Ultimul verdict: pana acum totul este bine! 😀 …. de fapt ‘pare’ bine, ca sa imi citez doctorita (dr. Carmencita Bordinc – CFR2). Ma enerveaza genul asta de exprimare… insa ii inteleg rostul… doar ca nu vreau sa ma gandesc la asta. Bebe nostru trebuie sa fie bine! Astazi a fost (sper) ultima zi lucratoare petrecuta in pat! … macar pana pe la 7 luni 😛 Am promis sa fim cuminti si sa nu ne agitam, sa nu exageram cu statul peste program, si am primit unda verde pentru a ne intoarce la birou! …. DAR, exista o conditie: sa nu sar peste controalele periodice (care vor fi mai dese decat inainte), si, la cea mai mica neregula legata de placenta mea, ma intorc in pat!! Nu prea am avut
Misca!!!
Suntem in grafic! 🙂 Se spune ca in luna a 4-a incep sa simta miscarile fatului,si iata ca suntem in grafic! Buburuza noastra e tare vioaie atunci cand e treaza, uneori dureros de vioaie … De obicei isi face simtita prezenta in jur de 11-12 si trage pe dreapta (la propriu) mult dupa miezul noptii. In perioada petrecuta in spital, chiar incepusem sa imi fac griji ca eu nu imi simt inca bebelusul miscand… mintea mea bolnava refuza sa inteleaga ca toate celelalte mamici aveau sarcini de peste 21 de saptamani; ma linisteam de fiecare data cand il vedeam la ecograf. Acum m-am linistit! 🙂
Rasfat in sarcina, sau exploatarea sotului?
Trebuie sa recunosc ca perioada sarcinii are avantajele ei… de care incep sa invat sa profit din plin 😛 … si daca uneori mai sar si calul, sotul meu gaseste intotdeauna puterea sa-mi treaca cu vederea „micile scapari”. Deja ma gandesc ca zilele mele de rasfat total sunt numarate… Deja m-am obisnuit cu paharul de suc de portocale proaspat stoarse lasat pe noptiera in fiecare dimineata, uneori chiar si cu o cafeluta langa, cu masajul din talpi pana in crestet, cu mangaierile si sarutarile de care se bucura burtica mea, cu ritualul de trezire din fiecare dimineata: zeci de pupici, imbratisari si mangaieri…. Nu mai zic de drumurile la magazin pe care le face in miez de noapte pentru a imi cumpara jeleuri, fructe, ciocolata sau orice altceva mi se mai nazare. Uneori ma simt prost ca se chinuie atat de mult pentru a ne rasfata… si totusi acum doua […]
A fi sau a nu fi – mama singura?
In zilele noastre a fi o mama singura, nu mai reprezinta demult un stigmat. Sunt zeci de motive care te aduc in pargul asumarii acestui rol: o relatie sentimentala nu iti aduce satisfactie sufleteasca, dezamagiri repetate in dragoste sau chiar propriile tale greseli in viata…. si lista ramane deschisa. Indiferent de motivul pentru care ai ajuns sa iti asumi acest rol, fara sa te casatoresti, sau chiar fara sa-i spui partenerului ca va fi tata, sau chiar mai rau sa ii ascunzi in mod deliberat partenerului faptul ca, copilul pe care il porti in pantece nu este al lui, trebuie sa dai dovada de spirit independent si de un curaj nemasurat pentru a
Emotii…
Buburuza noastra a hotarat sa ne dea ceva emotii, nu tocmai placute. Marti dimineata am ajuns de urgenta la spital. Diagnosticul nu a fost unul linistitor: decolare de placenta si amenintare de avort. M-am simtit neputincioasa. Uram neputinta de a nu putea face nimic pentru buburuza noastra. Am urmat cu strictete indicatiile doctorului: repaos total & tratament perfuzabil, iar aseara, mi s-a facut o reevaluare: suntem bine! Placenta s-a lipit la loc si bebe e tare jucaus, ne-a facut chiar si cu manuta cand l-am vazuta la ecograf :). Am plans amandoi de fericire,