Dinti, tantrum, gelozii …. kabooom!!!

Un fel de suntem praf! 🙂

Nu exagerez, dar daca mi-ar cere cineva parerea as recomanda ca intre frati sa existe o diferenta mai mare de varsta. … de fapt imi amintesc ca am primit si eu acelasi sfat…. dar Vladimir era deja pe drum. 😉 Nu regret absolut nici o secunda decizia luata, insa e greu…  Cedam pe rand in preajma lor, iar ei ne zambesc fericiti si isi vad in continuare de urletele lor.

 

Sunt doi ingerasi, si ne umplu inimile cu fiecare gest al lor…. dar inceputul eruptiei dentare, crizele de tantrum si gelozia sunt o combinatie criminala.

Oricum incercam sa facem, unul din ei este nefericit si sufera. … Toate sunt parca un cerc vicios din care nu avem cum sa scapam nesifonati, dar asa cum bine zicea Bea intr-un comentariu pe facebook, am trecut noi peste altele mai grele… asta tre sa fie floare la ureche. 😉

Deocamdata studiem problema, apoi plecam cateva zile undeva, doar noi doi, ca sa punem la punct stategia :P, dupa care revenim cu forte proaspete si punem in aplicare. Am zis! 🙂

… pana atunci, maine tre’ sa merg cu Vladimir la vaccin si pana la sfarsitul saptamanii, cu Maria la recoltat de analize. 🙂 Am nevoie de bafta cat casa si de pumni stransi pana la sange!

Unica indeletnicire frumoasa de zilele acestea este surfatul prin colectiile magazinelor englezesti. 🙂 Ne pleaca nasii in vacanta si speram sa gasesc ceva sa-mi faca cu ochiul, ca sa fiu sigura ca au oamenii cu ce isi umple bagajele la intoarcere… ca doar nu le-au platit degeaba. 😀 😀

Articole pe aceeasi tema

24 de comentarii

  1. Draga mea, te primesc cu bratele absolut deschise in clubul mamicilor care se dubleaza, tripleaza , se cloneaza intr-un cuvant. Crede-ma ca n-are a face cu distanta ca varsta dintre frati, ci cu mersul normal al lucrurilor. Am citit intr-un trata de psihologia copilului ca gelozia dintre frati e semn de santate mintala a copilului. Daca nu exizta, parintii sa isi puna semne de intrebare. E normala, chiar daca e pe nervii nostri. Ce pot sa iti spun din experienta mea: relaxeaza-te pentru ca n-ai sa reusesti intotdeuna sa ii impaci pe amandoi si ce nu-i omoara ii intareste. Cand am realizat lucrurile astea, la primii doi, viata a devenit un pic mai roza, am reusit sa vad lucrurile din alt unghi. Eu ajunsesem sa plang efectiv de mila celei mari, care incerca sa isi gaseasca locul in noua ecuatie si pe care cei din jur o repezeau si ii cereau sa se comporte ca un adult la doi ani si jumatate. Iar eu traiam cu impresia ca i-am facut o mare nedreptate, ca trebuia sa mai astept o vreme pana sa-i facem un fratior. Deci, cum ziceam, nu are de-a face cu varsta protagonistilor. Nu iti zic ca vor disparea definitiv episoadele „minunate”, dar macar vei reusi sa le treci mai usor si automat sa ii ajuti pe mititei sa iasa si ei la lumina, sa se adapteze noilor situatii. Sa iti spun ce nervi am cand ii vad ca se paruie, dar ce imi creste inima cand ii vad pupacindu-se de mama focului cand se vad dupa o zi de gradi?!… Peste un an, doi nici nu se mai vede diferenta. Succes sa rezisti pana atunci.:))

  2. Dintre toate relele mentionate de tine, gelozia mi se pare raul cel mai mare! Si pentru ca nu se administreaza pastile pentru combaterea sau disparitia ei totala, nu ramane decat sa asteptam ca timpul… sa o vindece! Succes, copii! 🙂

    1. @Gabriela Cimpoca, pana nu vor fi capabili sa discearna, nu cred ca se va vindeca, insa speram sa o tinem sub control pana atunci, pentru a nu lasa urmari. Cred ca asta e cel mai important acum: sa facem astfel incat sa nu nedreptatim pe nimeni.

  3. Bafta si tinem pumnii stransi-stransi! Il pun si pe Costin!:)
    Sa depasiti curand si cu bine perioada asa grea! Va pupam si nu uitati ca sunteti o familie asa frumoasa!

  4. Offf, stai linistita ca si daca era diferenta mai mare tot greu era. Intre aia mari ai mei e diferenta de 5 ani (fara 2 saptamani). Si sa vezi atunci gelozie si batai… Sandra urla, Tavi vroia sa imi povesteasca de la gradinita si eu veneam acasa rupta de la munca (am inceput munca la 5 luni ale Sandrei). Si dupa ce s-a nascut mezina erau amandoi gelosi, ca sta mai mult decat ei pe langa mine 🙂
    Deci respirati adanc si fericiti-va ca sunt sanatosi si ca treceti voi si peste asta.

  5. cred ca tine mult si de temperamentul copilului cel mare
    intre mine si fratele meu e diferenta de 1an si 11 luni, eu fiind cea mare; eu nu am fost deloc geloasa, din contra, mi-am intrat repede in rolul de sora mai mare si aveam grija de el, la gradinita dormeam in acelasi pat, il ajutam sa se imbrace, sa manance, etc. (din aceste motive eu nu am fost niciodata la grupa mare, am ramas cu el la grupa mica pana m-am dus la scola)
    mie ca sora mai mare, faptul ca am avut grija de el m-a facut mai responsabila; dar el, fiind copilul cu trei mame ( bunica care ne-a crescut, mama si eu), a devenit putin cam rasfatat 🙂

    1. @cris, si ea il pupa, il mangaie, il dragaleste mereu. din proprie initiativa… insa il si bumbaceste pe la colturi. 🙂 acum incearca sa ii schimbe pampersul, acum ii trage una sa il arunce din pat. Intre ei e un an si 3 luni. ea inca nu vorbeste… ma gandesc ca poate ar fi altfel daca nu ar exista si frustrarile legate de imposibilitatea exprimarii. .. cat despre mezinul-rasfatat. inteleg perfect. u sunt mezina. 😉

  6. io zic ca peste vreun an, asa, veti fi fericiti ca e diferenta mica intre ei si pot sa se joace impreuna si sa aiba cam aceleasi preocupari…

  7. bafta cat cuprinde!
    o sa treaca si perioada asta, stii si tu asta, dar nu neg ca e greu. e greu sa ii kids de varste aproapiate, acum, cat sunt mici, dar cand cresc, asta se va transforma intr-un avantaj major. si ‘cand cresc asta’… nu mai e mult pana la el…. 🙂 de fapt e pana cand creste Vladimir cat de cat sa fie un partener de joaca pentru Maria. si evident, pana atunci vor iesi si dintii:)
    pup

    1. @Luminita, problemele mele sunt nimicuri pe langa cele ale parintilor de gemeni, tripleti, etc… dar asta e greul nostru. si acum ne-a cam pus capac. tot sper ca pe masura ce ma voi recupera in urma operatiilor va fi mai bine, dar… trebuie sa luam o gura proaspata de optimism. 🙂

      pupam si noi.

  8. Păi, baftăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!
    Ce zici, e de ajuns? Că mai am, să ştii? Şi, apoi, tu nu te uiţi la „ficior” ce expresie de nevinovat are: „Cine, io?” 😀
    Hai, vă pupăcim, de vă tocim şi capul sus că vă faceţi voi mari! 🙂