa sa ne ameninte ca sa plecam in cinci minute, daca nu, cheama protectia copilului! Nebunul era beat de nu putea sa se tina pe picioare.Da e normal? Dupa ce ca nu am iesit de 2 ani la restaurant tocmai pt ca nu am gasit un restaurant bine ventilat, vine betivul asta si ne ameninta sa plecam in 5 minute ca avem copil mic ! Doamne fereste! Ne iubim copilul mai mult decat oricine si orice pe lume dar fiind Craciunul, nu am gasit pe nimeni care sa stea cu copilul nostru. Oricum nu stateam mai mult de o ora in restaurant, cat sa bem un suc . Acasa nu am cum sa chem invitati pt ca nu avem loc. Sunt dezamagita ca exista astfel de oameni.

  2. eu nu inteleg ce e asa iesit din comun sa stai cu copilul si sa ii acorzi atentie. l-ai facut, trebuie sa ai grija de el. nu sa il cari peste tot si sa ai pretentia de la altii sa tolereze galagia produsa.
    cel mai bine ar fi daca ar exista locatii speciale pentru familii si locatii speciale pentru adulti fara copii, fara animale. adica locatii pentru relaxare si locatii child friendly.

  3. ar fi bine sa existe locuri pentru mame cu copii dar separate de ceilalti. e deranjant pentru cei care au venit la o terasa sa fie stresati de plozi galagiosi si toata relaxarea lor sa se transforme in nervi. nu copiii sunt de vina, ci parintii. nu are nimeni de ce sa suporte nesimtirea altora. eu daca vad un plod ca trage de mine iar parintii nu fac nimic urlu la el ca parintii sa se simta. in functie de situatie, ori ma cert cu vaca de ma-sa (odata am batut-o pe una) ori isi ia plodul is se uita urat.
    daca nu poti creste un copil, nu il face. il faci daca stii ca poti sa stai cu el si sa il duci in locuri destinate copiilor, chiar daca tu mori de plictiseala si te arde pe gat sa te duci la un bar sau sa iesi in oras cu prietenii. nu e firesc sa chinui acel copil ducandu-l in locuri unde te simti tu bine dar sunt destinate adultilor (ca de aia plange si e agitat) si pe cei din jur. mai aveti sa ii duceti la streaptease.
    si ceilalti oameni nu voie sa se relaxeze nu numai plozii vostri si voi. daca tie ti se rupe de ceilalti si si mie mi se rupe de tine si de plodul tau. si eu fac ce vreau si nu e vorba de „mentalitate” ci de „nesimtire”.

    1. Ai bătut o mama?! .hmmmm pacat ca nu a sunat la politie. Inteleg ca nu ai copii. .. probabil ca nici nu vei avea prea curand daca gandesti asa…. da’ eu de ce tre sa suport găști gălăgioase de adulti eventual beti? Ce au ei in plus fata de copii?

    2. Handicapatule! Cum sa dai intr-o femeie! Urasti copiii pt ca esti un redus mintal! Vaca de mata daca gandea la fel nu te mai facea! Boule!

  4. Am comentat si pe blogul Anei, spun doua cuvinte si la tine. 
    Eu mi-am luat peste tot copilul cu mine cand era mic, in primul rand ca am vrut sa cunoasca viata in toate manifestarile ei si apoi pentru ca nici nu aveam cu cine sa il las. Cei ce nu au copii, nu vor intelege si nu vor accepta galagia, rasul si lergaturi unui copil sanatos si cu pofta de viata. Il vor condmna si pe el, si pe parintii lui. Va mai trece mult timp pana cand vom intelege ca educatie nu inseamna doar sa imi strunesc copilul, sa ii cer sa se comporte anormal pentru varsta lui, ci si acceptarea celorlalti, chiar daca sunt mai zgomotosi.
    Despre locatii care nu ofera nimic nici nu ma deranjez sa vorbesc, ar fi prea multe de spus.

  5. Am comentat si pe blogul Anei, spun doua cuvinte si la tine. 
    Eu mi-am luat peste tot copilul cu mine cand era mic, in primul rand ca am vrut sa cunoasca viata in toate manifestarile ei si apoi pentru ca nici nu aveam cu cine sa il las. Cei ce nu au copii, nu vor intelege si nu vor accepta galagia, rasul si lergaturi unui copil sanatos si cu pofta de viata. Il vor condmna si pe el, si pe parintii lui. Va mai trece mult timp pana cand vom intelege ca educatie nu inseamna doar sa imi strunesc copilul, sa ii cer sa se comporte anormal pentru varsta lui, ci si acceptarea celorlalti, chiar daca sunt mai zgomotosi.
    Despre locatii care nu ofera nimic nici nu ma deranjez sa vorbesc, ar fi prea multe de spus.

