La copiii mai micuti inteleg pasiunile fulgeratoare pe care le fac pentru anumite obiecte si inteleg chiar si refuzul acestora de a pleca din anumite locuri fara obiectul buclucas… Dar ei spun; spun ca si-l doresc si nu se feresc sa il tina in mana la parasirea locului in care se afla… Ei nu stiu cum e cu proprietatea…
La copiii mai maricei, care in mod constient baga in buzunar lucruri, nu prea pot sa inteleg nimic… Am patit-o zilele trecute. Un copilut de ~8 ani a plecat de la noi de acasa cu cateva masinute in buzunar; le-a gasit mama la el acasa ziua urmatoare. Dupa nici o zi, i-a vazut in buzunar atunci cand pleca de la noi o bratara a mea… nu o mai purtam, dar nu asta e important… Le-a semnalat parintilor sai aceste lucruri care l-au recompensat cu o urecheala pe loc si apoi cu o excursie in parc. Am ramas cu un gust amar…. amarata de faptul ca un copilut creste asa… furand si fiind urecheat de ochii pagubitilor…. Imi venea sa fac ceva.. dar nu stiu ce. Pentru parintii sai insusirea bunurilor ce nu le apartin este un lucru relativ normal, iar micutul a crescut vazand acest lucru ca pe o normalitate. Imi pare rau de el, dar nu stiu cum sa il ajut …. asa ca pentru moment incerc sa limitez interactiunea copiilor cu el si sa fac astfel incat sa fiu foarte atenta la buzunarele lui atunci cand pleaca.
Voi cum ati proceda in asemenea situatii?
13 comentarii
Copiii fac acest lucru, tin minte ca am furat o jucarie a unor copii vecini odata, bunica m-a prins si m-a trimis sa o duc inapoi….Si cumva se face un declick, ca nu e bine. E foarte nasol si reversul medaliei, cand te acuza cineva pe nedrept cand esti copil ca i ai furat ceva din casa…..brrrr, am patit-o cu o vecina
Delicata situatie!
Mi-amintesc cum am furat , aveam vreo 9 ani , o lamaie , din galantar.Am luat-o ca era mare si asa galbena si vroiam sa i-o dau mamei.Da , era vremea cand inca se mai gaseau delicatese de astea la raft.Am ajuns acasa , mandra de actiunea mea si am povestit mamei mele.Mama s-a infuriat ,m-a certat si m-a trimis inapoi cu lamaia , sa o inapoiez vanzatoarei.Lucru pe care l-am facut ,pana la urma , insa cu mare greutate.
Adevarul este ca , daca parintii copilului ce ia ceva din dornta de a avea si el sau pentru ca asa crede ca trebuie , nu i-au atitutdine si trateaza aceasta activitate a infantului propriu cu nonsalanta si indiferenta , ca fiind o alta toana de copil , acel copil va intelege ca este perfect normal si firesc ceea ce face si , pe viitor , probabil ca va aplica cu succes zicala „Cine fura azi un ou , maine va fura un bou!”
Ce ai putea face tu Gabi?Nu stiu…eu una as aborda , initial ,copilul , incercand sa discut cu el la acelasi nivel de gandire , cat de mult as putea ,ca sa ii inteleg dorinta de a avea acel lucru, apoi as aborda problema si cu mama acelui copil , nu chiar la modul direct , ci ca si cum as face referire la o persoana a treia.As fi curioasa de impresia mamei(desi spui ca a tratat cu indiferenta subiectul) discutand despre altcineva care nu este copilul ei.Apoi as intreba-o , daca ar fi revoltata , de ce nu aplica si pe propria-i progenitura revolta ce o simte fata de altii.
si eu am furat, pe la 10 ani parca…de la o verisoara din arad, un tricou pe care l-am bagat sub tricoul meu. copiii fac asta
alina…nu prea ai prieteni…nu-i asa?
De multe ori cred ca este vina parintilor, care nu se ocupa de aceasta problema de la cel mai mic semn. Uneori se poate ca ei sa nu stie si atunci putem interveni noi, cei care ne lasam copiii sa se joace cu ei. Spunea cineva pe fb ca nu si-ar mai lasa copilul alaturi de unul care fura. Eu nu cred ca asta este solutia. Ideal ar fi sa discutam cu acel copil, sa facem ceea ce am face daca ne-am descoperi propriul copil furand, apoi sa ii avertizam si parintii.
