Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca?

Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca?.. Presupun ca nu sunt singurul parinte ce are dilema aceasta.

Ne iubim copiii. Fara echivoc si neconditionat. Am incercat inca din momentul in care bebe nr. 2 si-a anuntat venirea pe lume sa o implicam pe Maria si sa o invatam sa il accepte si sa il iubeasca pe fratiorul ei.

Sunt momente in care inima imi e plina atunci cand ii vad manifestandu-si dragostea unul fata de celalalt…… dar si momente care dor cumplit. Cele in care ii vad cum isi fac rau intentionat. Cele in care oricine altcineva pe lumea asta inseamna mai mult pentru ei decat fratele/sora; decat sangele lor!

Zilele trecute, Maria a picat cu brio un alt test in care firescul meu se astepta ca iubirea fata de fratele ei sa triumfe in fata „acceptarii intr-o gasca”. O data cu ea, am simtit, adanc in inima, ca am esuat in felul in care am crescut-o…

A primit vizita unei colege de la gradi. Fetita ce nu l-a placut deloc pe Vladimir si care s-a manifestat agresiv fata de el inca din primele momente. Nu am intervenit direct decat o singura data; atunci cand am vazut-o cum ii tragea in mod repetat picioare in spate. Am rugat-o frumos sa nu ii faca rau. In rest, am lasat-o pe mama ei sa intervina. Eu am discutat doar cu Vladi si l-am rugat sa stea cu noi, oferindu-i chiar si telefonul meu pentru a se juca; in alte conditii, telefonul este interzis. Am rugat-o pe Maria sa aiba grija de fratiorul ei, explicandu-i si de ce e normal sa faca asa… Dupa 4 sau 5 „atacuri”, mama fetitei a intervenit dandu-i un ultimatum fapt ce a facut-o sa inceteze cu atacurile directe. In fond maica-sa ii interzisese doar sa il atinga. Desi era batut, imbrancit si chiar batjocorit, Vladi tot catre camera de joaca tragea… Dupa ultima interventie a mamei, credeam ca va fi mai bine pentru el… pana cand am auzit pleznituri, dar el nu zicea nimic. M-am apropiat incet si am privit fara sa fiu vazuta de catre ei: Fetita ii soptea Mariei la ureche: „Mai tare! In cap! Peste gura! Mai tare! Si mai!” … iar Maria isi plesnea cu pofta fratele. El era socat. Incasa fara scancet. I se citea dezamagirea in ochi. Fetitele chicoteau fericite dupa fiecare palma incasata de Vladi. L-am luat de acolo… abia atunci a inceput sa planga cu sughituri.

Mariei nu i-am zis nimic atunci, desi mi-a fost greu. Vizita fetitei s-a incheiat relativ  repede dupa acest incident.  Imediat ce a plecat, am discutat impreuna cu Sorin cu Maria. I-am spus ca suntem dezamagiti de purtarea ei, i-am explicat de ce nu a procedat corect, am anuntat-o ca e pedepsita si i-am sugerat sa isi ceara scuze fata de fratele ei. A refuzat. Trei zile i-a luat sa o faca, iar el, la auzul scuzelor, a imbratisat-o si i-a spus „Ne iubim, Malia”.

M-a mahnit teribil comportamentul ei iar reactia lui Vladimir m-a durut si mai tare. M-a durut ca nu am fost capabila sa il feresc de aceasta suferinta.  Nu stiu daca e gelozie, sau … rautate. Da.. am ajuns sa imi suspectez copilul de rautate.. Am incercat toate abordarile posibile si am dat gres. Manifestarea aceasta nu e singulara; a fost doar cea mai agresiva de pana acum. Nici eu nu mai stiu ce sa cred. Nu stiu din ce perspectiva sa privesc lucrurile pentru a ii putea intelege manifestarile. Inima mea refuza sa creada ca Maria nu isi iubeste fratele… cu toate ca mintea imi spune ca ea nu e obligata sa il iubeasca neconditionat, asa cum o facem noi. Ea nu a decis sa aiba un frate. Noi am decis. Si apoi am incercat sa o invatam sa il iubeasca.

Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca? Intrebarea asta nu imi da pace. Stiu ca nu exista o reteta universala…

Am ajuns pana si sa imi compar actiunile cu „ce faceau parintii nostri”. Sincer, nu imi amintesc ca parintii mei sau alte persoane de varsta lor, sa fi avut astfel de dileme; dar stiu si multi frati ce nu au relatii tocmai apropiate. Eu una nu cred ca te nasti cu „iubire de frate”. Cred ca asta se invata. Oare nu le-am acordat suficient timp? Sau e prea tarziu? Am gresit iremediabil sau mai exista sansa?

Articole pe aceeasi tema

30

11 comentarii

  1. O sugestie: Maria trebuie invatata ca violenta gratuita – de orice fel: verbala si/sau fizica – este un lucru de neiertat. Sincer, nu conteaza cine este cel violentat. Simplul fapt ca loveste pe cineva fara un motiv cat de cat valid este foarte grav. Iar faptul ca initiativa nu-i apartine, nu este nicidecum o circumstanta atenuanta. Abia dupa ce va intelege acest lucru si-si face, in mod sincer, „mea culpa”, se poate trece la nivelul urmator in care sa-nteleaga ca violenta intre frati este si mai grava. Nu cred ca se poate trece peste etape. Doar, nu exista oameni de ranguri diferite in ceea ce priveste violenta, mai ales cea gratuita!!!
    Copiii pot fi foarte cruzi fiindca nu constientizeaza efectele, nu neaparat fiindca sunt rai. Trebuie ajutati sa inteleaga si sa isi asume efectele actelor pe care le fac, atata tot. Copiii nu sunt rai prin definitie, dimportiva!

