Mame vs. Mame

Cam asa e si in viata reala si in online.

Sunt „tabere” cu zecile: mame care nasc natural, mame care nasc prin cezariana la cerere, mame care sustin nasterea acasa, mame care nu sustin nasterea acasa, mame care isi hranesc copii bio, mame care le dau copiilor alimente de larg consum, mame care isi poarta copii in sisteme de purtare, mame care ii poarta in carucioare, mame care au sprijinul tatalui, mame care duc singure „povara” cresterii copilului si a ingrijirii casei, mame care lucreaza si isi lasa copii in grija bonelor sau la cresa, mame care se dedica total cresterii copiilor si renunta la job, mame bio, mame non-bio, mame care folosesc scutece textile, mame care „polueaza” planeta cu munti de scutece de unica folosinta, mame care alapteaza, mame care isi hranesc copii cu lapte praf, mame care alapteaza cateva luni, mame care alapteaza pana copilul se autointarca, mame care fac ecografii in sarcina, mame care nu fac ecografii in sarcina, mame care alapteaza in tandem, mame care intarca primul copil atunci cand apare o a doua sarcina, mame slabe, mame grase… si sunt sigura ca am omis ceva.. ca „taberele” se nasc repede. 🙁

E trist.

Aparent toate mamele convietuiesc fericite in mediile lor… pana cand apare o „voce” vehementa. Nu neaparat pertinenta si nici detinatoare de argumente „supreme”. Doar o voce rasunatoare. Atunci se nasc taberele si se isca un razboi.

De multe ori, la baza razboaielor, stau motive personale (frustrari, invidii sau cine mai stie ce…); cosmetizate.

E trist…

… si totusi, exista si mame care, desi se regasesc in una dintre „tabere” reusesc sa dea dovada de toleranta si de acceptare. „Soiul” acesta de mame e de pastrat aproape. Sunt o comoara la casa omului… fie ea si virtuala. 😉

Initial ma lasam afectata de „razboaie” … acum ma amuza si ma intristeaza, deopotriva.

Ma distreaza atunci cand mame care si-au purtat copii in primele luni de viata (adica atunci cand este cel mai important pentru dezvoltarea sistemului osos al unui copil) in marsupii clasice (nu in sisteme de purtare) si care au folosit caruciorul, pun la zid alte mame care nu poarta. Ma distreaza atunci cand mame care isi hranesc copii cu dulciuri din comert, se arata indignate ca alte mame nu le servesc copiilor lor quinoa sau lapte din seminte sau carne bio. Ma distreaza atunci cand vad o mama care nu a incercat in viata ei un mijloc de purtare, numindu-le tiganci care isi tin copii legati de ele, pe cele care o fac; si mai vin si amenintarile  cu alintatul excesiv sau intarzierea mersului. Ma distreaza mamele care alapteaza ce pun la zid mamele ce nu au fost capabile sa alapteze, argumentand cu boli si afectiuni inchipuite ce vor afecta copilul nealaptat. Ma distreaza si mai tare mamele care se imbuiba cu mancare nesanatoasa, cafea, alcool si tigari (l.e. – alaptand), dar care le pun la zid pe saracele cele ce au avut „tupeul” sa recunosca ca nu au alaptat.  Ma distreaza mamele care nu au avut parte de suportul tatalui la nastere pentru ca acesta „sarbatoarea” prin baruri cu amicii (desi ele poate l-ar fi dorit macar in curtea maternitatii) si care sustin vehement ca nasterea e un moment intim intre mama si copil (si o tona de rezidenti, studenti, asistente si infirmiere) stricat de tata sau care sustin ca relatia de cuplu va fi iremediabil afectata de prezenta tatalui in sala de nasteri sau in cea de operatie (in caz de cezariana).

Probabil ca si eu distrez pe multe… 🙂

Ma sperie faptul ca razboaiele sunt din ce in ce mai dure si mai dese…. DAR, ma bucur sa vad ca se poate si fara razboaie!