  6. Si noi cand am decis sa avem un copil, ne-am zis ca nu o sa ne oprim din a trai, ca o sa continuam sa iesim, sa ne distram, sa avem prieteni etc. Atunci ne gandeam la noi, ca noi nu trebuie sa ne schimbam, ca noi trebuie sa continuam sa fim plini de viata, ca si copilul nostru sa fie la fel. Nu ne-am gandit insa ca oamenii din jur se vor schimba, ca ne vor privi altfel, si astfel – aproape inevitabil, pe negandite – ne vom schimba si noi (macar in felul in care suntem vazuti). In primele patru luni de viata ale fiului nostru (care acum are un an si sapte luni) am fost peste tot cu el – la concert la Mika, saptamanal la film la cinema, la munte… E drept ca atunci era suficient o alaptare inainte si copilul dormea ne’ntors, cum se spune. De la patru luni a inceput sa fie mai pretentios. Il deranjeaza unele zgomote (bruste, ca cele de la cinema spre exemplu; sau basii la boxe), doarme mai bine cand nu e lumina puternica etc. Plus ca pana pe la un an n-a avut program de somn, fura cand si cand cate un sfert de ora si dupa aceea parca era pe baterii alcaline – plin de energie. Acum avem program de somn si ne pliem pe programul lui – cred ca e ok si pentru el si pentru noi, asa avem un copil energic, care nu maraie si face nazuri din nimic.
    Dar intr-adevar mentalitatea celor din jur poate fi o piedica in a trai asa cum crezi ca e bine, daca stai sa bagi in seama. Adica, oameni chiar apropiati judeca pe la colturi ca, vezi Doamne, iti conduce viata un copil, ca in loc sa iti respecte el programul tau, stai tu dupa el – ca trebuie sa manance, ca trebuie sa doarma, ca trebuie sa stea pe olita, ca trebuie sa il scoti afara si asa mai departe. Dar, stiti cum e, multi sunt experti dar n-au avut grija nici macar de-un nepot, macar doua ore pe zi.
    Pe langa asta, imi place expresia cu child-friendly si visul de a avea restaurante de acest tip. Dar ce zici de niste borduri, magazine child-friendly. Pe mine ma apuca rasu-plansu cand ajung la o trecere de pietoni si fix in locul in care bordura e mai joasa – sa poti cobori cu carutul – acolo e parcata o masina; asa ca ocolesti si te lupti cu carutul la sectiunea bordura peste bordura (ca si asta e la moda la noi). Apoi, am in cartier cateva magazine pentru copii – la parterul blocurilor – care bineinteles ca au cel putin trei trepte la intrare; ca doar acolo vin mame cu copii, cu copii mici, in carucior. De cateva ori, mi-am lasat copilul sa ma astepte afara, alteori am gasit si oameni (tot parinti) amabili sa ma ajute sa urc treptele respective cu tot cu carut, dar acum, ca cel mic nici nu mai are rabdare sa astepte afara, plus ca ii plac scarile si vrea sa intre si el – si sa lasam carutul afara – am inceput sa ocolesc magazinele respective.
    Si apoi am trait si experienta cu intratul in magazin – cu tot cu carut, normal – si sa fiu primita cu „va rugam sa nu lasati carutul in drum, ca nu au pe unde intra clientii”; sa nu uit sa mentionez ca magazinul avea trei pe trei metri suprafata si era pustiu, nici urma de urma de picior de client.
    Cat despre mersul la restaurant (doar dupa somnul de la pranz al celui mic), am fost de cateva ori; o data ne-am cerut scuze la plecare daca copilul meu care exersa urcatul si coboratul pe scari a deranjat (ne-am gandit in special la cuplul de indragostiti din aceeasi sala cu noi, ca poate nu se gandeau inca la avea un copil :D); altadata am gasit un loc de joaca la un restaurant, dar locul de joaca era afara, dupa zona de parcare, asa ca oricum trebuia sa stea unul dintre noi cu cel mic, ca locul de joaca nu era supravegheat, deci nu putem spune ca am luat masa impreuna, dar macar am facut o incercare; si bineinteles ca si noi practicam iesitul afara cu copilul, la plimbare, atunci cand da semne de plictiseala. E adevarat, ca eu nu ma prea sinchisesc de privirile oamenilor, desi uneori cand ii vad atat de insistenti nu pot sa nu le doresc sa pateasca la fel, ca poate asa se invata minte.
    Acum am intrat in etapa in care cel mic vrea sa se impuna. Si, cred ca stiti foarte bine, ca e cea mai grea perioada, in care ne luptam care pe care. Intr-o zi, spre exemplu, copilul meu care imi dadea singur mana cand ajungeam la limita trotuarului inainte de trecerea de pietoni, sa traversam tinandu-ne de mana (altfel, e foarte independent, si merge singur, inaintea mea), s-a oprit in mijlocul strazii, sa ii dau drumul la mana; ceea nu am acceptat; si a inceput sa planga; aproape ca l-am tarait asa (ca ma claxonau masinile si eu degeaba ii explicam ca trebuie sa mergem, ca ii dau drumul cand ajungem la trotuar etc. ), si cand am ajuns la trotuar se trezeste un domn (i-as zice altfel, dar azi sunt draguta) sa imi spuna „da’ de ce plange, l-ati batut? de ce il bati degeaba?”. Am zis ca ma ia cu ameteala si n-am mai putut rezista si i-am zis cat de dragut am putut: „Nu aveti treaba? Va plictisiti? Vedeti-va de treaba dvs”. Probabil ca trebuia sa imi las copilul in mijlocul strazii; dar uite ca lectia asta nu aparea in manualul de instructiuni de folosinta a copilului (pe care isi imagineaza unii ca il au).
    A, si sa nu uit, eu am dat acum un an de un loc pentru mama si copil in Afi (nu mai stiu exact unde era, undeva la parter, oricum), doar ca am fost socata ca nu avea nicio varianta de a incuia camera respectiva, si a trebuit sa imi alaptez copilul stand in picioare, cu spatele sprijinit de usa, pe post va „zavor”, in cazul in care mai voia sa intre cineva (ceea ce s-a si intamplat, de altfel).
    Cel mai ok loc child-friendly in care am fost, si fara reclama, mi s-a parut Ikea, in sensul ca in zona de food de acolo exista acel loc de joaca pentru copii, in jurul caruia poti sta ca la bar sa mananci si sa iti si supraveghezi copilul; iar locul pt mama si copil este chiar foarte ok – cu scaun de alaptare, cu masa de schimbat, cu olita, cu chiuveta, cu servetele, plus ca iti dau si pampers la receptie, la cerere.
    Iar in locurile acelea de joaca din mall-uri/supermarketuri care sunt pentru copii de peste 3 ani (si eu vreau un loc si pentru copilul meu), poti intra si cu cei mai mici, dar trebuie sa stai tu ca adult/parinte/tutore cu ei – si, sincer, nu vad sensul, ca doar tu ai vrea sa il lasi putin acolo sa se joace, ca sa mananci si tu, spre exemplu, ca asa poti sa te joci si tu cu el la masa, ca oricum ai mereu dupa tine doua-trei jucarii.
    Sper ca nu v-am luat prea mult timp cu comentariul meu, dar e luni 🙂

