Pe cand eram mica, asimilam dansatoarele din buric femeilor cu moravuri usoare; nu-mi explic de ce, ca nu imi aduc aminte sa imi fi inoculat cineva aceasta idee… Am crescut, si am avut ocazia sa vad o dansatoare din buric „de la mama ei”… si am ramas fascinata… Femeia pe care o priveam se misca intr-un ritm ce te facea sa crezi ca nu e umana si dadea dovada de o flexibilitate ce ma ducea cu gandul la contorsionisti, insa miscarile ei erau totusi naturale… Am ramas vrajita… pana in momentul in care a inceput sa danseze cu sabii si cu faclii aprinse…. Din acel moment, perceptia pe care o aveam despre dansatoarele din buric s-a schimbat total. Apoi a urmat etapa Clona, cand, alaturi de 80% din popuatia de sex feminin a Romaniei priveam fascinata la acea lume care isi deschidea „culisele” pentru prima data in fata mea: cultura […]