Povestea campaniei strangerii de fonduri pentru Bibi, initiata de Bogdana si povestea despre FATA, mi-au aratat ca se poate. Se poate ca mamele sa fie mame si atat. Ca impreuna, se pot muta muntii din loc. In aceste doua situatii, nu a contat ca o mama alapteaza si ca alta nu; nu a contat ca o mama poarta si alta nu; nu a contat ca una e bio si alta nu… Aici nu a contat decat implicarea. Care a venit. Din toate partile!

Ma distreaza razboaiele… dar nu le vad necesare si consider ca nu au nici rezultate; nu bune.

E frustrant (cel putin pentru mine) sa traiesti intr-o lume in care recunosti cu teama alegerile pe care le faci. Teama ca vei fi judecata si pusa la zid.

Mi-au ramas in minte doua randuri citite intr-o postare a Ralucai: „Oamenii simpli vor un carrier cu care sa-si poarte sanatos copilul. Ii indepartam cu teorii si cu critici si cu interdictii si cu inversunare? In loc sa ne bucuram ca au auzit de carrieri sanatosi si ca vor sa isi poarte copiii? ” Ideea se poate aplica in tot. Poate unele dintre noi avem nevoie de informatie sau poate ca altele am luat anumite decizii constiente fiind de urmari… si, daca e asa,  nu avem nevoie de straini sa ne critice… in general deciziile se iau in familie, iar daca eu si sotul meu decidem gresit, atunci noi vom avea ” de tras”.

Ah, si pentru ca tot vorbeam de tabere… eu am ramas masca atunci cand am citit despre experienta unei mame cu un grup secret … nu ca eu nu as fi fost eliminata din unul (culmea, singurul pe care il apreciam)… dar chiar nu inteleg cum e posibil sa adaugi pe cineva si dupa cateva ore sa elimini acea persoana….

Pacat ca mamele se impart in tabere, in loc sa aleaga sa lupte impreuna cu sistemul pentru respectarea drepturilor mamei de catre personalul maternitatilor, sau sa lupte cu sistemul pentru a apara eficient drepturile copiilor cu adevarat abuzati.

Cauze reale pentru „lupta” sunt multe… pacat ca ele sunt lasate in paragina….

Pacat ca se pierde informatie in loc ca aceasta sa se propage … cel putin asta e parerea mea. Atunci cand informatia vine cu acuze si cu inversunare nici nu mai conteaza cat de valoroasa este… ca nu mai „auzi”….

Nu imi doresc sa nu se mai impartaseasca pareri sau sa dispara criticile. Acestea pot fi si constructive. Imi doresc numai ca vehementa si inversunarea sa nu mai existe in dezbaterile mamelor. Sa nu mai fie mame vs. mame, ci numai mame! 🙂

… Si totusi, sunt multe mame echilibrate, gata sa te ajute cu o informatie sau sa te directioneze atunci cand „esti pierduta” … pacat ca vocile vehemente le acopera si le fac greu de reperat in „multime”.

Later edit: ca tot ziceam de exemple „se poate”… detalii aici si aici. 🙂

Articole pe aceeasi tema

40 de comentarii

  1. Hmm, se pare ca am ajuns pe aici dupa ce a trecut furtuna 🙂
    Ceea ce e bine zic eu deoarece nu-mi place sa-mi cheltui energia incrcand sa ma dezvinovatesc ptr viata care o duc sau ca sa impresionez neaparat pe altcineva. Si in momente de-astea de vartej blogosferesc 🙂 chiar simtim nevoia sa vuim mai tare. Ptr ca fiecare tine la parerea ei si crede ca are dreptate. Ceea ce eu cred ca in situatia data nu ajuta la nimc. Ptr ca nimeni nu mai asculta si toti racnesc.