Pai se pare ca a avertizat parintii, fara efect.(ul scontat). Eu una nu l-as mai primii pe copilul respectiv in casa mea, iar daca parintii ar pune ceva intrebari (desi ma indoiesc) le-as explica scurt si cuprinzator ca nu mi-a placut reactia lor vizavi de gestul lui. Poate nu toata lumea ar face la fel ca mine… oamenii in general nu-s asa transanti…sau au prea mult bun simt fata de amici si prieteni, dar eu zic ca ar fi cea mai buna solutie.
si poate la 8 ani nu e inca varsta pentru declic. si eu am furat ceva…mai mare fiind de atat cred… si apoi am dus inapoi…tot o jucarie era…nu cred ca trebuie sa dramatizezi… si daca chiar iti este frica pentru bunurile tale ai putrea sa muti intalnirile in parc…
Un subiect foarte delicat dar nu stiu daca se poate pune problema exclusiv in carca parintilor…
Totusi pana la aceasta varsta astfel de apucaturi ar fi trebuit sa fie corectate…
Si daca te incanta cu ceva.. si eu am furat cand eram copil… nu ma intreba de ce? Dar cand aflau ai mei… luam o bataie sora cu moartea… si cu toate acestea nu bataile au rezolvat problema ci pur si simplu s-a produs un declic la un moment dat…
off!nu am trecut prin asta pana acum si sper sa nu avem parte de asa ceva
noi am avut probleme cu cativa baietei care distrugeau jucariile copiilor mei strigand ca nu sunt frumoase si ca ei nu au asa ceva 🙁
evident ca nu au mai venit la noi (a se intelege nu i-am mai primit)
unul singur vine in continuare,dar am luat atitudine si eu,dar si maica-sa 😛
tind sa ii dau dreptate Cristinei: probabil ca ar fi cazul sa verifici si buzunarele parintilor 🙁
Delicat subiect. SIncer, daca as fi pusa in fata faptului implinit, nu stiu cum ar trebui sa reactionez.
Insa, aseara am trecut si noi printr-o faza de genul. A venit la noi la o bloc o fetita de vreo 3 ani!!! Si a plecat cu antemergatorul unei fetite. Am realizat tarziu ca ea plecase, insa exact la timp cat sa vedem ca TATAL ei o lua in casa cu tot cu antemergator. Nu stiu cum se de unde mi-a dat Dumnezeu atata calm si replici pe masura sa nu fac scandal. L-am intrebat pe tata daca avea sa inapoieze jucaria copilei si intr-un ton flegmatic mi-a zis ca fiica`sa a venit cu ea la bloc!
Noi suntem acum la faza in care nu putem pleca dintr-un loc anume fara obiectul ce ne-a cazut cu tronc! Si nu VREA sa inteleaga ca nu este al ei si nu se cuvine sa plecam cu el. NU VEA! asa imi spune si se pune pe plans cu lacrimi cat valurile oceanului!
hm, greu. un baietel care a fost la noi la joaca cu gaza a plecat cu doua monede rosii, cativa centi acolo. mama a vazut si l-a intrebat de unde sunt, daca le-a primit etc. i-a dat inapoi dupa ce insa a zis ca i le-ar fi dat gaza mea. hm. un alt vecin a plecat cu doua masinute. nu stiu sigur daca sunt ale noastre caci gaza are muuuuulte dar gestica si mimica fetei graia ca „da, erau ale noastre”. mamica i-a indus ideea ca le adusese el. mie imi e mare jena. caut si eu sa ma dumiresc cum sa procedez. la strand de exemplu luam la bazin jucarii si cand nu le mai folosim le depunem la marginea bazinului iar noi ramanem in zona sau nu. urasc cand cineva doar ia si nu cere voie macar…………
sincer habar n-am. daca pe parinti nu ii deranjeaza, poate n-ar fi rau sa verifici si buzunarele lor.
eventual sa le spui ca te deranjeaza suficient de mult cat sa intrerupi vizitele…