    1. @Iuliana, ehe … cai de acces pt carucioare?? asta presupunand ca vrei sa mergi pe jos, dar daca ai distante mai mari de parcurs… e cumplit sa urci un carucior in ratb sau chiar metrou… asta cu metroul am observat-o de curand. Statiile vechi au scari cu carul (si nu rulante)… un carucior sau un scaun cu rotile nu prea are ce cauta pe acolo…. 🙁
      Cat despre IKEA, tre sa recunosc ca e in top si pentru noi.. doar ca e din ce in ce mai aglomerata… 🙁

  7. Pensiunea e în localitatea Albota (e de fapt un fel de complex turistic cu păstrăvărie). Nu știu care sunt condițiile la pensiune, noi doar am mers într-o scurtă plimbare din Sibiu (prețurile la restaurant erau medii spre mici, zic eu, asta în vara lui 2010). Găsești pe net niște poze tare frumoase de acolo, peisajul e superb.

  8. Ce ciudat! Ar trebui facute niste reclamatii serioase. In mall-ul din Iasi ti-am zis ca era o sonerie, sunai, iti raspundea o duduie, iti spunea sa ridici copilul la camera si iti dadea drumul sa intri.

    1. @Laura Frunza, pai nu-ti spusei ca nimeni, de la cea care face curat pana la duduia de la biroul de informatii „nu stie unde este cheia” – in repetate randuri, cu multiple seturi de parinti protagonisti. 🙁

  9. In Afi nu am gasit locul cu pricina ca n-a fost nevoie pana acum, daca il gasesc promit sa fac o harta 🙂 Restaurantul se numeste Il Calcio, e la iesirea de metrou dinspre ACR. Preturile sunt ok, o prietena a facut acolo aniversarea fetitei si copiii s-au distrat maxim. Cu greu am reusit s-o scoatem pe Eliza de acolo la sfarsit. Locul de joaca e maricel, are tobogan gonflabil, jucarii si am vazut si ceva carti de colorat si creioane. Faza (pe de o parte buna, pe de alta parte rea) e ca sunt doar doua mese langa locul de joaca si trebuie sa le rezervi pe alea. Insa avantajul e ca nu vor sta acolo oameni care nu tolereaza copiii pentru ca e galagie (vazut cu ochii mei cum s-au mutat din cauza harmalaiei). Chelnerii insa au fost foarte ok, n-am ce reprosa, doar ca, ti-am zis, e aproape de bucatarie si e agitatie pe acolo.

  10. Terasa aparține unei pensiuni prietenoasă cu copiii (au leagăne, căsuțe, groapă de nisip, tobogane) și e undeva lângă Sibiu (se simte influența germană!). Din păcate e departe de mine (locuiesc în Cluj), mă gândesc că și de tine 🙁

  11. Apropo de alta mentalitate, cand am fost in Anglia cu British Airways, am avut mai multi copii in avion si la fiecare li s-a dat un fel de gentuta cu creioane colorate si o carticica. Ma indoiesc ca Taromul are asa ceva. Pe de alta parte, nu in America o linie aeriana a interzis prezenta mamelor cu copii la clasa business? In mall-uri, locurile pt mame si copii sunt inchise cu cheia dar trebuie sa apesi o sonerie si sa ridici copilul la o camera video ca sa ti se deschida. (Am patit eu asta intr-un mall la Iasi si asa am aflat sistemul). Ma gandesc ca totusi e pentru protectia locului, sa se mentina cat mai curat. Inauntru era o canapea, o masa de infasat, jucarii, o chiuveta, arata foarte decent, deci se poate, totusi. In cazul restaurantelor ma gandesc totusi ca ei nu vor sa dea banii pe scaune sau locuri de joaca amenajate ca lumea si nici nu se gandesc ca un copil ar putea trage de vazele suprarealiste puse pe ici-colo sau de alte decoratiuni. E un restaurant in zona Obor, are loc de joaca in zona de nefumatori, insa e aproape de bucatarie. Eu am fost multumita, totusi, in comparatie cu celelalte, Eliza s-a distrat mult la locul ala de joaca.

