Si totusi…

Lucrurile nu mai sunt atat de negre ca dimineata! 🙂

Se pare ca medicii au fost induiosati de lacrimile mele si mi-au aranjat o intalnire privata cu Vladimir. 🙂 L-am tinut chiar si in brate! … eram asezata pe un scaun, si mi l-au pus in brate!! 🙂

Mi-e greu sa exprim ce este in sufletul meu… sunt sigura ca doar o mama imi poate intelege bucuria! 🙂

L-am tinut pentru prima data in brate pe Vladimir!!!!!!!!!!

Articole pe aceeasi tema

Hot

41 de comentarii

  1. Ma bucur tare mult Gabi pentru ultimele vesti, sa o tii tot asa si fii tare, puisorii tai au nevoie de tine 🙂

  2. Draga mea,

    Am citit pe nerăsuflate ultimele postări… Am lipsit, se pare, din online, chiar de când ai născut tu… şi nu am ştiut nimic din toate ce ţi s-au întâmplat…

    Salut, în primul rând, venirea pe lume a lui Vladimir şi îi doresc să fie mereu puternic, sănătos şi fericit, alături de voi! Pupici de la măzărichi!!!

    Mariei îi doresc multă răbdare şi curaj în inima ei mititică, până vei veni din nou acasă, la ea…

    Iar ţie… nici nu ştiu ce să-ţi spun. Sunt copleşită de toate câte ţi s-au întâmplat, Doamne-ajută că ai trecut cu bine de această încercare! Mă îneacă plânsul amintindu-mi ce chin a fost pentru mine să fiu despărţită de fetele mele în primele săptămâni de la naştere, disperarea de a nu le fi alături, groaza terifiantă pe care o simţeam de câte ori îmi imaginam cum le e lor singure, ce e în sufletul lor, cum descoepră ele lumea, fără mine… Sunt senzaţii dincolo de cele mai urâte cuvinte, eu nici acum n-am trecut peste angoasa aceasta şi sper din suflet ca tu să fii bine şi să ai puterea de a rezista psihic la tot ce ţi s-a întâmplat!

    Am văzut că pari puternică, că eşti optimistă, activă, că ai o atitudine pozitivă şi încerci să te menţii conectată la „lumesc” – cred eu că pentru a nu te lăsa copleşită de tristeţe… şi asta e cel mai important pentru moral! Mă gândesc la voi cu mult drag şi mă rog să te faci bine repede, să plecaţi acasă cât mai curând şi să uiţi tot acest coşmar!

    Nu ştiu ce să-ţi mai spun, îmi pare enorm de rău că treci prin asemenea momente, îmi doresc din suflet să existe pe lume cât mai puţine mame care să nu-şi poată ţine copiii în braţe şi te admir enorm pentru curaj, pentru optimism, pentru că eşti puternică şi faci ceea ce orice mamă ar trebui să facă pentru copiii ei: te grăbeşti să te vindeci, ca să le fii cât mai repede alături… iar semnele bune, ca şi îmbraţişarea lui Vladimir, încep să apară!

    Of… cu mult drag… cu gânduri bune şi un pumn de pupici…

    1. @Carla, multumesc din tot sufletul pentru urari si pentru toate aceste cuvinte frumoase. 🙂 Nu compar suferinta mea cu a ta sau cu a oricarei mame care isi priveste puiul luptand pentru viata lui…. Sunt recunoscatoare ca Vladimir e bine… ar fi fost cumplit ca eu sa fiu ok si el sa aiba probleme.
      Multumesc din inima pentru incurajari si va doresc sa aveti spor la „mesterit” in casuta voastra. 🙂
      Pupacim si noi.

  3. Draga mea… lucruri mai simple si mai minunate de atat nu exista…ma bucur ca te-ai putut „imbata ” cu fericire ,ma bucur ca Vladimir ti-a dat si mai multa putere sa lupti pt o recuperare rapida.Cand vei ajunge acasa nu-l vei mai dezlipi de tine…adica nu ii vei mai dezlipi de tine ca sunt sigura ca si de Maria ti-e tare dor.Te imbratisez cu drag!

    1. @Mirela, mi-e dor de mor… sper din suflet sa mi-o aduca si mie astazi. 🙂 … sau maine, sau in w/e … oricand, numai sa o aduca… Cat despre tinut in brate, tocmai am aflat ca timp de 6 luni nu am voie sa ridic nimic mai greu de 2 kg… ca exceptie am voie sa tin piticul in brate, dar numai daca stau jos si imi este pus in brate de altcineva…
      Pupam cu mult drag.

