Ador sa le fac celor dragi surprize. Ma hranesc cu bucuria lor… Poate suna ciudat, dar asta e adevarul. Pe mine greu reuseste cineva sa ma surprinda in mod placut…
Nu vorbesc numai de cadouri.. desi nici la capitolul asta nu stau prea bine la capitolul satisfactie. Imi place sa fac cadouri si imi place si sa le primesc… dar nu imi place sa primesc chestii care nu imi plac. 😀 Aici incepe partea complicata a mea.
Am gusturi simpliste si totusi ciudate pentru multi… si totusi ma entuziazmez mai rau ca un copil in preajma sarbatorilor la care primesc cadouri… si cu cat entuziasmul mai mare, cu atat mai mare dezamagirea… Am fost impresionata la primirea unui cadou de foarte putine ori in viata mea. Nu inteleg rostul unui cadou cumparat de complezenta. Nu inteleg de ce unii prefer sa cumpere CEVA numa de dragul de a nu veni cu mana goala. Nu inteleg de ce CEVA-ul trebuie sa fie musai impersonal si in contradictie cu gusturile destinatarului. Ma desumflu mereu la primirea acestui fel de cadouri… Nu pot sa ma prefac.. cei dragi au avut parte si de lacrimi amare din partea mea atunci cand am deschis plina de entuziasm un cadou si am gasit in el CEVA… un ceva ce nu as fi folosit sau purtat niciodata…
Probabil ca gresesc entuziasmandu-ma.. dar nu ma pot abtine. Imi place sa cumpar… si daca si eu am luat la randul meu CEVA, am luat totusi convinsa fiind ca darul meu va placea. Prefer sa mi se spuna cand nu place, tocmai pentru a nu repeta gresala in viitor. Imi place sa ofer mici bucurii, iar din punctul meu de vedere un cadou dorit sau util este o bucurie…
Azi am fost anuntata ca urmeaza sa primesc CEVA… nu vreau. Prefer nimic decat CEVA.. desi, in mod clar as prefera o bucurie. Am un nod in gat.. de oftica… imi pare rau de banii auncati in van pentru un CEVA ce va ajunge in cutia de cadouri inutile ce zace pe sifonier si in care am strans cadouri de ani de zile…. Am pe sifonier o adevarata colectie de kitchuri sau lucruri inutile, sau cu defect (oh, da!), sau marimi nepotrivite .. si ma oftic. Si alea costa bani… Nu inteleg care este satisfactia celui care continua sa iti ia cadouri inutile doar pentru a nu veni cu mana goala.
E ca si cum eu infometata cer mancare iar tu, imi oferi apa. Inghit in sec si beau dar nu ma pot preface si ca tine de foame… Si nu inteleg de ce sunt considerata nesimtita daca multumesc pentru cadou si atat.. Oamenii chiar nu stiu cand sa se opreasca de insista sa probez… si daca se ajunge la insistente atunci sunt sincera si spun ca nu e genul meu. Si tot eu pic prost.. nu pot purta si pace ceva ce nu imi place. Nici, copil fiind, ai mei nu reuseau sa ma convinga sa port ce imi cumparau ei…..
Utimul CEVA primit au fost o pereche de cercei in forma de inimioara…. cine ma cunoaste stie ca NU pun inimioare pe mine; si nici fluturasi. Zac in geanta mea de pe 8 nov… Chiar nu inteleg de ce cineva ar da bani pentru ceva doar ca nu aveau bani sa ia mai mult… si chiar li s-a atras atentia ca nu port asa ceva si totusi au preferat sa ia ceva ce stiau ca nu port. Oare sunt nebuna???
Nu pot sa inteleg si pace de ce sa vrei sa cumperi CEVA ce stii ca nu ii va placea destinatarului.. sau nu inteleg de ce, daca tot vrei sa faci o surpriza, nu te documentezi putin. 🙂
Ufff si nici nu au venit sarbatorile… Anul trecut am reusit sa „explodez ” abia dupa Craciun… anul asta nu am mai rezistat. Am nevoie de putere!
Si totusi tot de cadouri am vorbit.. ca de „bucurii” nu mai indraznesc.. pe alea ma multumesc doar sa le fac… si sa visez ca va veni o zi in care se va gasi cineva sa ma surprinda…
Cadouri frumoase am mai primit pana acum, dar in general mi le-am ales singura sau am confirmat ca vreau x chestie… Ultima „surpriza” de care imi aduc aminte acum a fost pe la inceputul lui 2008, cand, am primit la birou, in prag de miez de noapte un mesager ce mi-a adus o rochie pentru nunta la care urma sa merg ziua urmatoare. A fost little black dress-ul perfect. A fost unul dintre darurile care m-au surprins pana la lacrimi… primit, culmea, nu de la EL-ul din viata mea…
Ma oftic ca dezamagirile ma fac sa fiu Grinch! … incep sa imi pierd din entuziasmul organizarilor petrecerilor-surpriza sau a oferirii unor mici bucurii fara motiv, dar ma tratez. 😉 .. sau cel putin eu asa sper. Sorin a beneficiat aseara de o astfel de surpriza, iar cand cei responsabili de ‘infaptuirea” surprizei, au aflat ca e vorba de o surpriza, am primit o singura remarca: – Vreau si eu un sot ca tine! 🙂
Si eu vreau un sot ca mine… uneori… ca nu prea am multe parti bune.
Voi cum stati la capitolul surprize-cadouri-bucurii?
