Pasiune mistuitoare. Chiar daca nu ii incalta decat o data la cateva zile ii poarta dupa ea prin casa mereu. Accesoriu, jucarie, ei sunt de toate. Incerc pe cat posibil sa nu o las sa ii incalte prea des… au totusi toc, iar ea nu are nici macar 18 luni.. dar i-a primit si a fost suficient sa ii vada pentru a se indragosti iremediabil. 🙂 Partea buna este ca, de cand ii are, nu mai atenteaza la pantofii mei cu toc (putinii care zac nepurtati in pantofar). Acestia sunt condurii fermecati – primii ei pantofiori cu toc. 🙂 Ii mangaie, ii dragaleste si ii poarta dupa ea prin toata casa.
30
Azi am schimbat prefixul… am ajuns si eu la „fatidicul” 30. La 20 de ani ma gandeam cu groaza la momentul in care voi implini 30 de ani… gandeam ca voi fi tare batrana atunci. Acum nu ma simt asa; nu vreau sa ma simt asa. 🙂 La 28 de ani, gandeam asa: Se spune ca primul prag psihologic in viata unei femei este varsta de 30 de ani; fiecare femeie resimte intr-un fel sau altul aceasta varsta… Nu, eu nu am inca 30 de ani. Anul acesta voi implini 28! … dar simt ca inima mi-e mult mai batrana… Simt cum viata mi-e in continua schimbare. Resimt din plin zbuciumul vietii. Se spune ca, in general, femeia trecuta de 30 de ani se cunoaste suficient si stie cine e, ce vrea, daca vrea si mai ales de la cine! Imi permit sa sintetizez aceasta afirmatie, spunand ca femeia trecuta […]
529 de zile
Am cam tras chiulul in ultima perioada cu „datele tehnice” ale Mariei. O sa consemnez astazi… fara nici o ocazie. Mi s-a parut ciudat cand am vazut-o imbracata cu body-ul de la BodyBebe masura 98cm…. Ma asteptam sa ii fie mare. Foarte mare. N-a fost. … dar un 92 s-ar fi asezat cu siguranta mai bine pe ea…. e bine de stiut pentru cand voi face comanda M-a surprins putin… nici 18 luni nu a implinit si nu inoata in masura 98… si tot creste ca din apa… pardon, din ‘arne. Asa am hotarat sa o masuram…. Inaltime: 87 cm Greutate: 1
Re-re-revenirea acasa
Am scapat si de data aceasta. 🙂 …. si pe langa cele trei fire noi pe care le posed, m-am intors acasa si cu vesti bune. Atat de bune incat au uimit si medicii si asistentele. 🙂 Nu am scapat de cusut, dar plaga arata extraordinar de bine si se prinsese tare bine de miercuri pana astazi. Nesperat de bine, insa nu era prinsa de tot si au hotarat sa coasa totusi ca sa o ajute sa se prinda mai repede. … Mi-ar place mie sa cred ca e organismul meu „vinovat” pentru aceasta revenire spectaculoasa, insa „vina” apartine tratamentului homeopat pe care l-am urmat. Presimt ca asta e sfarsitul complicatiilor! Marti aflu mai exact. … si sunt sigura ca o sa primesc in dar de ziua mea vestea cea mare. 😉 Acum pot sa ma pregatesc linistita de schimbarea prefixului. 😛
Re-re-reinterventia
Se intampla maine… Si de data aceasta sper ca e pentru ultima data. Si cum nu era de ajuns ca operatia mea nu vrea sa se inchida si pace (desi au trecut aproape 9 saptamani de la prima interventie) soarta a hotarat sa mai faca putin misto de mine si am facut alergie la leucoplast! Care erau sansele ca asta sa se mai intample dupa aproape 9 saptamani??? Rasu’-plansu’ …. si nici rasu’ si nici plansu’ nu prea mai sunt ale mele…. Partea buna e ca va fi o interventie minora si in cateva ore ma intorc acasa… tot cu pile, ca altfel inca mai figurez internata de la cea de-a doua reinterventie.
Cado’
Probabil ca ati „auzit” deja pe Facebook de BodyBebe. Inca un magazin online de hainute … nu e chiar asa. Este magazinul in care nu gasesti hainute ROZ sau BLEU. … tare am mai cautat un astfel de loc atunci cand era Maria mica… La fel au cautat si multi dintre voi, dar si Mara si Avi, cei care stau in spatele BodyBebe. Au lucrusoare frumoase. Colorate – foarte frumos colorate – si din bumbac… cam tot ce ii trebuie unui copil sa se simta bine (imbracat). 😉 … daca nu gresesc, am intrat acum o saptamana pe site-ul lor si am gasit o chestie tare draguta – Sleep’n play…. doar ca acum nu m-am descurcat sa il mai gasesc. Mai caut. Maria a avut unul similar primit din afara si l-am folosit pana s-a descusut de la atatea spalari. Sper sa nu fi gresit eu ceva, dar sunt aproape […]
Traditii de Sfanta Marie
In familia noastra. … a mea, abia anul acesta o adoptam si noi in familia noastra. 😉 An de an asteptam ziua de 8 Septembrie cu sufletul la gura. Era ziua in care mergeam, negresit, la tara; la tara bunicului meu care s-a nascut intr-un sat cam la 20 de km de Bucuresti… altfel mai ajungeam la tara pe 23 Decembrie, seara, la colindat… si, mai rar atunci cand isi vizita bunicul fratii si surorile… dar numai vizite de cateva ore. Pe 8 septembrie mergeam la balci! Eu-copilul, eram fascinata de toata adunatura aia de oameni, de tarabele unde se vindeau pastrama si must, de tarabele cu turta dulce (din aceea rosie, care iti colora toata gura), de gramezile de vase din pamant vopsite frumos, de…
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
Pereti desenati
Va mai aduceti aminte de Nico, cea care a desenat cu migala peretii camerei micilor cojocarei? In sfarsit, s-a convins ca are talent si ca e pacat sa il iroseasca! 🙂 A facut primul pas: si-a facut un blog unde a postat toate desenele pe care le-a facut pana acum. Acum cauta musterii. Daca stiti pe cineva interesat sa picteze peretii camerei copilului, si nu numai, va rog trimiteti-le linkul catre blogul Nicoletei. Va vor multumi cu siguranta. La cat de frumos lucreaza Nico, este imposibil sa fie cineva nemultumit. Garantez!
8 saptamani
Acum doarme in cosuletul lui, langa mine; zambeste in somn. O face des. 🙂 As fi in stare sa il privesc ore intregi… fara sa ma satur, fara sa ma plictisesc! Zambesc nostalgic atunci cand ma gandesc cat am suferit de dorul lui in primele saptamani. Nu credeam ca DORUL poate fi ATAT de arzator; dureros… dar el sterge orice urma de durere. Nu mai am decat amintirea acelor zile, care probabil ca este intretinuta de conexiunea cu toate complicatiile mele. Suntem acasa de 5 saptamani… nici nu stiu cand au trecut… Cand a luat in greutate 1,4 kg? Cand i s-au bucalat obrajii, cand a facut cute pe maini si pe picioare? El e voinicul meu! Probabil ca e mai micut decat alti copii de varsta lui sau chiar mai mici, dar trage tare sa