Incep sa redevin parinte prezent

Timp de aproape 1 an si jumatate nu am fost foarte prezenta in viata copiilor mei… nu ma mandresc cu asta si da, stiu ca am avut de ales… aparent. Motivul prezentei mele fugitive in viata lor a fost jobul.. joburile. Acum sunt la al treilea job (in 9 luni) si pot spune ca abia acum am gasit echilibrul perfect intre viata personala si cea profesionala. Nu a fost deloc o alegere grea sa las in urma un job sau sa renunt la anumite beneficii in favoarea TIMPULUI petrecut langa familie, dar nici foarte usoara… Dupa toata aceasta experienta, am aflat despre mine ca familia este totul meu! Oamenii care au cunoscut-o pe cea care eram acum 10 ani ar putea fi surprinsi, dar pentru mine firescul in care am crescut este familia; implinire mai mare nu am gasit.

Experienta aceasta m-a secat emotional. Sufeream ca nu pot fi langa ei, ca ii vad crescuti de bunici, ca nu mai am energie pentru a ma juca cu ei… Nici cand am gasit echilibrul nu m-am conectat prea usor cu ei… Ei ma pedepseau in felul lor pentru absenta, eu eram atat de secata de energie incat greu ma puteam seta sa fac altceva decat sa zac. Am zacut. Am zacut cam o luna si jumatate. M-am incarcat si am inceput incet incet sa redevin prezenta in viata copiilor mei… au avut momente in care ma respingeau si asta a durut. Acum ne-am reparat si am reintrat in normalitate. Am timp sa le fiu alaturi, sa ne jucam, sa ii duc la diverse activitati, sa particip la serbarile lor, sa ii cresc!

Maine este 1 Iunie, si, sunt fericita ca le pot fi alaturi in modul in care inima mea simte.

La multi ani, copiilor mei! La multi ani, copiilor vostri! Copilarie fericita tuturor! .. iar voua, putere sa le-o puteti oferi!

 

Articole pe aceeasi tema

2 comentarii

  1. Eu încă mai caut acel echilibru și simt cum mor puin câte puțin pe zi ce trece în care ajung acasă secată de la job, mai mereu după orele 21-22, inclusiv duminicile. Partea cea mai dureroasă e că atunci când am o zi în care stau cu ea, observ că nu mai am răbdare și nu găsesc prea ușor o cale de comunicare cu ea :((( shame on me

    1. nu e de rusine, Cristina. Important este ca realizezi si cel mai important este sa nu renunti la a gasi acel echilibru! Uneori cautarea e mai lunga, alteori e mai scurta, dar nu trebuie sa renunti. Nici la ea, nici la tine! Been there, asa ca te imbratisez strans sa mai prinzi putina putere.