Emotii…

Buburuza noastra a hotarat sa ne dea ceva emotii, nu tocmai placute. Marti dimineata am ajuns de urgenta la spital. Diagnosticul nu a fost unul linistitor: decolare de placenta si amenintare de avort. M-am simtit neputincioasa. Uram neputinta de a nu putea face nimic pentru buburuza noastra. Am urmat cu strictete indicatiile doctorului: repaos total & tratament perfuzabil, iar aseara, mi s-a facut o reevaluare: suntem bine! Placenta s-a lipit la loc si bebe e tare jucaus, ne-a facut chiar si cu manuta cand l-am vazuta la ecograf :). Am plans amandoi de fericire, rasufland usurati la aflarea vestii!
Acum sunt acasa. Tot in pat si tot cu perfuzii, dar sunt acasa! Impreuna cu sotul meu ne-am insusit rolul de asistenta, si ne descurcam binisor cu cele trei perfuzii pe care trebuie sa mi le pun zilnic. Am marele noroc sa am un sot minunat care a fost langa mine in toata aceasta perioada si care ma sprijina in continuare. Nu stiu cum as rezista fara el! Deocamdata nu mi s-a facut externarea, figurand in evidente, ca „invoita” pana Marti, cand, in funtie de evolutie, dna. doctor va decide daca voi fi externata oficial sau nu.
La ecografie buburuza noastra a decis sa prelungeasca suspansul, nelasandu-ne sa aflam daca e un buburuz sau o buburuza, deoarece s-a incapatanat sa isi tina cordonul ombilical intre picioare. 🙂
Sper ca in afara de controalele periodice sa nu mai ajung la spital decat atunci cand voi naste! Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva! E un moment cumplit in viata unor viitori parinti!

Articole pe aceeasi tema

2 comentarii

  1. Cu adevarat numai cine trece prin asa ceva poate confirma faptul ca pe lume copiii se aduc extrem de greu.Sa-i cresti…e si mai greu dar parca e altceva atunci cand il vezi cu ochii tai, il pipai, il auzi si-l poti ajuta altfel decat in burtica.Tinem pumnii stransi de tot pentru dulcele samburel ca sa stea acolo in burtica- ca e frig si urat afara si el trebuie sa iasa numai cand vine primavara, asa-i? – si sa ajungeti cu bine la termen!!