Rivalitatea intre frati – un soi de cod genetic

Nu stiu daca sa rad sau sa plang… Desi cei mici se incaiera cu orice ocazie, tin sa doarma impreuna. Si nu doar impreuna in aceeasi camera, ci in acelasi pat. Noroc ca patul de jos este extensibil si au 170 x 140 cm la dispozitie pentru somn. Ar putea parea suficient…. Dorm pe latimea patului si au un soi de „gentelmen’s agreement” si fiecare are jumatatea lui de pat; 85 de cm pentru fiecare… ar trebui sa fie suficient… In unele seri isi pastreaza jumatatea de pat, in altele (rare, e drept) dorm imbratisati, in altele….. Acum doua nopti, pe la 5 si ceva, il aud pe Vladu scancind in somn, asa ca m-am prezentat sa verific ce si cum. El era inghesuit in coltul lui de pat iar sor-sa, in somn, inceca sa castige si mai mult teritoriu. M-am miscat mai in reluare, e drept, asa ca nu […]

Continue Reading

Idolul fetelor

Vladimir, motaind dupa o schimbare de costumatie :)

Il iubeste femeile! ­čÖé Spre gelozia sora-sii. Ca am un baiat cu lipici, stiam… dar nu ma asteptam sa aiba chiar atat de mult lipici. Nu la fete de 7-10 ani. Lunea, Miercurea si Vinerea mergem la aikido. Am mai spus. Avem deja 5 sedinte de aikido la activ, dar lui Vladimir i-au fost suficiente 3 pentru a isi revendica rolul de idol al fetelor. In momentul in care intram in sala de sport in care se desfasoara antrenamentele, fetitele incep sa strige: „A venit, Vladi!” si se reped la el sa il ia in brate si sa il pupe. Si el sta, ca-i place. Cum sa nu-i placa cand fac fetele coada sa il pupe si sa il ia in brate… Maria, in schimb, nu este foarte incantata de popularitatea fratelui ei. Si are deseori un comportament agresiv. E geloasa. E normal. Noi am incercat sa nu facem diferente […]

Continue Reading

Paturi etajate

Atunci cand Vladimir era doar „un proiect”, visam la o camera cu paturi etajate pentru copiii mei. … Cand am inceput sa inteleg cum e realitatea cu fratii de varste apropiate, am inceput sa ne reconsideram pozitia. Am facut liste cu pro-uri si contra-uri dar tot nu indrazneam sa tragem linie. Ne era teama sa spunem DA… dar nici perspectiva NU-ului nu ne ajuta… O vreme am tot amanat decizia. Pana la inceputul acestui an, cand ne-am luat inima in dinti si ne-am spus ca putem „anula” multe din „contra-uri”, daca alegem intelept si daca impunem niste regul de la bun inceput. Incepand de Duminica, cei mici sunt proprietarii acestui pat: Le place? La nebunie! Nu

Continue Reading

Metrul IKEA doborat! Dubla II

Se pare ca doi ani si cinci luni este varsta la care copiii mei reusesc sa atinga bariera celor 94 de centimetri impusi de IKEA pentru accesul la locul lor de joaca. Pe 28 August 2012, Maria intra triumfatoare in incinta locului de joaca de la IKEA. Pe 28 Decembrie 2013, Vladimir a atins si el pragul celor 94 de centimetri si a pasit triumfator in incinta locului de joaca in uralele sora-sii care striga cat o tineau plamanii: „Ai crescut, micutule! Ai crescut mare!” Parca nu ii venea sa creada ca e adevarat atunci cand i s-a permis sa intre in incinta locului de joaca… Pasea temator, uitandu-se in ochii supraveghetoarei, asteptand parca sa fie tras inapoi. Cand si-a dat seama ca nu il va da nimeni afara, a fugit direct in incaperea cu bile si a plonjat fericit printre ele! Greu s-a lasat scos de acolo la expirarea […]

Continue Reading

Parintim: greul de la 3 si 2

Combinatia 3 si 2 este cea mai grea de pana acum. Din experienta noastra. Nu e usor sa fi parinte, dar sa fi parintele unui copil de 3 ani si a altuia de 2 ani, imi pare cea mai grea provocare cu care ne-am confruntat in viata noastra de parinti. Nu exista zen. Vietile ne sunt guvernate de haos. Un haos pe care, uneori, reusim sa il stapanim. Doar uneori. Atunci respiram. Tragem aer adanc in piept si ne pregatim pentru ce va urma. Sigur urmeaza ceva. Traim din provocare in provocare, dar provocarea cea mai mare a ramas aceeasi: sa ne crestem copiii fara sa ii „stricam”. E greu sa nu gresesti. E imposibil sa fim

