Regresul.. modul prin care copilul iti spune ca e ceva in neregula cu el, cu voi… cam asta au insemnat toate perioadele de regres ale copiilor mei. Si acum traversam (prin Vladi) o perioada de regres: regresul in renuntarea la pampers. Copilul meu, in varsta de aproape 4 ani, cel care se supara de numa atunci cand ii zice un copil mai mare in parc ca e mic, e fix asemeni unui bebelus. E mai in urma varului sau in varsta de 2 ani si 2 luni… si, din pacate asta ni se datoreaza noua… mie si problemelor mele job-related pe care le-am avut in decursul acestui an si recentelor probleme medicale ale Mariei care ne-au facut sa ne concentram atentia asupra ei mai mult in ultimele luni… Regresul asta e strigatul lui de furie. Furie ca nu isi mai vede mama decat foarte rar si ca atunci cand o […]
Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca?
Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca?.. Presupun ca nu sunt singurul parinte ce are dilema aceasta. Ne iubim copiii. Fara echivoc si neconditionat. Am incercat inca din momentul in care bebe nr. 2 si-a anuntat venirea pe lume sa o implicam pe Maria si sa o invatam sa il accepte si sa il iubeasca pe fratiorul ei. Sunt momente in care inima imi e plina atunci cand ii vad manifestandu-si dragostea unul fata de celalalt…… dar si momente care dor cumplit. Cele in care ii vad cum isi fac rau intentionat. Cele in care oricine altcineva pe lumea asta inseamna mai mult pentru ei decat fratele/sora; decat sangele lor! Zilele trecute, Maria a picat cu brio un alt test in care firescul meu se astepta ca iubirea fata de fratele ei sa triumfe in fata „acceptarii intr-o gasca”. O data cu ea, am simtit, adanc in inima, ca am […]
Standarde. EA
De cand i-am devenit mama Mariei, am privit mai mereu „standardele” cu ati ochi decat normali… La inceput priveam la standarde cu teama, apoi am invatat sa le ignor, apoi m-am alarmat si iar am incercat sa educ sa le ignor. Acum ma amuza. Rad. Dar oare este rasul meu? Maria are 3 ani si 9 luni si masoara 118 cm, cantareste 18 kilograme si poarta masura 29 la picior. E un soi de sora lu’ Fat Frumos. Creste in nici 4 ani cat altii in 6-7. Recunosc ca ma sperie putin perspectiva cautarilor de pantofi masura 40 pentru un copil de scoala generala. :)) Imi alunga si mie cineva norisorii? 🙂 Incurajari, va rog!
Cand timpul sta in loc… si noi TRAIM
Am facut-o si pe asta. Am fost in (mini)vacanta cu cortul. Uitasem cat de frumoasa este linistea naturii, cat de luminoase sunt stelele, cat de puternice sunt calitatile terapeutice ale verdelui ce m-a inconjurat. La Brasov au fost furtuni, in Bucuresti a cam plouat… La Paltinu, am fost, parca, protejati de un glob imens, sub care ne-am bucurat de soare, vreme buna, peisaje minunate si, nu in ultimul rand
Arsenalul outdoor de vara – piscina
Daca nu era matusa din dotare pe faza sa le cumpere celor mici o piscina, am fi fost noi cu siguranta. … dar cum s-a gasit un adult salvator de buget prin preajma, noua nu ne ramane decat sa ne concentram pe a le construi casuta de gradina si pe a le achizitiona mult visata trambulina. 🙂 Fericirea e maxima. Uneori si temperaturile lor la fel. Deja avem momente in care ne intrebam daca nu am gresit… mai incercam o singura data; dupa ce le trec febra & mucii – tura no. 3. Deocamdata ma joc de-a cercetatoarea si incerc sa izolez simptomele „racelii de piscina” si sa imi dau seama la ce cedeaza. Ce e fun nu-i sanatos. 🙁 Not fun!! Si totusi, in ciuda mucilor si a temperaturilor inalte, cei mici sunt mega incantati de piscina lor. Trecand peste „efectele adverse” si noi suntem. Pentru fericirea pe care […]
Street Delivery si noi
