Se intampla maine… Si de data aceasta sper ca e pentru ultima data. Si cum nu era de ajuns ca operatia mea nu vrea sa se inchida si pace (desi au trecut aproape 9 saptamani de la prima interventie) soarta a hotarat sa mai faca putin misto de mine si am facut alergie la leucoplast! Care erau sansele ca asta sa se mai intample dupa aproape 9 saptamani??? Rasu’-plansu’ …. si nici rasu’ si nici plansu’ nu prea mai sunt ale mele…. Partea buna e ca va fi o interventie minora si in cateva ore ma intorc acasa… tot cu pile, ca altfel inca mai figurez internata de la cea de-a doua reinterventie.
Cado’
Probabil ca ati „auzit” deja pe Facebook de BodyBebe. Inca un magazin online de hainute … nu e chiar asa. Este magazinul in care nu gasesti hainute ROZ sau BLEU. … tare am mai cautat un astfel de loc atunci cand era Maria mica… La fel au cautat si multi dintre voi, dar si Mara si Avi, cei care stau in spatele BodyBebe. Au lucrusoare frumoase. Colorate – foarte frumos colorate – si din bumbac… cam tot ce ii trebuie unui copil sa se simta bine (imbracat). 😉 … daca nu gresesc, am intrat acum o saptamana pe site-ul lor si am gasit o chestie tare draguta – Sleep’n play…. doar ca acum nu m-am descurcat sa il mai gasesc. Mai caut. Maria a avut unul similar primit din afara si l-am folosit pana s-a descusut de la atatea spalari. Sper sa nu fi gresit eu ceva, dar sunt aproape […]
Traditii de Sfanta Marie
In familia noastra. … a mea, abia anul acesta o adoptam si noi in familia noastra. 😉 An de an asteptam ziua de 8 Septembrie cu sufletul la gura. Era ziua in care mergeam, negresit, la tara; la tara bunicului meu care s-a nascut intr-un sat cam la 20 de km de Bucuresti… altfel mai ajungeam la tara pe 23 Decembrie, seara, la colindat… si, mai rar atunci cand isi vizita bunicul fratii si surorile… dar numai vizite de cateva ore. Pe 8 septembrie mergeam la balci! Eu-copilul, eram fascinata de toata adunatura aia de oameni, de tarabele unde se vindeau pastrama si must, de tarabele cu turta dulce (din aceea rosie, care iti colora toata gura), de gramezile de vase din pamant vopsite frumos, de…
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
Pereti desenati
Va mai aduceti aminte de Nico, cea care a desenat cu migala peretii camerei micilor cojocarei? In sfarsit, s-a convins ca are talent si ca e pacat sa il iroseasca! 🙂 A facut primul pas: si-a facut un blog unde a postat toate desenele pe care le-a facut pana acum. Acum cauta musterii. Daca stiti pe cineva interesat sa picteze peretii camerei copilului, si nu numai, va rog trimiteti-le linkul catre blogul Nicoletei. Va vor multumi cu siguranta. La cat de frumos lucreaza Nico, este imposibil sa fie cineva nemultumit. Garantez!
8 saptamani
Acum doarme in cosuletul lui, langa mine; zambeste in somn. O face des. 🙂 As fi in stare sa il privesc ore intregi… fara sa ma satur, fara sa ma plictisesc! Zambesc nostalgic atunci cand ma gandesc cat am suferit de dorul lui in primele saptamani. Nu credeam ca DORUL poate fi ATAT de arzator; dureros… dar el sterge orice urma de durere. Nu mai am decat amintirea acelor zile, care probabil ca este intretinuta de conexiunea cu toate complicatiile mele. Suntem acasa de 5 saptamani… nici nu stiu cand au trecut… Cand a luat in greutate 1,4 kg? Cand i s-au bucalat obrajii, cand a facut cute pe maini si pe picioare? El e voinicul meu! Probabil ca e mai micut decat alti copii de varsta lui sau chiar mai mici, dar trage tare sa
I’m no fun
… no fun at all! 🙁 Noroc ca sor-mea e pe aproape si, desi nu are experienta in ale parentingului, imi da lectii de crestere a copiilor. Si bine face! Inainte sa am copii imi imaginam cum o sa ma dau cot la cot cu ei in leagane, pe topogane, cum o sa sarim impreuna pe trambuline, cum o sa ne cataram impreuna in copaci sau cum o sa patinam impreuna. De cand am devenit parinte, m-am responsabilizat – inainte eram …. rau; fara exagerare si pe toate planurile. Pe mine maternitatea chiar m-a „pocnit” mai ceva ca o revelatie. 😛 Astazi nu mai am foarte multe in comun cu cea care eram acum 3 ani. In mare parte e de bine, dar au ramas in urma si visele mele … iar pe cele legate de copii mei e cazul sa le sterg de praf si sa le dau viata. 😉 […]
Targul National al Mierii
Miere de mana de padure, miere de zmeura, miere de cimbrisor, miere de coriandru…si alte specialitati din diferite zone ale tarii, sau miere de portocal, miere de rozmarin, miere de eucalipt, castan, lavanda sau lamai… cum va suna? Dar „frisca de miere”? Eu recunosc cinstit ca imi sunt straine toate aceste produse… dar nu m-as da in laturi de la a le incerca. 😉 Daca sunteti macar un pic curiosi sa aflati mai multe despre aceste tipuri de miere, inca mai aveti timp maine sa vizitati Targul National al Mierii. Noi o s-o facem! Singura informatie pe care nu am gasit-o niciunde pe internet este programul, asa ca vom merge mai dimineata… ca ma gandesc ca, fiind ultima zi, vor avea program scurt.
Perlele altora…
Cum ambii cojocarei sunt mult prea mici pentru a ne da materie prima pentru rubrica „perle”, voi consemna astazi o perluta a unei fetite, dar care m-a distrat copios si mi-am zis ca nu trebuie sa trecuta cu vederea: Eram cu Vladimir la control (ORL). La un moment dat se deschide usa cabinetului iar doctorita ii spune doamnei ce intrase sa astepte afara pana termina sa il consulte pe Vladimir. La iesirea din cabinet, am dat cu ochii de doamna care ne intrerupsese consultatia si de fetita acesteia – sa fi avut in jur de 4 ani. Fetita ne priveste cu atentie – mama carand scoica in care se afla Vladimir si eu pe post de usier – si se intoarce catre mama ei spunandu-i triumfatoare: „Vezi, mami, ti-am spus eu ca inauntru era un copil la tava!” 🙂
Artista familiei
Pana acum acest titlu era detinut cu onoare de sora din dotare, insa Maria ameninta sa ii ocupe aceasta pozitie. Sor-mea in copilarie picta geamul usii de la baie Picasso-like (uf, ce rau imi pare ca nu am o poza… intre timp ne-am mutat din acea casa), iar Maria a atentat la pereti. … probabil nu i-a placut sa ii vada asa albi si s-a hotarat sa adauge o pata de culoare; un pic de albastru, si nu de Voronet ci de pix. 😀 … ma bate gandul sa cumpar o galeata de vinarom alb sa dau peste aceasta prima incercare si sa o las sa se joace cu niste culori pentru dactilo-pictura. 😀 😀 😀 …. dar numai sub „indrumarea” maestrei (sor-mea) si cu acordul lui Sorin… Ar fi tare sa fie de acord! 😀