    Fiecare din noi are propriul sistem de credinte, propriile metode de acomodare sau de reactie la anumiti stimuli; nu asta e problema principala, ci atitudinea cu care privim in exterior la ceilalti care nu-s ca noi. Superioritatea, Dispretul, Aroganta se ascund in spatele sfaturilor, declaratiilor, argumentarilor. Si asta nu face decat sa raneasca. pe toata lumea. Ca sa nu mai vorbim despre instigarea la dusmanie care apare de obicei in comentariile la anumite postari.
    Chestia este ca suntem o natiune libera, internetul e liber, astfel incat fiecare ne permitem sa fim cat de acide vrem, ca doar e mai usor sa creem dezbinare decat sa venim cu pacea.
    Am scris pacea si nu toleranta ptr ca eu cred ca toleranta e subiectiva, fiecare avem un prag al tolerantei care e personal. Deci toreranta nu intra in discutie aici.

    Mai zic doar ca nimeni nu detine cheia perfectiunii insa putem invata una de la alta.Daca vrem.
    Eu am invatat foarte multe citind experientele scrise de mame pe diferite bloguri. Am invatat si Asa Da si Asa Nu
    Am legat prietenii, am facut si greseli, am mers inainte, sper ca mi-am invatat lectia si o sa merg inainte mai atenta, cu ochii deschisi.
    Daca nu, sunt deschisa la discutii. pertinente 🙂

  2. Grupuletul tau era pe FB?
    Peste tot e asa, uitam ca „adevarul” are multe forme si depinde din ce unghi il privim. Un lucru e sigur : toti facem greseli si probabil ca fiecare mama care critica vehement si continuu pe o alta, isi are propria panza de apucaturi care par sau chiar sunt traznite, deplasate, exagerate, etc
    O doamna ne-mamica 🙂

    1. @Hapi2233, al meu? te referi la cel de mame despre care am zis? … sunt cateva zeci (nu glumesc) de astfel de grupuri pe FB… personal chiar le gasesc o oarecare utilitate. acum sunt in vre-o 4 🙂 .. din multe am iesit ca nu faceam fata ritmului sau ca nu era nici o compatibilitate intre ideile mele si cele ale celorlalti membri.
      Draga mea, daca vei fi vre-o data mama sa iti aduci aminte de postarea asta dupa vre-o 6 luni de mamicie… 🙂 e imposibil sa nu fi trait in 6 luni macar jumatate din cate am scris. … sau poate nemtoaicele sunt mai tolerante by default. 😉

      1. @g.cojocaru, Gabitule, mi se par atat de obositoare si nesemnificative acum…E trist, cum spui tu! Atunci eram tare inversunata si vedeam rosu in fata ochilor cand eram sifonata si reactionam fara sa gandesc prea mult.
        Observ, cu tristete, ca nu te lupti cu o singura mamica, cum am patit noi, ci cu mai multe, ca sunt din ce in ce mai sarace in exprimare, n-au argumente si, cel mai rau, nu au propiile lor pareri pertinente, ci sunt idei/pareri luate cu copy/paste de oriunde din lumea asta blogosferica.
        Si ce pana mea sa le zic?! Make love, not war?! :)) Caci cam e necesar in majoritatea cazurilor. 😉
        Hai va pup!

        1. @alexandrescudaniela, partea buna este ca nu ma lupt cu nimeni. postarea nu este despre mine ci despre realitatea din jur. Daca aveam ceva de spus pe un subiect, preferam sa tac numai sa nu ma bag sau preferam sa nu mai intreb daca aveam vre-o neclaritate. 🙂 Nu am scris ca sa ma lupt sau sa acuz, ci doar ca sa exprim ceea ce cred. …

  3. Sunt cam buhuhu pe aici, ar trebui sa postez pe FB si apoi sa dau link sau cum? sunt impreuna cu tabara de mai sus, la care scrie „Xulkeasca on FB” sau impotriva lor? :))

    Fara gluma acum, mi se pare atat de aberant ca fiecare scris pe care il public ar trebui sa inceapa cu „parerea MEA este ca … ” mare si bolduit, eventual cu sclipici, de parca nu ar fi de la sine inteles ca EU am in cap parerile alea, nu vreau sa le impun nimanui (pot fi deschisa la a mi le schimba, pe cale pasnica) si nu vreau neaparat ca cineva sa ma paruiasca pt ele …
    Dar probabil ca asa cum noua ni se par abominabile idei de genul: isi bate copiii, isi schingiuieste pisica, da junk-food la copil, il lasa incuiat in casa , asa si cei/cele care combat cu vehementa diverse opinii, considera despre oponentii lor ca nu-s normali la cap si ar trebui readusi pe calea cea buna, prin ce metode … fiecare dupa priceperea lui.