A fost primul an in care am fost si noi la Street Delivery. Probabil ca vom mai merge si in alti ani, daca se va mai tine, dar numai pentru copii. Recunoastem. Suntem o familie de ignoranti. Chiar am incercat sa intelegem ceva din ce era in jurul nostru, dar nu am fost capabili sa pricepem nimic. 🙂 Sa nu radeti de noi. Stiu , puteam sa scriu ceva mai „cool” si sa ma dau interesanta, dar am ales calea adevarului… Sorin a descris cel mai bine experienta noastra: „Parca eram in Vama. O mare de oameni neintegrati in societate care lancezesc”. Nu suntem incuiati, dar daca evenimentul asta trebuia sa ne transmita un mesaj, n-a facut-o. Nu am fost capabili sa il intelegem. 🙂 Ei bine, mai incercam. 😛 Mi-au placut atelierele, dar nu erau pentru copiii nostri. Cand vor mai creste le vor placea; sunt sigura. Din tot […]
Tinutul de mana
O facem sa le oferim siguranta sau sa ii tinem sub control…. Insa trebuie sa fim constienti de raul pe care li-l putem face fara voia noastra: Si nu doar tinutul de mana poate face rau, ci si banalul leganat al copilului in timp ce un adult il tine de o mana si altul de cealalta, sau „avionul”.. sau orice alta joca care presupune smucituri sau manevrarea brusca a membrelor celui mic. Sunt sigura ca cei ce aveti deja copii mai marisori si nu ati avut parte de astfel de probleme, veti mustaci in barba gandindu-va ca exagerez. Ei bine, nu o fac. Sau cel putin eu asta cred. Stiu cazuri de copii cu membre dizlocate in joaca… Pura joaca. Si, spre rusinea mea, nu le-am refuzat copiilor mei aceasta joaca pana acum… M-am jucat cu ei cu grija si cu teama deopotriva. Cunosc riscurile, dar totusi sper sa nu […]
Vaaai, ce rusine! Renuntarea la pampers
Pe cand avea Maria 1 an si jumatate eram in plin training de renuntare la scutece de unica folosinta (generic numiti pampersi)…. Atunci vedeam momentul renuntarii la pampersi foarte aproape… Timpul a trecut, Maria a renuntat la papmersii de zi, apoi si la cei de noapte, apoi a inceput brusc sa ne ceara sa ii punem pampersi ca si fratelui ei, chiar daca cerea la toaleta cand ii purta. Apoi a inceput sa aiba mici accidente in momentele in care nu ii puneam pampersi, apoi au venit accidentele in timpul somnului; mai ales cand era foarte obosita. Acum acestea sunt o obisnuinta, asa ca am revenit la pampersul de noapte, iar ziua ii mai pun eu din comoditate. E imposibil sa merg intr-o toaleta publica cu ea si cu Vladimir… pe ea trebuie sa o tin, sa o sterg, sa fiu atenta sa nu atinga nimic, iar Vladi este in […]
Fratii de varste apropiate. La joaca
Intre piticii mei e o diferenta de numai 1 an si 3 luni. Uneori am impresia ca e mai mult, alteori ca e mai putin… Pana nu demult se juca fiecare in legea lui, iar scurtele momente in care interactionau direct se lasau cu tipete si urlete… Acum, la cei 3 ani ai Mariei si la 1 an si 9 luni ale lui Vladimir, copiii mei au inceput sa se joace impreuna. Uneori frumos, alteori brutal, dar chiar si atunci sunt putine momentele in care isi fac rau voit… In momentele frumoase, se joaca cam asa: E drept ca in urma lor ramane un dezastru de nedescris, dar sunt fericita ca interactioneaza. 🙂 … momentele in care joaca lor degenereaza nu le am inregistrate .. decat in memorie. In ultimul timp accidentarile sunt din ce in ce mai periculoase, asa ca nu am timp sa imortalizez momentul; trebuie sa […]
Masina de familie
La inceputuri visam amandoi la o masina de familie mare si incapatoare care sa ne poarte in locuri frumoase atat pe noi cat si pe bunicii piticilor… … Mai visam si sa reusim sa umplem la capacitate maxima acea masina de familie. Ne visam noi doi, ai mei si trei copii. Visul acesta s-a spulberat repede, dar visam in continuare la acea masina de familie de 7 locuri. In mintea mea eram decisa ca trebuie sa fie un Touran…. Sorin era mai sceptic, dar nu spusese nu categoric acestui model. Eu continuam sa visez la masina noastra de familie, faceam diverse configuratii, adaugam sau taiam optionale in dorinta de a ajunge la configuratia perfecta… Mi-am dorit-o atat de mult incat mi-am refuzat sotul atunci cand mi-a propus sa imi ia o masina si am mers cateva luni cu Matizul maica-mii….. asta pentru ca imi doream enorm masina din vis si […]