    1. @Laura, nu am observat cum e cu Taromul, dar cred ca s-ar putea sa te surprinda! 🙂 … sunt destul de buni la servicii. Nu se compara cu klm sau british, dar se poate mult mai rau…
      La Afi ai dat de vre-un loc pt mama si copil? ca eu nu am vazut decat semne… si degeaga intrebi angajati sau receptia de cheie, ca toti ridica din umeri. Si nu sunt singura patita cu Afi… 🙁
      Daca tot ai scapat porumbelul cu restaurantul, acum zi-mi si cum il cheama! 🙂 Te rog. 🙂

  12. Dacă faci vreo petiței eu semnez 🙂 Mie mi se pare că în România copiii sunt văzuți ca niște pietre de moară: i-ai făcut? descurcă-te! Și eu îmi doresc să îmi petrec timp cu copilul și în alt loc decât în casă/la prieteni/în mall. Toți ar trebui să avem drepturi egale.
    Eu am fost plăcut surprinsă când pe o terasă, fără să cerem!, am primit scăunele pentru copii (eram cu 2 copii de 1 an), cărticele, creioane de colorat. Era să leșin…
    Eu îți doresc un an frumos și te rog să scrii ceea ce simți indiferent de ce ar putea spune unul sau altul 😉 (eu așa mi-am propus)

    1. daca imi spui cum va schimba lumea o petitie, eu o fac! 🙂
      a zis-o bine Simona cu animalele de companie putin mai zgomotoase! 🙁 … din pacate asta e lumea in care traim, iar puterea de a o schimba e in mainile noastre, dar nu cred ca o petitie rezolva ceva. Parerea mea este ca e nevoie de fapte! … iar la capitolul acesta sta foarte prost. 🙁

    2. @Anca, trebuie musai sa imi zici unde e terasa aceea! 🙂 La vara nu trebuie sa o ratez! 😉

      … cat despre exprimarea propriilor simtiri prin postari… pana acum asta am facut… si probabil ca nu pica bine tuturor, dar si online, tot eu sunt, iar blogul acesta ma reprezinta. Daca ar fi altfel, as simti ca ma mint singura. Si detest minciuna.

  13. Si eu ma bucur ca stau in alta tara si ca de la 1 ianuarie nu se mai fumeaza in niciun spatiu inchis.. si cel putin problema asta e rezolvata cand mai iesim si noi din an in Paste. Nici Budapesta nu exceleaza la capitolul locatii child friendly, insa niciodata nu am primit priviri urate cand am iesit cu copilul.. copil care de vreo 5 luni umbla peste tot prin local, merge pe la alti clienti la mese.. nu sta cu noi la masa prea mult.. Nici loc de schimbat sau alaptat nu prea am gasit (exceptie mall-urile), dar sunt saritori si fac cumva sa te ajute daca apare o asa situatie. La concerte inca nu ne-am incumetat..
    Va tin pumnii sa gasiti investitorii pentru localurile alea de familie.. numa sa nu uitati de idee, daca va cresc copii 🙂

  14. Vai, si noi avem o afacerea din asta pe hartie, cu buget cu tot dar ne-am oprit cand ne-am dat seama ca nu avem bani si pe nimeni sa investeasca. Ma bucur ca nu suntem singurii care viseaza. Pana una alta, socializam indoor, pe la noi, pe la altii, atat cat putem si intre somnurile copilului, noroc ca eu sunt somnoroasa si obosita si nu cer in cluburi sau baruri seara si prefer sa stau in casa, sotul insa mai recupereaza:). E drept ca vara e alta mancare de peste.

    1. @Delia, 🙂 banii sunt un impediment si pentru mine…. dar la cate localuri se tot deschid, sunt sigura ca nu sunt un impediment pentru toti… doar ca nimeni nu vrea sa acopere si segmentul de parinti & copii… 🙁

  15. Oh, da, te inteleg, si noi cautam din greu locuri de mers cu copilul, sa aiba si unde sa se joace, si noi sa putem servi ceva. Am mai gasit, cu mici lipsuri pe care le-am trecut cu vederea, dar am mai vrea…si pe mine ma doare cel mai tare ca atunci cand ies cu copilul si sotul in oras pentru pranz- nu vorbesc de concerte sau mese tarzii in noapte- pranz chiar inainte de ora de culcarea piciului la 13.00-14.00, nici macar nu chiraie sau nu plange copilul proaspat instalat in scaunul de masa si suntem priviti urat de pe la mese, parca anticipand ceva scandal…iar noi, daca copilul nu sta potolit si maraie, il plimbam cu randul pe afara, il distram sa nu deranjeze.
    Mai rau ma deranjeaza atitudinea prietenilor fara copii- unii dintre ei ne-au spus in fata ca n-au chef de copii urlatori cand ies sa se relaxeze, asa ca ne-am redus drastic cercul de prieteni si ne-am facut altii noi, cu copii .:(

