Nimeni nu se naste invatat, si parintitul (aka parentingul) este un teren „minat” … Asa il vad eu. Nu suntem perfecti si nici nu avem toti  studii in psihologie pentru a putea intelege exact care sunt consecintele deciziilor pe care le luam in numele copiilor nostri sau ale felului in care ne purtam cu ei.  E greu. In parintit totul e dupa fapta si rasplata… si suntem oameni; gresim, dar important este sa invatam din greselile noastre (sau si mai bine, ale altora) si sa incercam sa fim parinti buni pentru copiii nostri. Nu perfecti; doar buni. Nu este o rusine sa apelam la „ajutor specializat”. Tot ceea ce ne face mai buni este benefic, nu? 🙂 … iar cand beneficiarii noilor cunostinte acumulate sunt copiii nostri, eu cred ca merita sa investim intr-un workshop tinut de cei care au studii in domeniul parintitului.  Asa gandesc eu. Sper sa fiu […]