Atunci cand Vladimir era doar „un proiect”, visam la o camera cu paturi etajate pentru copiii mei. … Cand am inceput sa inteleg cum e realitatea cu fratii de varste apropiate, am inceput sa ne reconsideram pozitia. Am facut liste cu pro-uri si contra-uri dar tot nu indrazneam sa tragem linie. Ne era teama sa spunem DA… dar nici perspectiva NU-ului nu ne ajuta… O vreme am tot amanat decizia. Pana la inceputul acestui an, cand ne-am luat inima in dinti si ne-am spus ca putem „anula” multe din „contra-uri”, daca alegem intelept si daca impunem niste regul de la bun inceput. Incepand de Duminica, cei mici sunt proprietarii acestui pat: Le place? La nebunie! Nu
Mariei i se pregateste ceva.
Mai precis, o camera! O camera numai si numai a ei. 🙂 … Cei care practica co-sleepingul sunt sigura ca nu vor vedea cu ochi buni aceasta „emancipare” a Mariei, insa, la initiativa lui tati de Maria am discutat subiectul si am decis ca dupa ce ne intoarcem de la Roma sa demaram operatiunile de amenajare a camerei pentru pitica. Cum, de obicei, cand termini o amenajare gasesti de cate o chestie pe care tu din diverse motive nu ai descoperit-o, ne-am zis sa incercam sa reducem pe cat posibil aceasta probabilitate si sa cerem sugestii. Obiectivul: Amenajare camera de 4×4 m pentru o galusca de 7 luni (atunci) cu posibilitate de converire cu costuri minime in camera pentru doi copii, posibil si de sexe diferite, asa ca nu ne hazardam la rozuri sau printese… prea mult. Deocamdata stim sigur ca va