    1. @CristinaB, lupta cu mentalitatea celor din jur e cea mai apriga si mai incrancenata… din pacate. 🙁 iar trecutul cu vederea la neajunsuri, tine de partea ca noi, romanii, suntem obisnuiti sa inghitim orice… Sper ca macar nepotii mei sa poata creste intr-o societate civilizata… si ma refer la o Romanie schimbata, nu la alta tara! 😀

  16. Citind postul tău, mi-am adus aminte cum în urma cu ceva timp ma gândisem cu soțul ce afacere profitabila ar fi sa faci în București un restaurant pentru familiile cu copii. Un local unde sa existe loc de joaca, meniu pentru sugari cu legume și fructe pasate, pampersi la toalete, televizor cu desene animate, o biblioteca cu cărticele pentru pustime. In fine, idei am multe. Aștept investitorii!

  17. in canada nu se fumeaza in niciun spatiu inchis, asa ca lucrurile se schimba din start. crezi ca te-ar opri cineva sa te duci cu copilul la un concert? poate n-ai avea antifoane, dar daca le iei de acasa, nu cred ca e o problema. in fine, chiar nu vreau sa polemizez, mie nu mi se pare ca trebuie sa ma calugaresc. si repet, noi am fost cu ea oriunde am considerat ca e ok si pt ea.

    1. @maria coman, un exemplu: restaurantele (nu benzinarii) de pe marginea autostrazilor din Austria si Germania: cam 80% din ele au scaune pentru copii, nu sunt destinate fumatorilor si au cel putin un loc de joaca outdoor (unele au chiar si indoor); si musai facilitati de schimbat copilul. Citeam acum ceva vreme la Cristina Marin despre experienta lor la restaurant in Germania, cand copilul a primit creioane si hartie sa coloreze. Despre „normalitatile” astea vorbesc…..

  18. @Ana, vai ce ma bucur pentru comentariul acesta!! 🙂 M-ai facut sa imi amintesc de copilarie… de teatrul de revista, de serile la discoteca pe cand aveam numai cativa anisori. Nu ma simt traumatizata de locurile prin care m-au purtat parintii… eu fusei crescuta mult prin „storante” ca mancarea de acasa nu era buna, iar cand mi-era foame incepeam sa zic „ma foame, v’eau a storant” … iar pachetelul din geanta cu care incerca mama sa ma imbie de fiecare data, nu prezenta nici un interes. 😀 😀 Iti multumesc din inima pentru aceste amintiri pe care le-ai reinviat. Acum sunt si mai inversunata sa le ofer piticilor mei amintirea unui somn pe scaunul unui teatru de revista. 😉
    Ai mare dreptate cu dezinvoltura… dar, parca, oamenii din ziua de astazi sunt mai rai decat erau pe vremuri…. 🙁

    Te pup!

  19. Ma doare destul de tare cand citesc lucruri din astea. Cand lucruri care ar trebui sa fie naturale si implicite sunt considerate tabu. Toata lumea stie ce usor te obisnuiesti cu binele, si eu sunt prima care sa recunosc ca imi place sa traiesc aici in Canada, in primul rand din perspectiva respectului interuman. Dar inca tin la Romania si ma doare fiecare pas inapoi pe care il vad (ma bucur totusi de fiecare pas inainte, desi nu sunt multi). Postul tau mi-a venit ca un dus rece in cap, am uitat ca lucruri pe care le consideram „din oficiu” sunt lucruri pentru care trebuie sa lupti in alte parti ale lumii. Am avut loc de schimbat si alaptat si la concert rock, si am primit antifoane pentru copii (fiu-meu avea 4 luni cand l-am dus prima data si nu s-a uitat nimeni stramb la mine), pot sa colind orice birt cu copiii (aici nu se fumeaza in nici un loc inchis, nici macar afara pe terasa nu ai voie daca ai o umbrela deasupra capului) si mentalitatea colectiva e ca daca se poarta toti frumos cu copiii prezenti, sansele ca toata lumea sa se simta bine cresc. E drept ca nici n-am intalnit specia aia de parinti care sa incerce sa-si impuna copilul galagios sau tavalitor pe jos intregii audiente, aici ma duc in orice loc public cu copiii pentru ca stiu ca sunt bine-crescuti si daca nu se simt bine nu vad rostul sa stau. Am fost la filme si spectacole cu ei si ne-am distrat toti de minune, inca nu am intalnit locul unde sa nu mi se permita accesul pentru ca am copii in anturaj. Asa ca mi se pare strigator la cer sa trebuiasca sa te calugaresti pentru ca ai copii, in loc sa te bucuri de viata si de tot impreuna cu ei. Mi-am recitit postarile referitoare la vacanta din Romania in care am fost cu copiii si mi-am adus aminte ca per total a fost o experienta foarte trista si neplacuta, cand am realizat ca acolo copiii sunt considerati un fel de animale de companie, ceva mai zgomotoase si suparatoare decat un catzel, de exemplu… Dar am sa tac, nu sunt o snoaba, sper sa nu intelegi asa ceva, doar ca stiu ca se poate si altfel…
    Pupam! Si speram din tot sufletul sa se miste spre bine lucrurile si in Romania!