    A fi ponderat mi se pare o atitudine care ar trebui sa te insoteasca o viata, prin actiuni, pareri, orice … iar daca consideri ca a fi „vehement”(a urla sus si tare ca numai calea TA e cea buna, restul sunt caca) in vre-un subiect convinge pe cineva … sorry, poti sa ai multi adepti, dar eu sigur nu vreau sa fac parte dintre ei 🙂

    Dar ce faci cand esti inconjurat de „vehementa” si tu vrei sa te lase in plata ta, cu parerile tale? Se aplica vorba aia cu „daca 3 iti spun ca esti beat, du-te si te culca”?

    Discutia este imens de lunga, la fel si dorinta bolnava de manipulare, pt ca pana la urma, asta este.
    Nu inteleg de ce nu se poate ca tu sa iti exprimi frumos si argumentat opiniile si sa ti se raspunda la fel, fara paruiala, nu de alta dar e posibil sa te mai intalnesti cu omul ala, poate chiar pe subiecte pe care sunteti deacord, cum vei reactiona atunci? oare subiectul cel nou nu va avea de suferit?

    Ma bucur ca sunt si momente in care oamenii se mai unesc, oare e normal ca asta sa fie o raritate? 🙁

    Cand vad circ, eu ma tin departe deobicei, nu din teama ci din parerea ca daca s-a ajuns la asa ceva … cam este caz pierdut, nu voi putea eu (si nici nu vreau) sa „dau in cap” instigatorului, iar pe cei ce s-au bagat acolo … sa se scoata singuri. Nu contribuind la circ lamuresti un om. Cat timp este instigat, o tine tot pe a lui, carui instigator ii place sa vorbeasca fara „specatatori”? 🙂
    Oare nu reflecta niciodata, in coltul lui linistit de minte, la ce i-ai spus tu, daca i-o spui pasnic si argumentat, si incepand cu „parerea mea este ca …”? Daca ii tot dai apa la moara, el se va gandi doar cum sa te combata si ii vei intari comvingerea ca are dreptate.
    Peace! 🙂

    1. @AndreeaG, „tabara” de care zici e un plug-in pe care il testez zilele astea. 🙂 ca tot am timp… daca nu mai stau eu pe FB, incerc sa aduc FB-ul la mine. 😀
      Frumos le zici si tu, Andreea, dar e greu… e greu sa gandesti la rece mereu, iar temperamentul isi spune cuvantul (eu stiu bine asta 😛 ) .. important este sa fi capabil sa iti recunosti greselile si sa inveti a-ti limita „iesirile”. Si sa inceveti sa ii acepti pe ceilalti asa cum sunt, nu sa incerci sa ii schimbi dupa chipul si asemanarea ta, cu orice chip.

