Tata si fata (II)

Continuand mini-seria discutiilor dintre tata si fiica, revin cu inca un episod:

In timp ce incercam sa o alaptez pe Maria, taticul isi privea mandru odorul cum infuleca cu pofta putinul lapte pe care il produce fulga ei.
Mariei, plina de energie, dar si infometata in acelasi timp, ii este distrasa atentia de la activitatea de baza, de catre taticul care se transformase intr-un suporter infocat si nu mai contenea cu laudele si incurajarile la adresa copilului.
Si cum tatal statea chiar in fata noastra, Maria a facut ceea ce era si logic sa faca: a intors capul, uitand sa deschida gurita si sa elibereze „sursa de lapte” de care tragea de parca ar fi fost elastic 🙂
Eu: Aaauuuu!
Maria n-avea nici o taina si intorcea capul in continuare.
Tatal: Maria, ce faci? Pai eu iti stric tie jucariile?? Las-o pe mama, nu-i face rau!

Si inca una, dar asta nu prea e episodica:

In ultimul timp, atunci cand o schimba tati, Maria este schimbata pe muzica. De cum incepe sa o dezbrace, ii fredoneaza copilului celebra „You can leave your hat on” a lui Joe Cocker.  😀 Sa speram ca psihicul Mariei nu va fi in nici un fel afectat de aceasta ultima indeletnicire a taticului… 😛

Va urma … 🙂

Articole pe aceeasi tema

17 comentarii

  1. Vai cat am ras la acest articol. Se pare ca taticul stie clar sa-si creasca odorul 😀

  2. Normal… ca deja au experienta de viata, par mai trecuti prin viata:) a propos…imi place mult blogul vostru, l-ati tratat mai serios… mai multe sfaturi de parinti, etc

    hehehe

  3. si imi cer scuze, dar adresa de la profil este una mai veche… Voi ati fost pe ioanmatei.wordpress.com. Mi-ar face placere sa ne mai citim reciproc:)

    1. stim adresa, ca doar suntem abonati la newsletter-ul vostru! 😉 … si nu avem de gand sa ne dezabonam, asa cava vom urmari aventurile in continuare!
      deah, Mariei deja ii plac baieteii mai mari! 😀

  4. sa speram ca intr-adevar cantecul nu va avea o repercurisiune negativa… eu cred ca dimpotriva… copiii percep cu multa dragoste ceea ce li se face cu drag.

    Am vazut ca avem acelasi skin si aceeasi indeletnicire. Ce sa spun… sa va traiasca, s afiti mandri de ea si sa va iubeasca macar jumatate pe cat o iubiti voi… pe jumatate ca sunteti doi si se taie la jumate:)))

    Toate bune de la matei via tata

  5. Bine faci, şi şi eu am încercat să ţin un jurnal în care să notez lucruri de genul ăsta, dar nu m-am prea ţinut de el. Şi astfel am uitat unele lucruri.
    Când au crescut mai mari, mă tot puneam să le spun ce năzdrăvănii făceau când erau picimani, dar multe le uitasem. Aşa, salvezi ce aţi scris pe blog, şi Maria va avea un jurnal amănunţit asupra vieţii ei dintr-o perioadă pe care altfel n-ar avea cum s-o cunoască. 🙂

  6. Bine faci!
    Şi eu am încercat să ţin un jurnal pe vremea când erau ai mei mici, dar am făcut-o pe sărite şi multe lucruri le-am uitat.
    Să aveţi un weekend minunat! 🙂

    1. Asa-i, Melania… uitam. Tocmai de asta am decis sa incepem sa scriem pe blog – jurnalul nostru de familie. Cine stie cum ne-om imprieteni cu tanti Roza la batranete, si e pacat sa nu stie si Maria … si cea/cel/cei ce vor mai veni 😛 cum le-am traumatizat copilaria sau cum ne-au scos peri albi.

      Multumim pentru urare! Avem un w/e excelent: renovare partiala si smotru asezonate colici si regurgitari (fara numar, fara numar….) Asa ca tie iti dorim sa ai parte de unul cu adevarat excelent! 🙂

  7. Deci episodica confirma cu varf si indesat faptul ca taticul Mariei si-a pierdut capul cu totul , dupa comoara lui mica…. 😀
    Deci tati isi vrea jucariile intregi , dupa ce le utilizeaza si Mariuca…hahahahahaaaa…bun asa!
    Mi-a placut episodul…astept seria 3… 😀

    1. Da, Ana Maria, e mort! … dar totusi inca nu suficient ca sa renunte la jucariile lui! 😀 😀 😀

      Seria va continua cu siguranta! Pe masura ce ei le produc, promit sa torn tot! 😉