Pictam! 🙂 Musai cu stanga si cu pantofiorii in picioare! 🙂 Si daca mai ai si un indrumator de specialitate, totul decurge perfect! 🙂… si daca fratele tau te incurajeaza de pe margine, chiar e o seara perfecta! 😉
Un fel de dragoste cu sila
E vorba despre obligativitatea ca macar o luna din concediul de crestere si ingrijire al copilului sa le revina obligatoriu tatilor, despre care am citi aici. Nu zic ca e universal valabil… dar cred ca societatea in care traim nu este pe deplin educata in implicarea tatalui atat de activ in cresterea copiilor. As aprecia masura daca ar avea caracter optional. 🙂 Noi am fi folosit-o! 🙂 … dar, trecand peste partea alaptatul… care presupunem ca poate fi „rezolvata” in conditiile in care tatal foloseste ultima luna de concediu, si hraneste copilul cu laptele „recoltat” de la mama cu ajutorul unei pompe pentru san…. sunt tati care chiar nu sunt in stare sa se ingrijeasca pe ei…. dar barem un copil… Nu zic ca nu pot fi si mame la fel… dar asta e din alt film. De ce statul simte sa intervina atat de brutal in echilibrul unei familii? […]
Pe cine si de ce citesc (II)
Am zis ca le iau pe rand…. astazi, inca o parte din blogurile pe care le citesc: Melania, aka SiLaVaraCald: o bloggerita pe care o citesc inca de la inceputuri. O bloggerita bine plasata in topuri ce are un nucleu bine inchegat de comentatori. Niciodata nu m-am putut integra acolo… dar nici nu m-am putut abtine sa nu ii citesc fiecare postare. Nici acum nu pot. Scrie cu haz si intelept. Pilde multe (si bune) am gasit in postarile ei…. Probabil de asta revin iar si iar. E medic. Medicul care mi-a fost alaturi in miez de noapte la prima sperietura pe care am tras-o cu Maria, pe cand avea 5 luni. Ne-a linistit, ne-a ascultat si ne-a indrumat spre prima farmacie non-stop, recomandandu-ne si tratamentul necesar. Aveam doua alternative: aveam incredere in ea sau mergeam la spital. Era trecut de 12 noaptea. Am avut incredere in ea. Si nu […]
Sambata, 18
Un fel de Marti, 13…. Totul a debutat cu un plonjon de-al lui Vladimir. A tinut mortis sa coboare din pat… si a plonjat direct pe podea. Plansete, urlete si un cucui. Prima parte a zilei totul s-a invartit in jurul cucuiului lui…. Seara, insa, evenimentul a fost „surclasat” de accidentarea Mariei. Aflata in vizita la matusa-sa, a reusit sa isi prinda mana la banda de alergat. Rezultatul: 3 degete ce au ramas fara amprente. Trei ore de plans si stat numai in brate la mama; musai cu ochelarii de soare pe ochi. M-am speriat ingrozitor cand mi-a adus-o si am vazut-o plangand si cu pielea atarnandu-i la degete. Cu ajutorul lui tata, si al matusii (care era si mai speriata decat mine) am reusit sa o dau cu betadina si sa tai pielea care atarna. Eu vroiam sa o iau in brate sa fug cu ea la spital… dar […]
Dragoste frateasca; cu iz de canibalism
Nici nu mai stiu cum sa reactionez… ma uimeste Vladimir care nu scoate nici un sunet. El chiar o iubeste… dar creste crezand ca asa e „normal” … si nu vreau asta….