  4. de 5 minute incerc sa incep un mesaj :)), pentru ca ma mananca limba rau-rau…il incep si il sterg… in capul meu se invalmasesc o gramada de idei, clar ai racait ceva in mine… asa ca daca o sa fiu incoerenta, sa ma ierti… plus ca sciu la o mana, pentru ca pe cealalta imi doarme anastasia… inca o tema de „dezbatere” :))
    am citit cu o placere deosebita postarea si imi place cum ai pus problema… desi stiu ca n-ai scris ca sa primesti aplauze :)… asa cum te simt eu, tu chiar traiesti ceea ce scrii si iti apeciez curajul de a pune punctul pe i… ma bucur ca nu ai „fugit” si de pe blog, mi-ar fi dor de postarile tale, echilibrate si de muuult bun simt, care indeamna la toleranta …
    eu mi-am facut blogul strict ca jurnal al copiilor mei, pentru ei, pentru acei prieteni ai nostri carora le sunt dragi, dar nu au timpul sa ii vada perodic si pentru cine mai vrea sa ii stie… si acelea sunt strict experientele noastre, individuale sau comune, personalizate, experiente la care am ajuns pentru ca asa am simtit, asa am intuit, asa am citit, asa am invatat , asa ne-a dus capul… bune sau rele, sunt ale noastre si daca cineva vrea sa invete din ele e bine venit … au fost tot felul de curente, de evenimente care s-au propagat, ba de alaptat, ba de carat, ba de una, ba de alta… vazand discutiile care s-au iscat, eu una am vrut sa ma tin departe… si sa tin si jurnalul copiilor departe de lucrile astea… n-am nici timpul, nici energia sa explic ca poate pentru mine pamantul se invarte invers… nimeni nu-i perfect, fiecare are scapari, fiecare are momentele lui negre… toleranta (nu ma refer la cazurile extreme) si echilibrul ar trebui sa guverneze comunitatea mamicilor… si cele cateva tentative de a scrie pe la subiectele dezbatute de alte mamici, atunci cand m-a mancat limba tare-tare mi-au lasat un gust un pic amar… mi s-a parut ca sunt in plus… pana la urma cine sunt eu, nu?! iar ca eu am batut in retragere, n-are importanta, dar sunt ferm convinsa ca au batut in retragere persoane care chiar ar fi putut ajuta intr-o directie sau alta, a caror experienta ar fi fost valoroasa pentru comunitate… dar, uneori, unii nu pot trai decat daca sunt in contrazicere pemanenta, nu conteaza pentru ce, doar sa aiba discutii in contradictoriu, sa fie mai cu mot, sa iasa in evidenta…
    Si nu sunt „vai saraca”, daa?! sunt „nebuna de legat, n-am auzit de anticonceptionale?!” si recunosc treaba cu „pocaitul” :))…
    Si adauga la lista premergatoarele, ca tot te justificai de ce il folosesti :))))…
    hai ca m-am lungit, dar ai sa fii toleranta cu mine, nu?!:)

    1. @catrinutza, hai ca m-ai facut sa rad. 🙂
      .. cat despre premergator il pun in aceeasi oala cu marsupriile non-mijloace de purtare. Nu e tocmai ok… Si il folosesc pentru ca nu sunt capabila sa imi tin copilul in brate. Pe Maria am crescut-o fara… asta e „capatat” dar ne prinde tare bine. E compromisul pe care noi am decis sa il facem pentru a nu imi pune sanatatea in pericol. … Stiu ca si eu am crescut in premergator… dar ma uitam la niste poze. pe vremuri erau altfel….

      1. @g.cojocaru, draga, cine n-a inteles ca pe lumea asta a fi mama inseamna si a face compromisuri si ca uneori chiar n-ai ce face si trebuie sa alegi intre doua rele si incerci sa cantaresti care-i mai mic, n-a inteles de fapt nimic… si nu folosi „nu sunt capabila”; mie – mie, da, e clar?! – mi se pare ca are o conotatie negativa, suna a sentiment de vinovatie si n-ai de ce sa te simti asa, e un lucru independent de vointa si dorinta ta… e doar o situatie si tu ai facut alegerea care va ajuta pe tine, pe copil, pe voi ca familie… atat de simplu e :))

  5. Trebuie sa recunosc ca esti foarte inspirata in ultima perioada 🙂 si imi place la nebunie tot ce citesc! Asa de frumos si elegant ai pus problema! Eu sunt una dintre mamele care citesc, asimileaza si nu prea se exprima foarte mult in jur pentru a nu starni dispute. Nu imi plac deloc si simt ca ne incarc negativ. De multe ori am ramas socata de cat de dure sunt unele dispute. Daca pun o intrebare nu vreau sa pornesc un razboi, Doamne fereste! Uneori ar fi bine sa fim mai tolerante si, exact cum spunea si cineva mai sus, multe uita cum e sa fii la inceput, ca nu au stiut nimic despre „mamiceala”, ca se uitau la ce scriu altii precum curca-n lemne si ca isi punea, nu de putine ori aceleasi intrebari „tampite” pe care mamicile „noi” si le pun acum. Sunt total de acord cu tine si iti multumesc si pentru postarea asta, a fost pe sufletul meu 🙂