    1. @Simona, cat de mult ma bucur pentru acest comentariu! 🙂 Iti multumesc tare mult. Chiar imi doream o confirmare a practicilor ” din afara” … ca tot copiem noi de toate „din afara”! Traiesti intr-o tara de vis. 🙂 Noi avem mult de luptat pana sa ajungem la asa ceva. In primul rand trebuie luptat cu mentalitatile parintilor… 🙁 M-a distrat la culme afirmatia ta legata de cum sunt vazuti copii in Romania. E dureros de adevarata. … dar si mai dureros e ca nimeni nu face nimic in aceasta priviinta. 🙁
      Te pup si iti multumesc pentru ca mi-ai intarit convingerea ca nu sunt nebuna. 🙂

  20. In restaurante sau pe la teatru nu am prea calcat in ultima vreme, din motive pecuniare. Cand insa erau ceilalti mici am fost cu ei cam peste tot, inclusiv la spectacole, la teatru, la concerte, chiar si teatru de revista. Nimeni nu s-a uitat urat la noi sau noi nu am observat, ca oricum nu ne interesa parerea altora. Si in mod de-a dreptul ciudat cei mici adormeau rapid cand se aflau intr-un loc cu multa lume, desi acasa aveam mari probleme cu culcatul. I-am dus si in discoteca (in aer liber insa, din motive de fumat) si s-au simtit minunat si ei dar si noi.
    Sincer, cred ca acorzi prea multa importanta privirilor sau parerilor lumii. In momentul in care voi veti fi dezinvolti, asa vor fi si copiii si cei din jur. La urma urmei, e dreptul vostru sa va aflati in locuri publice la fel de mult cum e si al lor. Si daca nu le convine celor din jur, nu au decat sa fie ei cei care stau acasa.

  21. mie singura gaura reala mi se pare vara, cand nu sunt terase si cu loc de joaca. in rest, scaune de masa am gasit peste tot, in herastrau e plin, dar plin de copii, de la cateva luni la adolescenti. nu mi se pare ok mersul cu ei la teatru sau la film sau la concert, cum ziceam si pe fb. in schimb, sunt piese special pt 1-3 ani la care poti merge fara probleme…..cu obiecte periculoase si apa…nu stiu ce sa zic, oamenii nu isi fac carciuma pt copii, ci pt adulti.

    1. @maria coman, exact ce spuneam, da’ banii mei nu-s buni?? Daca sunt parinte, automat nu mai sunt adult?? … daca mai am si ghinionul de a poseda un copil mai mic de 3 ani care nu agreaza sa stea prea mult in scaunul de masa, sunt „condamnata”, nu?

      Uite exact la asta ma refeream. Si iarna se iesi din casa. In afara sunt locuri amenajate astfel incat sa poata acomoda parinti si copii.. de ce? pentru ca aia stiu ca astia mici o sa le plateasca lor pensiile, ca stiu ca si banii parintilor sunt buni, pentru ca nu isi marginalizeaza semneii care au ales sa faca un copil. La noi imi pare cu iz de „dupa mine, potopul”.

      Nu ma intelege gresit, nu am zis ca nu iese lumea cu pruncii din dotare… am vazut si eu sute de exemple, inclusiv d’alea cu 4 adulti fumatori la o masa de care era „atasat” un carucior cu un bebe de pana in 3 luni (asta-i ultima care m-a socat)… Nu zic ca nu ai unde sa iesi, ci doar ca ai optiuni foarte limitate. Mai bine decat deloc, dar insuficient pentru o societate cu pretentii…. parerea mea.

  22. Eu una nu m-am putut duce nicăieri cu copilul meu mai târziu de ora 19.00, că dacă nu-l puneam în pat la ora aia era jale, era terminat, adormea pe jos…a avut programul ăsta până pe la 5 ani, si după aia am putut să mergem oriunde cu el, inclusiv teatru-cinema-spectacol că era cuminte. Dar eu am evitat majoritatea concertelor până a trecut asa de 7-8 ani, din cauza decibelilor. Plus de asta, trebuie să te gândesti că o chestie care e amuzantă pentru adulți, cum ar fi un stand up, e teribil de plicticoasă pentru un copil de 1-2-3 ani…De ce l-as fi târât după mine să stea 2 ore uitându-se la o chestie pe care nu o înțelege? Mă rog, acum am ajuns la punctul la care nu mai vrea să vină nicăieri cu noi, că e prea mare (13), asa că…the circle of life 🙂

    1. @Deea, nu imi doresc sa pun la indoiala calitatile de parinte ale nimanui, ci doar lipsa optiunilor pe care ni le ofera (sau nu ni le ofera) societatea in care traim. 🙂
      Sunt copii care nu dorm la pranz, sunt copii, care adorm tarziu si se trezesc devreme si viceversa…. nu exista doi copii la fel, cu atat mai mult doi parinti la fel, dar imi pare normal sa existe optiunile. .. apoi, fiecare e responsabil de alegerile lui. 😀

  23. Va veni si vreamea asta! E drept ca noi vom avea copiii maricei si vor putea sa stea si singuri acasa, dar totusi there is hope! Am niste presimtiri foarte bune in legatura cu ce va urma! Nu stiu de unde si pe ce baza ma lveste atata optimism dar profit din plin si-l las sa ma invadeze…

