DYS – masa de gradina

Totul a inceput din dorinta noastra de a avea o masa la care sa incapa intreaga familie plus 1-2 familii invitate. Ne trebuia o masa pentru minim 10 persoane, asa ca am inceput sa definim „calitatile” pe care trebuia sa le detina masa noastra de gradina:

– sa acomodeze 10-14 persoane

– sa fie suficient de lata incat sa ne permita sa nu ne mai inghesuim platourile sau sa fim nevoiti sa le depozitam pe o alta masa (tip bufet)

– sa fie foarte rezistenta la intemperii

– sa nu se clatine la prima atingere mai „serioasa”

– sa fie rabatabila/demontabila

– sa nu coste mai mult de 5-600 de lei

Bine inteles ca nu am gasit in magazine ce ne doream, iar pe comanda, bugetul nostru sarea in aer; nu am gasit nimic sub 1.000,00 de lei… asa ca ne-am pus pe schitat planuri de masa, facut necesar de materiale si calcule de buget.

Am gandit masa visurilor noastre. 🙂 … doar ca la finalizarea schitei, am facut o concesie si am renuntat la „rabatabilitatea” mesei, doarece ar fi fost mai greu de realizat. Probabil ca pentru „profesionisti” e floare la ureche, dar pentru noi n-a prea fost, asa ca am renuntat la idee. Am vrut-o durabila… o masa la care sa manance si nepotii nostri – si daca o vom intretine corespunzator, e realizabila dorinta noastra. 🙂

Cadrul si picioarele l-am facut din metal sudat (de Sorin, ca pe asta inca nu am invatat sa o fac ) iar blatul e facut din scanduri.

Ca materiale am folosit:

– teava metalica 3cm x 2cm : 1 bucata de 6m , folosita pentru cadrul pe care se sprijina blatul

– teava metalica de 3cm x 3 cm: 1 bucata de 6m, folosita pentru picioare (6 picioare pentru o stabilitate mai ridicata)

– teava metalica de 1cm x 1cm: 1 bucata de 6 m, folosita ca sprijin pentru blat

– scanduri rindeluite de 14 cm x 1,8 cm x 2,5 m: 7 bucati, folosite pentru blat

– bait

– lac pentru ambarcatiuni din lemn

– vopsea pentru cadru si picioare

– suruburi cu cap rotund, utilizate pentru prinderea scandurilor de cadrul metalic: 21 bucati

Unelte necesare:

– aparat de sudura

– flex

– fierastrau electric

– slefuitor electric ( aici nu sunt sigura ca am nimerit-o cu denumirea – e vorba de aparatul cu vibratii pe talpa caruia pui smirghel si … slefuieste)

– ruleta

– pensula

… si nelipsitul „creion al mesterului” … stiti voi… cel care sade mereu dupa ureche. 🙂

Cadrul metalic si picioarele au fost prinse prin sudura. Cadrul pe care se sprijina blatul are doua laturi de 240 cm si alte doua de 80 cm ( o bara de 6 m nu ajunge in totalitate – noi una dintre laturile mici le-am facut dintr-o bara pe care o aveam acasa.. ca sa nu mai fim nevoiti sa luam inca una de 6 m. In interiorul cadrul superior am pozitionat  3 bare subtiri (1 x1) de 80 cm lungime, pentru a asigura un sprijin mai bun blatului. Picioarele au 75 de cm.

Scandurile au fost prinse de cadru cu ajutorul unor suruburi cu cap rotund – cate unul pe fiecare capat si unul pe mijloc – dupa ce, atat scandura cat si cadrul metalic au fost gaurite cu bormasina.

Dupa asamblare, scandurile au fost smirgheluite bine ( nu am avut prea mult de munca deoarece am cumparat scandura uscata, rindeluita de la Baumax, iar ei chiar le au netezite bine; mai bine decat la Brico sau Leroy), baituite si lacuite.

Si rezultatul a fost o masa care o sa ne tina o viata (…. ok, probabil ca la fiecare 5-7 ani trebuie sa schimbam blatul, dar nu-i bai), care are 2,5 m lungime si 98 de cm latime:

 Bugetul nu a depasit 400 de lei.

… si da stiu ca si podina din curte trebuie inlocuita.. dar randul ei vine anul viitor; atunci cand ne apucam si de foisor. Pana atunci avem niste scari de terminat ( de trei zile turnam la ele), un garaj de demolat si  (minim) doua garduri de inlocuit…

E greu.. dar chiar am satisfactie atunci cand privesc in jurul meu si vad copii dormind in patul construit de noi, jucandu-se in camera zugravita de noi, mancand la masa construita de noi… Tot ceea ce ne inconjoara incepe sa fie legat de cate o poveste. 🙂