  6. Si apropo de nastere, stii ca mai nou trebuie sa ai orgasm cand nasti??? Atlfel esti tot zero :))))

    1. @Alex M, daca nu ma inseala memoria tu ai nascut prin cezariana. si eu la fel. Nu stiu cum e nasterea naturala dar ma gandesc ca este o metafora pentru explozia de hormoni, epuizarea si fericirea pe care le simte o mama care naste intr-o atmosfera relaxanta…

  7. Hahaha, Gabi, ma faci sa rad…eu sunt bestia aia cu ochi care nu a avut ce sa intarce, ca a baut numai din biberon, chiar daca lapte de la mine….eu nici nu mai pot sa fiu catalogata!!!! :))))))

  8. EU nu mai judec de mult timp, dar multe lucruri nu le cred, gen laude exagerate, gen copil model.
    Am nascut normal, ca asa am simtit, m-am chinuit ca porcul 24 de ore intr-un spital din Bucuresti, mi-am purtat copilul cum trebuia, nu a vrut sa stea in carut niciodata, cu scaunul de masina inca mai avem probleme cu statul, probleme mari, incerc sa o hranesc pe iulia doar cu produse bio, adica alimentatia noastra e in general bio, adica din produse pe care scrie bio, pana si painea o fac in casa, si in momentul asta o cresc singura pe Iulia, nu e comod, dar trebuie.
    Nu am timp pentru mine, dar asa e!

  9. Ah… şi ar mai fi o clasificare, bizară de altfel, dar pe care eu am întâmlit-o deja de mai multe ori: mamele de doi sau mai mulţi copii, care susţin vehement că musai unul nu-i de-ajuns, ca să fii cu adevărat părinte… versus mamele de unul, care susţin la fel de vehement că unul ajunge în epoca modernă, ca să-i poţi oferi totul… Now how odd is that?!

  10. 😛 Ai uitat şi de co-sleeping, btw! 😛 O întreagă dizertaţie apare şi de acolo…

    În rest, sunt perfect de acord cu tine. De unde mi-am amitit, din nou, că cel mai preţios cuvând când e vorba de creşterea copiilor ar trebui să fie „moderaţie”. În tot, de al tonul vocii şi vehemenţa susţinerii unei cauze, până la ceea ce aplicăm pe copiii proprii.

  11. Bravo Gabi..echilibrata si inteleapta ca intotdeauna! Mi-ai facut ziua mai buna cu vestile legate de Bibi, Raisa si Fata..de pe blogurile recomandate!
    O zi buna si tie!

  12. Ai, ai, ai, ce m-a mai uns pe suflet postarea asta!!!!

    Aparent toate mamele convietuiesc fericite in mediile lor… pana cand apare o “voce” vehementa. Nu neaparat pertinenta si nici detinatoare de argumente “supreme”. Doar o voce rasunatoare. Atunci se nasc taberele si se isca un razboi.

    Ce-as mai avea si eu de zis pe tema asta, ohooooo, dar ma abtin 😀

    1. @Alex M, ti-ai nesocotit copilul, calcandu-i in picioare sentimentele si dorintele si nevoile, distrugandu-l emotional pe viata, si comentezi???!! 🙂 🙂 🙂
      Draga mea, daca asta te macina, atunci nu cred ca are rost sa iti mai bati capul! Zau, asa! 😉 … eventual poti face ceva ca alte mame sa nu fie puse la zid pentru deciziile pe care le iau in priv. intarcatului. 😉
      Te pup.

  13. Alina Comendant, nici chiar asa. 🙂 Sunt departe de a fi un om echilibrat… lupt mult pentru mentinerea unui echilibru… si gresesc enorm… unele le repar, altele nu mai pot fi indreptate… si totusi nu imi pierd speranta ca ma voi putea autoeduca in acceptare si toleranta.