  24. Eu personal nu sunt de acord sa te duci cu un bebelus sau chiar un toddler (3-4 ani) la un spectacol de teatru sau de opera pentru adulti. Te chinui si pe tine, ii chinui si pe cei din jur si chinui si copilul. In Bucuresti, exista niste programe la Teatrul de Opereta unde tu te duci la spectacol si copil e antrenat in niste activitati supravegheate, dar trebuie sa aiba minim 3 ani. Cu restaurantele sunt de acord, dar e cu dus si intors. Sunt parinti care isi cara copiii la cafenele sau restaurante la 9-10 seara cand copiii sunt deja foarte obositi si fac urat si clar ii deranjeaza pe cei din jur. Unii oameni ies la restaurant sa se relaxeze si numai relaxat nu e. Ca mama, vreau sa fiu acceptata cu tot cu copil dar nu fortez pe nimeni sa-mi inghita copilul daca tipa, alearga printre mese si se baga in farfuriile altora, ci pur si simplu accept ca locul lui nu e acolo. E totusi o limita. Noi am fost la diverse restaurante cu Eliza si pana acum nu am avut probleme (poate ceva priviri dusmanoase) dar nici nu am fortat coarda. Daca am vazut ca nu mai poate, am iesit ori eu, ori sotul si am mai plimbat-o, i-am distras atentia. Sunt parinti care ii lasa pe cei mici sa faca orice si dupa aia pretind intelegere. E drept ca la noi sunt foarte putine locuri prietenoase cu copiii dar la fel de drept e ca sunt si parinti care exagereaza.

    1. @Laura Frunza, ai atins un alt punct sensibil: bariera celor 3 ani. Pana la 3 ani copii nu exista?? A mea nu are nici macar 2, dar adora (se vede clar) sa socializeze, dar nu are 3 ani. 🙁
      Eu nu am scris aceasta postare referindu-ma la „fortarea celorlalti de a-ti inghiti copilul”, ci la lipsa de respect de care se da dovada: ochi dati peste cap atunci cand copilul tau arunca o frimitura de paine pe jos (nu conteaza ca o ridici, sau ca vinovatul nu are mai mult de 1 an… e lipsa crasa de educatie!!), locuri improprii pentru montarea unui scaun de masa (de cele mai multe ori se pune pe culoarul de trecere si multi clienti sau chiar si ospatari se impiedica brutal de el, zgaltaind ocupantul scaunului), facilitati lipsa pentru a schimba un scutec (inclusiv in unele Mall-uri sunt inchise cu cheia camerele destinate mamei si copilului), decorarea improprie a localurilor (multe dintre cele declarate child-frendly au cel putin o oaza de apa in care copilul poate plonja in voie, obiecte decorative priculoase asezate la inaltimea piticilor).. Astea sunt doar exemple; in viziunea mea. E firesc si normal ca viziunile parintilor sa fie diferite, dar eu nu vreau sa aduc asta in discutie, ci lipsa optiunilor reale. Multe locatii au pseudo locuri de joaca, amenajate necorespunzator doar de dragul de a le avea amenajate, iar noi, in lipsa de optiuni, acceptam orice. Nu discut orele la care ies unii sau altii cu copii lor. Sunt ai lor si fac ce vor cu ei… dar regret ca nu exista, macar pe intervale orare specifice copiilor, locuri care sa faca mai multe eforturi pentru a atrage parintii si copii.

  25. La noi in oras, e un loc de joaca pentru copii, amenajat in zona unui restaurant. sunt si mese exact acolo unde poti sa stai linistit sa bei un ceai sau sa-ti comanzi ceva de mancare sau poti sa lasi copilul acolo in grija supraveghetorilor si tu sa intri in restaurant sa-ti vezi de treaba ( asta daca cumva copilul e mai maricel si sta fara tine ). Dar si asta e cu 2 taisuri pt ca fiind un loc de joaca unde vin si copii care merg la gradi e imposibil sa mergi o data si sa nu pleci cu cel putin o mica raceala!
    Al meu e mic si nu sta fara mine , eu am noroc cu bunicii ca sunt aproape si dispusi sa stea cu el, altfel..Home ar scrie pe mine! Mai sunt restaurante care-si spun :child friendly, dar mai mult de un scaun de masa pt copii nu iti ofera!

    P

    [Reply]

    1. @bianca, ceva – ceva sunt si pe la noi. 🙂 doar ca nu suficiente si nu „ca la carte”. Oricum startul e promitator… doar ca viteza dezvoltarii concureaza cu cea a melcului. 😀 😀

  26. pai prea multe n-am descoperit nici noi. uite mersul la antipa poate fi simpatic ca la muzeu e mai multe pt plozi iar cafeneaua unde la parter nu se fumeaza sa zic ca e mai mult pentru parinti dar pot supravietui si copiii acolo. Prin iarna trecuta am fost un restaurant de prin centrul vechi unde duminica la prinz aveau un pic de animatie pt copii (face painting, din astea) dar prea multe locuri de felul asta nu stiu:(. Ar fi nevoie de o cafenea unde : sa nu se fumeze si sa existe un spatiu cu ceva de joaca… nu?