  4. Gabi, abia acum am ajuns sa citesc toata povestea ta:(. Imi pare tare rau ca ai trecut prin asa grozavie, dar ma bucur ca Vladimir e bine. Iar tu o sa te pui incet incet pe picioare:). Nu te forta, ia lucrurile la pas, chiar daca ai vrea sa faci mai multe, mai repede. Multa sanatate si astept vesti bune de la tine. Pupici Mariei si micului Vladimir si o imbratisare luuuunga pentru mami

  5. vezi?! vezi?! ti-am spus eu!!! trebuie sa gandesti pozitiv! o sa fie bine mai repede decat te astepti! si cand o sa ti se spuna ca totul e in regula si poti sa pleci acasa, o sa uiti instantaneu de toate greutatile astea… hai, fruntea sus! si curaj! si zambeste ca maine va fi mai bine. garantam noi, astia care te urmarim in blogosfera. :*

  6. Excelent! Ma bucur pentru tine , Gabi! 🙂
    Hai ca nu mai e mult pana departe! Te pup , luptatoareo! 🙂

  7. Îmi rupi sufletul în două cu asta.
    Și-mi amintești de nașterea fiicei mele, când au existat probleme care țineau de ea și care nu-mi dădeau voie să mă bucur de ea așa cum aș fi vrut. Și nu, faptul că încerca fiul meu să compenseze asta, n-a ajutat mai deloc.
    Dar au trecut toate, ea e a cum mare, sănătoasă și frumoasă, și toate aceste amintiri dispăruseră până când ai început tu să povestești prin ce treci.
    Sunt convinsă că și la tine va fi așa.
    Îți ținem pumnii și te înconjurăm cu toată dragostea noastră.
    Însănătoșire grabnică!

  8. Bravo, Gabi, asa te vreau! Emotionata dar puternica. Ce minunat sa iti tii puiutul in brate! Curaj, fiecare zi care trece te apropie de momentul in care vei fi acasa cu cei dragi

  9. auzi, tu să nu mă faci pe mine să plâng, da? Nu de alta, dar mă opresc mai greu decât tine. of, Doamne! Sunt convinsă că întâlnirea asta ţi-a dat aripi şi te-a ajutat enorm la moral. Poate, creând acest precedent, te vor lăsa să îl ţii zilnic în braţe… Cred că aşa vei fi şi mai puternică. Pupăcesc cu drag mămica fericită

    1. @Cristina + Alexia, sper…. dar chiar si daca nu vom avea parte de intalniri zilnice, tot ma bucur nespus ca a existat cea de ieri. 🙂 … asta nu inseamna ca astazi nu imi voi incerca norocul… 😛
      pupacesc si eu! 😉

  10. mi-au dat lacrimile de emotie. te inteleg perfect si stiu ce e in sufletul tau.
    iti doresc din inima sa te faci bine cat mai repede posibil si sa-l tii pe vladimir mereu in brate, sa recuperati timpul cat ati stat despartiti.

  11. Ce ma bucur pentru voi ca ati reusit sa fiti aproape, este magic primul moment cand iti tii puiul in brate…insanatosire grabnica! Pupici

  12. Tocmai am citit (ma bucur ca ne-am imprietenit pe FB); deci aveam lacrimi citind acest post…ma bucur ca ai putut sa il tii in brate pe Vladimir. Totul va fi bine cu tine pentru ca tu esti mama a doi copii minunati si trebuie sa fi alaturi de ei. Te vei reface foarte repede pentru ca puterea unei mame este fara limite.

  13. M-a induiosat tare mult postarea ta si mi-a trezit multe amintiri. Sunt sigura ca aceasta minunata intalnire cu Vladimir iti va da puterea necesara pentru a te face bine cat mai repede. Autosugestia clar ne hraneste subconstientul iar la tine acum amintirea clipei traite va aduce numai lucruri bune. Te pup cu mult drag.

  14. Ce minunat,nici nu-mi gasesc cuvintele potrivite…..Ma bucur de ceea ce se intampla,cu siguranta aveti nevoie unul de celalalt.Iti doresc numai momente din astea pentru a trece mai repede si usor peste tot.Pupacim.

  15. Ce tare ma bucur! E un sentiment de neinlocuit, te inteleg perfect. Imbratisari si iti doresc sa se termine cat mai repede „departarea” asta a voastra.

  16. Asa Gabi.Mi-au dat lacrimile cand am citit!Sa fiti sanatosi si voiosi si sunt sigura ca o sa recuperezi cu bratele la Vladimir pui mic (sa ne arati o poza cu puiu dulce :)).Te pupam si intalnirea asta sa iti dea forta sa te faci bine repede repede.
    Ti-am povestit cum am nascut eu.Ei bine cand l-au scos pe Edi eram semilesinata imi amintesc ca prin vis golul ce l-am simtit.Si cumva am trait cu senzatia ca Edi m-a chemat langa el.Atunci m-am trezit tocmai ca sa il aud plangand.Deci in mod cert Vladimir o ajuta pe mamica lui sa se faca bine repede repede sa il poata tine in brate.
    Va pupam cu mult mult drag!

    1. @Ioana, pana sa-l vad am plans de dor si de necaz, dupa ce l-am vazut am plans de emotie! 🙂 Starea este clar schimbata! 🙂 Sunt in al noualea cer! 😉 … felul in care s-a cuibarit la pieptul meu, sau felul in care m-a prins de deget mi-au ramas intiparite in minte si nu ma pot gandi la altceva. 🙂