14 comentarii
Si eu patesc la fel, primesc lucruri de la persoane care stiu f bine ca eu nu voi folosi in veci acele lucruri. Eu ma straduiesc sa dau cadoul perfect, dorit si reusesc si inschimb primesc tot felul de tampenii. Nu inteleg oamenii astia, zau si ma umplu de nervi cand primesc chestii inutile sau cadouri general valabil, de doctor: vin, cafea si ciocolata. WTF?
Mie nici nu trebuie sa imi spuna cineva cand nu nimeresc cadoul. Se citeste pe fetele oamenilor (daca nu sunt actori foarte buni) cat de „incantati’ sunt de ceea ce primesc. La fel cum poti citi si bucuria adevarata, atunci cand reusesti sa alegi exact ce isi dorea.
Incearca sa te gandesti ca CEVA pentru tine, este un cadou frumos din punctul celuilalt de vedere. Oamenii sunt diferiti cu gusturi diferite, iar unii chiar nu se pricep la astfel de lucruri. Pentru mine important e gestul, de la oamenii care nu ma cunosc. Am invatat sa ma bucur si sa ma incarc cu energie doar de la gest. Nu vreau sa analizez mai departe de gest pentru ca nu as avea nici un beneficiu. Uneori nimeresc, alteori nu, important e ca au incercat!
De la familie sunt mai pretentioasa! Eu si sora mea ne spunem de fiecare data ce vrem sa primim cadou, ca nu cumva sa ne luam ce nu ne dorim :). Si functioneaza, desi ai crede ca nu avem nevoie de o astfel de regula fiind surori. Am noroc cu al meu sot, care stie ce vreau si este surprinzator de foarte multe ori. Insa este si foarte greu de multumit si surpins… iar eu cateodata sunt cam nepriceputa 🙂
nu ma refeream la ne-nimerelile accidentale ci la cei care persista in ele.. sau la cei care iti daruiesc CEVA doar pentru ca le era de prisos in casa… sau pentru ca si-au amintit in ultima secunda ca trebuie sa ia ceva si au luat ce le-a picat in mana, fara sa incerce macar sa gandeasca o clipa la persoana care ajunge sa primeasca. ma refer la cei care cumpara ceva desi sunt „avertizati” de alte persoane ca acel „ceva” nu este pe gustul destinatarului
Daca sunt „avertizati” si insista atunci probabil ca si eu as fi dezamagita.
Gabi, am citit articolul si m-a uns pe inima. Parca era scris de mine. Si eu ma dau peste cap pentru cadouri, sa gasesc ce le place, ma straduiesc foarte mult, imi place sa ofer cadouri, de putine ori am fost surprinsa de cadouri care sa imi faca placere. Decat sa imi aduci o chestie de complezenta, mai bine nu mai aduce nimic sau adu un buchet de flori si pls, sa nu fie din jerbere cu 1 sau 2 crini imperiali printre. Imi plac florile de curte, care miros, florile de camp, sa nu mai punem la socoteala ca ele si costa mai putin. Deci, inteleg perfect ce spui in aceasta problema. Sotul, atunci cand imi face surprize sunt placute. Chiar stie ce imi place, inima am avut-o cat un purice la inelul de logodna, l-a ales singur, fara mine si mi-era teama ca daca nu imi va placea nu voi putea ascunde. A fost ceva ce mi-a placut foarte mult. Pana cand primesc cadouri frumoase si care imi fac placere, nu ma pot lecui sa ofer cadouri care cred ca i-ar facea placere persoanei si nu pot sa petrec mai putin timp in magazine pentru a lua un cadou.
si eu ador florile de camp! 🙂 Ma bucur sa aud ca nu-s singura nemultumita pe pamantul asta. 😉
Imi place sinceritatea ta 🙂
Al meu nu imi face cadouri fara sa fiu eu de fata. Pur si simplu pentru ca nu nimereste ce-mi trebuie mie. Mergem impreuna si imi cumpara ce vreau sau imi da banii si imi cumpar eu! Stiu ca unii considera asta nepotrivit dar asa eu ma aleg cu cadouri care ma incanta!
Altfel, mai bine dai ceva simplu hand-made, o felicitare, o cutie de ciocolata. Nu darurile scumpe ma impresioneaza ci cele in care s-a pus suflet.
Am o prietena care culmea, in fiecare an imi cumpara ceva inutil din argint! Cateodata banuiesc ca le primeste. Anul asta mi-a daruit o svastica si culmea ca stie ca eu stau in Germania…..Si ca nu port chestii de roackeri ci lucruri finute pe care mi le aleg singura!
sinceritatea asta e considerata de multi un defect. si am cam fost penalizata in viata pentru ea… dar asta sunt si complezenta nu ma caracterizeaza. la capitolul asta sinceritatea e, des, luata ca nesimtire…
La inceput nu reuseam sa-mi surprind doamna, o descoseam eu „pe departe” dar nu suficient de departe, dar acum o cunosc mai bine, stiu ce ii place, ce isi doreste si mai ales ce NU se asteapta sa primeasca, si de vreo 2-3 ani incoace chiar mi-a iesit 😀
Felicitari! sa nu cobori stacheta! 😉
Multumesc, ma straduiesc 🙂
uff, mi-am schimbat pluginul de comentarii si nu am apucat sa instalez modul de like pentru pluginul actual , asa ca .. LIKE! 😀
Nu trebuie neaparat descusuta o persoana. fiecare face mici greseli si da hint-uri la ce si-ar dori fara sa isi dea seama!