Va mai aduceti aminte ca ne-ati ajutat sa castigam o sedinta foto? Noi, da! Si suntem recunoscatori tuturor celor care ne-au ajutat sa castigam. 🙂 Imaginile surprinse de JustSayYes le gasiti aici. Nu-i asa ca suntem tare frumosi? 😛 … nici nu s-ar zice ca, cu numai cateva ore inainte de sedinta foto, slefuiam si vopseam scanduri, si nici ca eram dupa aproape 10 zile de zugraveli, tamplareli sau diverse pregatiri pentru nunta sora-mii. 😀 E meritul fotografilor; parol! 😉 Multumim din suflet tuturor celor care ne-au votat dar si celor care au organizat acest concurs! 🙂 … a fost prima noastra sedinta foto in familie!! 🙂
Salopeta – mostenire de familie
In salopeta asta a crescut si matusa-sa si ma-sa. 🙂 … a fost tare ciudat sa o privesc pe Maria purtand-o in timp ce priveam fotografia in care sor-mea purta exact acelasi obiect vestimentar. Le sunt recunoscatoare mamei si bunicii mele care au pastrat aceasta salopeta peste 30 de ani. Spuneam ca a fost ciudat sa o privesc imbracata asa… ciudat in sensul de inima bulversata de tot felul de trairi, insa si mai ciudat le-a fost lor, bunicilor si strabunicii Mariei, carora li s-au umezit ochii vazand nazdravana purtand un obiect vestimentar in care si-au crescut ambele fete. 😀 … e drept ca noi am purtat aceasta salopeta pe la 2 ani… iar Maria, la nici 15 luni implinite, abia mai intra in ea….
8-4-3
8 dinti (toti incisivii), 4 masele (molarii primari) si 3 canini in curs de eruptie. Auch!!! … si totusi putea fi ma rau… Functionam de 4 zile pe baza de Camilia, Baby Orajel si Nurofen, administrate alternativ. Plange mai putin, doarme ceva mai bine – insa geme in somn si se trezeste de cateva ori plangand, ziua nu mai este foarte irascibila… e mai bine. „Cocktailul” pare sa functioneze. Mananca o zi da si una nu… adica o zi meniu normal (pentru varsta ei) iar cealalta numai lapte cu cereale si paine pe post de gustare. Pana sa inceapa sa functioneze pe baza de „cocktail” a fost cumplit. Ne-a luat cam 5 zile pana sa ne hotaram sa o ajutam … am tot sperat ca e o alta maseluta, insa nu a fost sa fie… Trei canini odata! 🙁 Nu mai manca, nu mai dormea, nu ne mai intelegem cu […]
Semne de buna purtare
… si nici nu a inceput bine vara. 😀 Alearga toata ziulica; se cocoata peste tot; a invatat sa isi aduca sau sa improvizeze diverse inaltatoare atunci cand vrea sa se catere pe ceva mai inalt; urca fara pauza si neajutata pana la etajul 1 – in patru labe; se suie pe canapea, pe masuta de cafea, pe scaune, pe fotolii … pe pervaz, pe calorifer. Daca o scapi din vedere cateva secunde, urmeaza, inevitabil, o bufnitura. Nu plange decat la loviturile foarte serioase; la cele „uzuale” se scutura, eventual isi mangaie locul afectat, si fuge razand. 😀 Picioarele nu sunt singurele ce poarta semne „de buna purtare” – in seara asta ne-au iesit la inventar doua vanatai pe frunte, una pe nas, trei pe maini si o julitura usoara pe coaste. … si eu care mi-am dorit ca primul copil sa fie fetita tocmai pentru ca fetele sunt mai […]
Cum am „construit” un pat ….
Nu vrem sa fie o postare de genul „daca vrei sa faci un pat, fa-l asa”, ci mai degraba una de genul ” cum am transformat noi cateva scanduri intr-un pat”. Inainte de a incepe povestea patului as vrea sa mentionez ca atat eu cat si sotul meu ne-am aflat la prima experienta de gen. Iata povestea patului Mariei: Ideea „construirii” unui pat pentru Maria a incoltit in mintea noastra mai demult si s-a impamantenit atunci cand am vazut ca un alt cuplu de proaspat parinti au realizat si ei acceasi „nebunie” pentru baietelul lor nascut in luna Noiembrie a anului trecut. I-am vizitat in Decembrie anul trecut si am admirat curiosi atat patul realizat pentru pitic cat si patul conjugal. Laura era si ea insarcinata pe vremea in care l-a ajutat pe Gabi sa construiasca cele doua paturi… e adevarat ca a nascut prematur, insa m-am incurajat spunandu-mi ca […]
Cele mai frumoase flori…
Inca nu a primit sor-mea pozele „oficiale”, insa am reusit sa pun mana pe poza de mai sus. Marfa de contrabanda, ce sa mai…. 😀
14 luni
Au trecut cu o viteza uimitoare, iar in urma lor au lasat tone de aminitiri frumoase si o minune-vie ce creste pe zi ce trece. 🙂 Mi-e greu sa exprim in cuvinte ceea ce simt… dar stiu sigur ca minunatia asta mica, mi-a schimbat viata. 🙂 … asa cum nu credeam ca va fi posibil; niciodata. 🙂 Inca mai am momente in care ma surprind privind-o si minunandu-ma de ea… 😀
3 AM
Trei dimineata in curtea casei noastre. 🙂 … norocul nostru ca episodul a avut loc Sambata, in zorii zilei – la cum a turnat noaptea trecuta nu stiu cum ne descurcam…. 15 minute la aer curat au fost unica modalitate de a o calma pe Maria care s-a trezit urland (la propriu) pe la 2.30.