Continue Reading

Street Delivery si noi

A fost primul an in care am fost si noi la Street Delivery. Probabil ca vom mai merge si in alti ani, daca se va mai tine, dar numai pentru copii. Recunoastem. Suntem o familie de ignoranti. Chiar am incercat sa intelegem ceva din ce era in jurul nostru, dar nu am fost capabili sa pricepem nimic. ­čÖé Sa nu radeti de noi. Stiu , puteam sa scriu ceva mai „cool” si sa ma dau interesanta, dar am ales calea adevarului… Sorin a descris cel mai bine experienta noastra: „Parca eram in Vama. O mare de oameni neintegrati in societate care lancezesc”. Nu suntem incuiati, dar daca evenimentul asta trebuia sa ne transmita un mesaj, n-a facut-o. Nu am fost capabili sa il intelegem. ­čÖé Ei bine, mai incercam. ­čśŤ Mi-au placut atelierele, dar nu erau pentru copiii nostri. Cand vor mai creste le vor placea; sunt sigura. Din tot […]

Continue Reading

Prima zi – concediu

N-am dubii ca fii-mea ma vrea acasa. ­čÖé Desi nascuta primavara, corpul ei traieste la temperaturi caniculare chiar si pentru zilele de vara. O tine numai in +39. Febra mai cedeaza la antitermice. ┬áGatul e rosu, spune ca „ma doare ochii”, e infundata, uneori spune ca o doare capul, e infundata si tuseste rau. Pediatrul a recomandat antibiotic. Eu am decis sa mai astept pana maine cand am reusit sa gasesc un loc la ORL la Regina Maria. Vladimir rezista! Ca urmare a celor relatate mai sus, prima mea zi munca a debutat cu un concediu pentru oblojirea copilului bolnav.

Continue Reading

Dragostea pentru zapada rezista

A venit zapada mult asteptata! Cei mici sunt in culmea fericirii. Ii bagam in casa cu proteste vehemente, soldate de cele mai multe ori cu lacrimi amare. Maria si-a luat deja lopata in primire si e un ajutor de nadejde la datul zapezii. Vladimir nu se lasa nici el mai prejos si si-a insusit o

Continue Reading

On/Off

Uneori, se mai impune cate o pauza de online. … cam asta am facut si eu in ultima perioada. Pur si simplu mi-a fost greu sa imi gasesc timp si pentru scris. Cei mici sunt tare solicitanti in aceasta perioada si am prefereat sa le aloc lor toate resursele mele. Firesc si natural, dealtfel. Acum revin cu forte proaspete. Nu neaparat odihnita dar cu degetele odihnite si dornice de tastat. As vrea sa redau cat mai multe dintre activitatile celor mici, dar nu reusesc. Am pierdut pasul si nu voi reusi in veci sa ajung la zi. Sper ca macar memoria sa nu imi joace feste si sa nu se piarda toate aceste amintiri. Ar fi pacat. Viata in patru e minunata! In „pauza” n-am apucat sa citesc prea multe, asa ca trebuie sa recuperez si la acest capitol… dar dupa ce imi revin din tanjit dupa zapada. Sper ca […]

Continue Reading

Impreuna la somn

Prima noapte in camera lor. Vladimir a dormit neintors; Maria s-a trezit ca de obicei pe la 3 pentru a merge la baie si apoi a refuzat sa se intoarca in patul ei. A ramas sa doarma cu noi. In cea de a doua noapte in camera lor a fost putin mai bine. Daca nu luam in calcul faptul ca s-au culcat pe la 1.30 as putea spune ca a fost o noapte perfecta. Au ramas impreuna pana dimineata. Culcatul la 1.30 a fost o mare surpriza pentru noi… mai ales din partea lui Vladimir. El niciodata nu a mai facut asa ceva… dar intotdeauna e loc pentru o „prima data”. Sper sa nu devina o obisnuinta. In seara aceea am „evadat” la cinema, in doi. Am fost sa vedem Alex Cross. Filmul incepea la 22:50 … credeam ca ii vom gasi sfoaraind pe amandoi atunci cand ajungem acasa, dar […]

Continue Reading