    1. @Camelia, Malagamba? … mie una mi-e teama de locurile acestea. Maria mea e o pictorita desavarsita si oriunde vede culori, atenteaza… iar pictorii de fete nu vad cu ochi buni aceste incercari ale ei.. e o varsta tare nesuferita… nu pot sa o duc niciunde ca toate activitatile sunt gandite pt copii de peste 3 ani, dar nici in scaunul de masa nu mai pot sa o tin… 🙁

    1. @Andreea, nu mai visa!! .. sau viseaza, dar nu te rezuma la atat. Cred tare mult ca „unde-s multi puterea creste” 🙂 si ca, impreuna, putem deveni o forta. … si mai cred si ca noua, romanilor, ne liseste unitatea… dar visez si la asta. 😀

  27. ai dreptate, solutiile pt iesit cu copiii sunt extrem de limitate. vara mai e cum mai e ca mai gasesti un loc in aer liber si problema cu fumatul se mai rezolva dar iarna si eu numar pe degetele de la o mina ce putem face…

    1. @Camelia, sincer, imi vine sa fac o scrisoare deschisa catre toti detinatorii de locuri de iesit. 😀 😀 😀 Oare ei stiu ca noi, parintii, vrem sa le calcam pragul?? 🙂
      … cred ca e suficient sa se organizeze 1-2 astfel de „sesiuni extraordinare pentru parinti si copii” … apoi se vor convinge ca prind la public. 😛

      Acum, ca voi aveti state mai vechi in ale parintitului, ce poti face impreuna cu copilul tau pe timp de iarna?? dar sa fie si pentru tine, nu doar pentru el? … ca in afara de iesitul la un restaurant, nu-mi vine nimic in cap…

      1. pai prea multe n-am descoperit nici noi. 🙁 uite, spre exemplu, mersul la antipa e cumva pentru toti: muzeul pt pitic, cafeneau (unde la parter nu se fumeaza) e mai pentru parinti. In iarna trecuta am mai mers la un restaurant in centrul vechi care duminica la prinz avea un pic de animatie (face painting, colorat) ca sa ii mai tina ocupati pe pitici dar prea multe locatii de tipul asta nu stiu. ar fi nevoie de o cafeanea unde: sa nu se fumeze si sa aiba si un spatiu de joaca pt copii, nu?

  28. Daca ai stii cat de bine te inteleg! Eu cred ca dupa cat face o societate pentru locurile publice family-friendly se vede care e locul copiilor in ea. Proaspat veniti din Romania pot sa subscriu ca exista inca un potential neexploatat ca alternativa la calugarie – trebuie doar un marketing mai bun. La Viena ma salvase mult timp cafeneaua pentru parinti, cu toate facilitatile de rigoare!

    Cu drag, Raluca

    1. @Raluca Jacono, venind din partea ta acest comentariu, ma linisteste. 🙂 Nu sunt exagerata… sau nu sunt singura exagerata. 😉 Am ezitat ceva pana sa il postez… stiu multi parinti care ma dezaproba… dar daca renunt la acest vis, simt ca renunt la mine. Si nu o consider ca pe o dovada de egoism, dar cred ca un copil fericit are un parinte fericit.. si nu sunt dispusa sa ma sacrific pe altarul mamiciei doar pentru a fi declarata mama eroina. Cum fac (sau incerc sa fac) ceva pentru copii mei, asa imi doresc sa fac si pentru mine.. iar asta nu ma face sa ma simt mai putin mama.
      Te invidiez pentru experienta cafenelei pentru parinti. 🙂 … poate o sa apuc sa o traiesc si eu… macar ca bunica. 😀 😀

      1. @g.cojocaru,

        @g.cojocaru,

        Din pacate suntem „educati” sa gandim in opozitii in loc de a gandi in alternative. Eu cred ca „sacrificiul” ala pe care l-am invatat noi de la mamele noastre a fi pus pe acelasi taler cu dragostea mamiceasca este o expresie foarte depresiva a dragostei.

        Sunt total de acord cu tine, asa simt si eu, ca mamicia e o parte din existenta mea iar restul sunt eu. Epuizarea nu e un semn de dragoste pentru copil ci un semn al lipsei de dragoste pentru sine.
        O sa dezvolti la un moment dat o piele groasa pentru criticile din afara. Valorile tale nu sunt de pus in discutie pentur a fi criticate ci pentru a fi dezvoltate – si atunci tu alegi cand si cu cine :O)

        va doresc cafenelele de vis, cinematograful fara intuneric total si cu sunetul dat la mai mic, locuri primitoare pentru copii cu putin mai mult decat un tobogan de plastic aruncat intr-un colt sau portii de jucarii in minimeniu.

        Cu drag, Raluca

        1. @Raluca Jacono, tu si cand comentezi scrii frumos! 😀 … si cand vorbesc de frumos ma refer la cuvinte calde care iti dau o stare visare, de realitate alternativa total roz! 😀
          Nu are legatura cu postarea, dar as vrea sa te felicit pe aceasta cale pentru blogul tau. Este o sursa strajnica de informatii extrem de utile! … imi pare rau ca o fac aici, dar mi-e ciudat sa las un comentariu de lauda la o postare din care am numai de invatat. … ar trebui sa o fac la toate postarile tale. 🙂
          Te pup,
          g.