Primii pasi in doi dinti

 Are 7 luni si jumatate. 🙂 Nici nu stiu cand a zburat timpul…  🙂 Parca mai ieri era un ghemotoc mic si zburlit. Acum paseste si „coace” primii dintisori. Doi dintr-o lovitura. 🙂 … si nici macar o lacrimuta nu a varsat. A avut trei nopti in care a fost mai agitat si a mancat mai mult, dat atat.

Totul e atat de simplu acum. 🙂 Imi aduc aminte, zambind, de primele 7 luni ale Mariei, atunci cand nesiguranta ne guverna viata. De ce plange? De ce s-a strambat asa? Cand incepem diversificarea? Cu ce o incepem? Ce recipiente folosim, cu BPA sau fara? Ce fel de lingurita? Care e programul „ideal” al meselor? Mananca bio sau ne aprovizionam, ca pana acum, din piata? Ii dam X aliment inainte de 8 luni sau nu? Folosim Y crema sau alegem un produs dintr-o gama BIO? Dar stai, ce inseamna BIO? Ce inseamna ECO? Care e diferenta dintre ele? Ce sunt parabenii? Il ducem la doctor la fiecare stranut? Cumparam un marsupiu sau un SSC? Ce e ala SSC? Sau luam sling? Mai bine wrap? Folosim batista bebelusului sau un aspirator electric?  O punem in fundulet sau asteptam pana se ridica singura? Vai, vrea sa se ridice inainte de varsta „scrisa la carte”, ce facem?? Azi refuza fructele!! O sa aiba carente de vitamine?? Ce ma fac ca o zi intreaga nu a mancat decat lapte??!!? E mai grasa si mai lunga decat scrie la carte, e defecta?? Ii dau vigantol sau nu? Sunt o mama iresponsabila daca o tratez alopat si nu homeopat?  Are o raceala puternica si temperatura nu ii cedeaza la nimic, risc sa ii distrug flora stomacala daca ii dau antibiotic? Cand ii dau apa? Cata apa trebuie sa bea? … si cine mai stie cate si mai cate intrebari ne brazdau gandurile… Acum e totul atat de simplu… 🙂 incat ma simt vinovata ca sunt prea relaxata. 😛

Vladimir creste frumos! 🙂 Maria, asemenea. Noi continuam sa invatam de la ei cum sa le fim parinti. Si le suntem recunoscatori pentru ca ne dau acesta sansa si pentru ca ne iarta stangaciile si greselile.

Diversificarea am inceput-o, cu relaxare, acum doua luni… iar Vladi mananca tot ce ii ofer. Am mers si acum pe varianta unui semi -BLW. Deocamdata ne iese. Deja am pus blenderul in cui si ne ajutam numai de furculita la pasat. Carnea o taiem bucatele minuscule.

Zilele in patru, sunt frumoase si pline de culoare, iar in casa rasuna tipetele, rasetele sau gangurelile lor. 🙂  … pana si Sorin are alt farmec in postura de tata a doi copii. 😉 … asa il vad eu. 🙂

Week-end placut in continuare! 🙂

Articole pe aceeasi tema

NU

20 de comentarii

    1. @Luminita, 🙂 daca ma iau dupa „tatouu” (cadou in limba Mariei) pe care mi l-a lasat dimineata, cred ca si lui Sorin i-a placut. 🙂 … dar chiar asa simt. 🙂 Copiii au scos din noi ce era mai bun!

  1. Atat ai scris de frumos! Ai pus o multime din intrebarile pe care mi le pun eu acum (Alice e primul copil). Am descoperit de curand blogul tau „vechi” si am citit pe nerasuflate o multime de postari intr-o mica pauza. Am vrut sa iti scriu de atunci sa iti spun ca ma regasesc asa bine in toate ingrijorarile tale de atunci, in toate intrebarile. Apropo de ele, nu cred ca am gasit raspunsul la 1: a inceput Maria sa bea apa mai multa atunci cand iti puneai tu problema? Alice bea putina apa, dar nici nu cere. Nici nu stiu daca sa insist mai mult sau nu, mai ales ca nu o bea din biberon (nu vrea), ci dintr-o canita. Sunteti absolut minunati, iar copiii sunt superbi! Desi. caruselul, despre care vb la un moment dat ca se invarte puternic si parca nu poti tine ritmul, nu cred ca a incetinit, se vede din fiecare rand pe care il scrii cat de mult va prieste „viteza” O dupa amiaza frumoasa!

    1. @Steli, cu apa s-a rezolvat de la sine. Am facut ceva incercari pana am gasit instrumentul de baut potrivit (in cazu nostru, canuta cu cioc de la NUK) iar apoi ii ofeream noi periodic. A fost mai simplu dupa ce a inceput sa mearga. Atunci o lasam in raza ei de actiune si se ducea singura spre cana cand vroia sa bea.
      Multumesc mult de tot pentru cuvintele frumoase! 🙂

  2. Ce norocoasa esti cu mancatul!:) Asta cred ca va ramane marele meu stres: Costin in prima faza pare foarte interesat de ce e in farfurie, pentru 2-3 lingurite. Apoi nimic. Si asta la fiecare masa, zile la rand. E asa de slabut si mic de inaltime!
    Sa cresteti la fel de frumos!

    1. @Cristina, Cris, noi am remediat situaţia mâncând cot la cot cu ea la masă. Ne-am aşezat, i-am pus o farcurie sub nas şi am lăsat-o să pape singură. Culmea e că lua de la noi din farfurii, şi mai puţin de la ea. Vezi, poate merge şi la voi metoda asta. Ştiu cum e să te stresezi pe faza asta. Eu eram terminată când nu voia să pape. Apoi am făcut ca Gabi: am lăsat-o să vină ea să ceară. Nu prea a mers şi abia după aceea am aplicat metoda mami+tati se aşează la masă, papă cu poftă,iar piticul sigur va fi curios să vadă ce şi cum.

  3. Oooooo, da! Cunosc, cunosc! Doamne ce stresată eram şi eu la început!!! Câte întrebări, cât chin, cât o păzeam şi o ascultam cum respiră, ca nu cumva să fie vreun semn de nu ştiu ce şi eu să nu fiu pe fază :)) Acum râd, dar atunci mă ariceam imediat dacă cineva îmi spunea ceva :)) Cât a crescut Vladi!!! E ditamai flăcăul. Clar tre’ să ne vedem cu toţii să ne jucăm.