Total Post si Statul Roman
Statul „are” un serviciu postal – Compania Nationala Posta Romana…. De mult timp planeaza in aer suspiciunea ca se incearca falimentarea acestei companii. Mi se pare firesc ca institutiile statului sa lucreze cu alte institutii ale statului. Statului, nu. De cateva luni bune, institutiile statului au ales sa lucreze cu Total Post – un serviciu de posta privat. Si nu pentru expedieri externe, sau pentru expedieri „la usa” destinatarului, ci pentru cam acelasi soi de expedieri pe care inainte le faceau prin CNPR: amenzi, instiintari, comunicari. Administratiile fiscale, Justitia lucreaza cu Total Post…. si trimiteri se fac cu miile; lunar. Singurul „avantaj” pe care il are Total Post este ca ridica corespondenta de la sediul institutiei. No, bun… Sunt CONVINSA ca si CNPR ar fi putut oferi acest serviciu daca i s-ar fi solicitat. In rest, nu e nici o diferenta. Destinatarii primesc acasa instiintari (identice ca format cu cele […]
Pe cine si de ce citesc (I)
Va veni o vreme cand nu voi mai avea timp sa citesc toate blogurile care imi plac, si imi pare rau… Dar asta e… o sa reintru si eu, canva, in randul platitorilor de taxe… Vreau sa scriu acum, ca sa nu uit. Vreau sa scriu, pentru ca am vazut pe altii scriind despre ce citesc si mi-a placut. Vreau sa scriu, pentru ca si eu am descoperit multe bloguri utile si interesante citind ce au scris cei pe care ii citesc. Vreau sa scriu, pentru ca am realizat la blogroll-ul meu este atat de dinamic, incat nici nu mai retin cate bloguri s-au rispit in „negura blogosferei”… si imi pare rau. O sa scriu in mai multe etape… nu mai mult de 5-7 bloguri per postare. Sa nu va plictisesc prea tare. Si, daca veti dori, sa va dau ragazul sa le descoperiti si voi … in cazul in […]
NU
Citisem anul trecut, la Ada, despre catrea Catherinei Dolto, „De ce spun copiii, NU„. Nu am cumparat-o… credeam ca mai am timp pana sa intram in etapa NU. Nu a fost asa. Citeam ieri o postare si mi-am amintit ca nu am „consemnat” nimic despre aceasta etapa. Culmea e, ca nu totul e NU. Stie sa spuna si DA, atunci cand vrea neaparat ceva. Dar, de cele mai multe ori NU-ul e la putere. Sintetizez, reproducand un dialog: Eu: Maria, ce faci? Maria: NU! 🙂 🙂 🙂 In week-end dau fuga in oras sa imi cumpar cartea. Simt ca am nevoie de ajutor sa descifrez enigmele NU-urilor.
Locotenentul vs. Doctorul
Zilele acestea presa a vuit cu subiecte despre locotenentul protestatar care a fost trecut in rezerva si despre doctorul din Slatina care a omorat un om, netratandu-l. Atat doctorul cat si locotenentul au depus un juramant. Unul sa apere patria, altul sa salveze vieti. Doctorul este „recidivist”. Nu e prima data cand omora un om… si totusi, statul Roman a fost bland cu el…. Cu pretul vietilor noastre. Statul Roman a considerat ca trebuie sa ia masuri exemplare impotriva locotenentului, care nu a pus viata nici unui roman in pericol. …. Pacat de viata care s-a pierdut, ca statul nu a luat aceleasi masuri exemplare si in cazul doctorului…. In cazul locotenentului, totul s-a derulat cu viteza vantului…. sunt curioasa, tare curioasa, cum va actiona statul in cazul doctorului… si in cazul tuturor celorlalti doctori incompetenti care se joaca de-a Dumnezeu cu vietile noastre.
Dar din dar
Ati donat pentru Bibi si i-ati daruit o sansa la viata. Acum, e randul lui sa daruiasca sanse celor din localitatile izolate din cauza zapezii. Mama lui Bibi doreste ca donatiile voastre, care au ramas nevandute, sa mearga catre cei care au mai mare nevoie de ele acum. Astazi vom sorta toate hainutele donate, ramase nevandute, si le vom alege pe cele groase; Vom „scormoni” si dupa incaltari solide; paturi stiu sigur ca nu sunt. In plus voi face si eu curatenie in dulap. La fel si Nicoleta. Avem de pregatit un pachet cu haine pentru un baietel de 13 ani (poarta 40 la picior) si pentru bunica sa, care, cu ajutorul Mariei si al Nicoletei, vor pleca spre Glodeanu, jud. Buzau. Restul hainelor si al incaltarilor vor ajunge in alte localitati din judetul Buzau, prin intermediul echipei de la Neatza. Pe cei care ingheata de frig in casele izolate, […]