Obstructionarea cailor nazale

Indesatul diverselor obiecte in nas e o chestie frecventa la copii. Teoria o stiam: se extrage obiectul prin aspiratie sau cu ajutorul unei pensete; daca operatiunea este dificila se imbarca copilul in masina si dam fuga la spital.

.. cum teoria nu se aplica mereu, am ajuns ieri la spital cu Vladi, cu un burete indesat in nara. Burete ce era acolo de 4 zile. Yeap, cu infectie cu tot.

Duminica vine copilul la mine si imi spune: „mama, a bagat bulete in nas”. Panica. L-am luat repede, am insfacat o penseta si l-am dus la tata. L-am luat, ne-am uitat in nas, am bagat si penseta incercand sa trag ceva, dar nimic. Ba mai mult, copilul a suflat nasul si, racit fiind, a eliminat mucozitati pe ambele nari. El tot zicea ca are burete acolo, tata imi spunea ca nu are nimic din moment ce iese ceva pe nara. Parea logic ceea ce spunea. De vazut nu se vedea nimic. Copilul respira bine… L-am chemat si pe ta-su, care a imbratisat parerea tatalui meu. Mama, la fel. Eu eram nebuna ce trebuia convinsa sa nu plece la spital. Si m-am lasat convinsa.

Luni – totul ok. Marti – raceala parea sa avanseze: muci multi si stare proasta. Noaptea – febra mare, care a cedat la anititermice. Miercuri pe zi a fost ok. Pe la 16 a facut febra iar. Antitermic. La 17:30 ajung si eu acasa. Febra scazuse, dar am detectat un miros ciudat.. a puroi. L-am luat in  brate si am mers la pediatru. Consultatia a decurs ok. Nu s-a vazut nimic. Diagnostic viroza : antitermice si tobradex pentru „halena”. Noaptea – iar febra. Joi – febra. Am venit de la birou si mirosul era la fel. L-am luat in brate si am mers la Grigore Alexandrescu la camera de garda ORL. Cu toti adultii familiei reposandu-mi ca imi place sa ma plimb pe la spitale si ca imi chinui copilul plimbandu-l degeaba pe la medici. Am plecat. Avea buretele in nas. Si intrase in putrefactie. Am rasuflat usurata chiar daca am plecat de la medic cu o reteta de antibiotic. Vladi nu a fost incantat deloc. Si acum sufera ca nu mai are burete si nu intelege de ce a trebuit sa ii fie scos.

Mama, tata si Sorin nu au mai zis nimic… l-au pupat si l-au rasfatat incercand sa isi „spele” necredinta.

Eu din toata povestea de mai sus am invatat o lectie: copilul trebuie ascultat! La fel si instinctul meu!