Laudati-va.. ca eu nu am cu ce!

As putea spune ca asa am ales eu, ca e mai bine pentru ei sa nu mearga de acum la gradi pentru a nu se speria de perioada de acomodare a celorlalti.. dap, pe holuri copiii plang…. As putea spune ca s-au intors raciti de la mare si inca nu si-au revenit…. Dar as minti!

Sunt atat de prastie incat nu am reusit sa ii pregatesc de gradi. Nu au avize, nu am timp sa ajung sa le iau… Halal mama ce sunt! Mama e in concediu iar ei stau cu bunica mea. Are 82 de ani… Halal mama, halal nepoata! .. adica eu.

M-am bucurat sa imi vad feedul facebook-ului inundat de poze ale copiilor vostri in prima zi de scoala/gradinita a anului acesta… sau a vietii lor. Am trait alaturi de voi emotia acelei zile, cu regret si cu vinovatie.

Mi-a zis fii-mea ca daca vreau sa fiu o mama buna, trebuie sa fiu ma intelegatoare cu ei. Punct ochit, punct lovit! Are dreptate… are 5 ani si jumatate si are dreptate!

Asta a fost un exercitiu de sinceritate… si a durut. Si doare in fiecare zi. Ma doare ca nu pot sa fiu langa ei…. Ma doare cand ii vad ca ei imi simt lipsa. Ma doare ca in putinele momente in care le sunt alaturi nu am energia necesara sa le fiu aproape cu adevarat.

Articole pe aceeasi tema

14 comentarii

  1. Hey, sunt eu,Hapi, aia care le stie pe toate, fara copii, rautacioasa! Nu esti o mama rea sau buna! Esti mami a lor si stiu ca te-ai da peste cap ca sa le fie bine. Dar intai sa fii tu bine! Sa ai energie, dispozitie, daca nu le ai, nimeni nu are dreptul sa te acuze ca n-ai facut X lucru la nu stiu ce moment, de parca ar exista momentul potrivit!
    Ii iubesti. Restul vine de la sine. Faptul ca tu crezi ca fetita ta are dreptate este pentru ca te culpabilizezi, NU pentru ca chiar are dreptate 😉
    Sunt deprimata!! Ai zis sa ne laudam ca tu n-ai cu ce.

      1. Si bine-ai facut. Meritam, macar din cand in cand. In rest, nu facem decat sa ne mintim cu spor ca sa ne putem suporta unii pe altii. Tu o faci mai bine, eu o fac mai bine, hei, cui ii pasa? Oricum „iese” ce vrea Mama Natura nu ce crosetam noi.

  2. Relax. Respira adanc. Take it easy! Prima zi de scoala/gradinita e mai mult pentru parinti, bunici, etc. Cu avizele poti rezolva la clinicile private in week-and. Daca ai sti de cate ori le-am lasat pe fete cu bunica-mea de 88 ani impliniti… Noroc ca e in forma (psihic mai ales)

  3. Relax. Respira adanc. Take it easy! Prima zi de scoala, gradi e mai mult pentru parinti, bunici, etc. E chiar mai bine sa ii duci fie inainte, fie dupa. Avize cred ca poti lua si de la clinicile private (care lucreaza si in week-and). Daca ai sti de cate ori le-am lasat si eu pe fetele mele cu bunica mea (care are 88 ani, dar e in forma, mai ales psihic)…

  4. Cunosc, aceleaşi frământări m-au măcinat şi pe mine, ştii bine. Din acest motiv mi-am şi dat demisia de la serviciu. Am vrut să stau mai mult cu ea. Acum, din păcate, am alt stres, mai grav decât acela al venitului târziu acasă: ce pun pe masă? De unde bani? E o situație cu două tăişuri. Sper ca pe măsură ce va creşte va fi mai înțelegătoare. Şi mai am eu o bănuială: problema e mai mult la noi, pt că ne autoînvinovățim. Chiar şi putinul timp petrecut cu ei, dacă e fun 100%, asta e tot ce conteaza pentru ei. Aşa văd eu lucrurile. Şi nu eşti deloc bad mom! Scoate-ți prostia asta din cap că vin până la tine şi te scutur, cât sunt eu de pitică!

  5. Si merita oare toate aceste sacrificii timpul pierdut alaturi de copiii tai? Nu judec, doar intreb. Eu ies la 18:00, la 19:00 suntem acasa si tot mi se pare ca nu petrec suficient timp cu copilul, ca totul e pe repede inainte.

  6. Si eu ma gandeam zilele trecute ca poate e mai bine sa nu ti duci copilul in prima zi de gradi cand sunt plansete, urlete, nebunie, agitatie

      1. Stiu cum e, si eu am avut program ca acesta cand cei mari erau mici. Apoi am realizat ca nu imi ridica nimeni statuie daca stau 8+n ore la servici… Rezolva ce poti la telefon (cum ar fi completarea avizelor) si deleaga pe altcineva sa le ridice (sot, rude, prietene, vecine).