  14. Ioana Ruxandra, ooo, DA! Nu stiu cum am uitat sa mentionez si taberele acestea. … stiam eu ca am uitat ceva. 🙂 Culmea e ca eu nu sunt o persoana echilibrata, insa lupt pentru a avea un oarecare echilibru… si cred ca faptul ca imi constientizez aceasta „scapare” ma ajuta…

  15. foarte bine zis, imi permit sa mai adaug la lista ta mame omnivore vs mame vegetariene vs mame vegane vs mame raw vegane :)) sau mame pro-vaccin vs mame anti-vaccin , mame pro medicina alopata vs mame pro medicina alternativa etc. si toate se lupta pentru titlul de „mama suprema detinatoare a tuturor tainelor cresterii copiilor trimisa de insusi Dumnezeu pe pamant” (asta evident in cazul in care nu intra in discutie mamele atee vs mamele religioase). nu inteleg de ce mamele isi pierd echilibrul interior (si asa firav in urma nasterii si mamicitului) atat de usor si tin sa demonstreze lumii intregi si cu sabia in mana ca exista o singura cale. treaba asta cu ajunsul la adevar este precum un munte, exista o mie de carari care duc sus, unele mai abrupte, altele mai line, dar toate duc acolo, nu are sens sa ii tragi pe toti dupa tine, pe calea ta, oricum toti vor ajunge in varf intr-un final 🙂 am zis!

  16. …si mai pacat e, ca exista mame care au uitat ca au fost si ele la inceput de drum, mame care au pus de la cele mai folositoare intrebari pana la cele mai stupide, mame care atunci cand vad o alta mama aflata la inceput de drum si care adreseaza si ea o intrebare, o iau la misto, ii raspund ironic, atingand-o cu raspunsurile lor exact in mijlocul inimii, nedandu-si seama ca au ranit un om. sau poate ca isi dau seama, poate asta era si scopul lor.
    si uite asa m-am invatat minte sa-mi cresc copilul dupa cum ma taie mintea, ca daca ii dau ceva total interzis de aceste mame, o fac pe curu meu si pe raspunderea mea.
    si uite asa am invatat ca uneori e mai bine sa-ti pastrezi sfaturile in materie de copil pt tine, ca nu stii cum reactioneaza cealalta mama, ca nu stii cati hormoni turbati are in ea sau ce fluturas poznas ii flutura creierul.
    asa ca, vorba romanului, fiecare cu a mani`sii(a maica`sii) si salutare si-un praz verde.
    ti pup, ti imbratisez cu drag si iti spun ca orice sut in partea din spate, nu e doar un pas inainte, ci o invatatura si mai buna.

  17. …si mai pacat e, ca exista mame care au uitat ca au fost si ele la inceput de drum, mame care au pus de la cele mai folositoare intrebari pana la cele mai stupide, mame care atunci cand vad o alta mama aflata la inceput de drum si care adreseaza si ea o intrebare, o iau la misto, ii raspund ironic, atingand-o cu raspunsurile lor exact in mijlocul inimii, nedandu-si seama ca au ranit un om. sau poate ca isi dau seama, poate asta era si scopul lor.
    si uite asa m-am invatat minte sa-mi cresc copilul dupa cum ma taie mintea, ca daca ii dau ceva total interzis de aceste mame, o fac pe curu meu si pe raspunderea mea.
    si uite asa am invatat ca uneori e mai bine sa-ti pastrezi sfaturile in materie de copil pt tine, ca nu stii cum reactioneaza cealalta mama, ca nu stii cati hormoni turbati are in ea sau ce fluturas poznas ii flutura creierul.
    asa ca, vorba romanului, fiecare cu a mani`sii(a maica`sii) si salutare si-un praz verde.
    ti pup, ti imbratisez cu drag si iti spun ca orice sut in partea din spate, nu e doar un pas inainte, ci o invatatura si mai buna.