    Multa sanatate tuturor, sunteti o familie foarte frumoasa!

  2. N-am citit pana la final si nici comentariile fiindca a trebuit sa iti raspund urgent. Desi nu pare copiii tai se iubesc. Non stop! Trebuie sa vezi ca Maria a fost impinsa spre gesturile nefiresti fata de fratele ei de acea fetita. Ca a cedat e explicabil, cred. Vroia sa „impresioneze” musafira. Vladi e baiat si a inteles repede ca defapt ” ne iubim Malia!”
    Acea fetita e ori singura la parinti ori are frati mult mai mari. Si nu imi dau seama de la cine a invatat sa !bata!. Poate are acasa parte-desi sper ca nu- de violenta domestica. Sau se uita prea mult la Tom si Jerry.
    O sa vezi mai incolo in viata ce bine vor fi unul pentru altul, copiii tai. Si nu, voi nu ati gresit cu nimic!

  3. Nu e singura, stai linistita. Se va calma pe masura ce va creste.
    La noi nu s-a ajuns la asa ceva (ma refer la perioada cand erau mai mici), dar de fiecare data Daria se imprietenea repede cu fetite si baietei, intra in gasca lor si il lasa deliberat pe fratele mai mic in afara.
    Am discutat cu ea de n ori si, pana cand nu a vazut concret ca un baietel l-a lovit in cap pe frate-su nu s-a potolit. A fost prima data cand am vazut-o ca ia atitudine (sa nu mai zic de cuvintele jignitoare folosite de care habar nu aveam ca e in stare).
    Si acum cand au 7,respectiv 5 ani se intampla sa se certe si sa se „bata” amandoi, dar revin la sentimente mai bine cand vor sa se joace impreuna.
    Este gelozie de sora mai mare. Discuta cu ea si incearca sa ii arati ca ii iubesti la fel de mult ,dar in moduri diferite pentru ca sunt diferiti.
    Eu le-am spus de mai multe ori (mai ales ei pentru ca Andrei e la fel ca Vladi al tau: o iubeste neconditionat si se duce la ea chiar daca il da afara din camera ei): va aveti unul pe altul! cand noi nu vom mai fi, e bine sa ai pe cine sa te bazezi indiferent de situatie!
    E drept ca noi am avut si o toamna grea rau de tot asa ca amandoi constientizeaza pe deplin cuvintele mele si stiu ce vor sa spun fara sa le aduc aminte duritatea unor evenimente.
    Nu e rau sa o certi cand greseste, dar arata dupa aceea ca o iubesti indiferent ce face…
    De iubit il iubeste sigur, dar e bine sa o inveti sa se inteleaga pe ea insasi…e mica inca, mai e timp….dar ai rabdare si ai grija ce ii spun cei din familie.prieteni…Noi am avut de tras din cauza rudelor care ii spuneau prostii pentru ca inceputul a fost extrem de bun (cand l-am adus de la maternitate)…dupa 6 luni a inceput greul cand le-a venit unora ideea sa comenteze ca prostii.
    Scuze ca m-am intins atat.

  4. Eu de la voi am invatat multe legat de iubirea dintre frati, de cum o facem pe sora mai mare sa il accepte si sa il iubeasca pe fratele mai mic. Cititnd cele de mai sus, incep sa am prorpiile temeri pentru vremurile ce vor urma.
    Am invatat-o pe Mariuca sa nu stea sa fie batuta, sa dea inapoi. Stiu, e urat, dar nu vreau sa cunoasca umilinta din partea altora. Nu stiu daca asa va fi mai bataioasa in viata, dar atunci cand nu e cu mine, nu vreau sa fie sacul de box al altor copii.
    Nu cred ca faci bine culpabilizandu-te atat de tare. Rezolvarea tot in voi sta. Poate niste jocuri prin care sa isi arate sentimentele fata de frate v-ar ajuta. Am observat ca atunci cand ii vorbesc serios Mariucai despre ce a gresit, pe-o ureche i-a intrat si pe cealalta i-a iesit de mult. Dar sub forma de joc, ii ramane la bibilica.
    Iti doresc putere maxima si sunt sigura ca esti cea mai buna mama pt copii tai. Si timpul are grija de voi, lucrurile vor reveni pe fagasul normal.

  5. Ideile de rezolvare vin atunci cand avem nevoie.Fica si fiul tau au drumul lor.Tu cultiva Iubire si semintele ei vor da roade.Cea mai minunata bucurie a noastra este ca suntem parinti.
    Te imbratisez si nu uita cu iubire se rezolva …..

  6. Nu cred ca poti invata pe cineva sa iubeasca. Si nu mi se pare atat de grav ce a facut Maria. Greu de suportat pentru o mama da, dar nu atat de grav. Pana cresc o sa uite.

  7. M-a durut pe mine fiecare palma luata de Vladi…
    In ce priveste sfaturile,astept sa invat de la voi! Am doi,unul de 8 ani si jumatate si unul de 1 an si jumatate. Poate sunt naiva, insa ma gandesc ca baieti fiind ,n-or sa-i desparta bisericutele,chiar daca este diferenta maricica de varsta intre ei. Asta nu inseamna ca nu ma deranjeaza bisericutele,foarte incurajate in gradinite.
    Afara,in parc,la locurile de joaca,cum se comporta Maria cu el?
    Noi am fost trei frati, vremuri grele,frustrari,parinti care faceau diferente…
    Acum ca adulti, comunicam,insa nu asa cum mi-as dori.
    Numai bine, armonie si minte luminata!!!