Criptorhidia. La Grigore Alexandrescu

Scriam acum ceva vreme despre criporhidie (testicol necoborat in scot). Intre timp, Vladimir a si fost operat. Intrebarile primite pe mail sau facebook sau chiar si prin comentarii la postarea initiala, mi-au dat curaj sa scriu despre cum a decurs experienta noastra. … asa cum spuneam si in postarea initiala, internetul nu abunda in informatii despre experiente personale.

Procedura a fost realizata de chirurgul Daniela Malureanu. Un medic exceptional, la adresa caruia am numai cuvinte de lauda si pe care o recomand si in somn. E un medic de tinut aproape…. probabil vom trece si noi, ca multi alti parinti prin apendicectomii sau alte proceduri asemenea…

Sa revenim la criporhidia noastra. In ziua in care am fost programati, ne-am prezentat la ora 7.30 la registratura spitalului Grigore Alexandrescu. Cu ecografie si rezultatele analizelor necesare pentru realizarea interventiei. Si cu bilet de trimitere de la medicul de familie, cu adeverinta de la locul meu de munca ce certifica faptul ca am contributiile achitate la zi si cu o copie a certificatului lui de nastere. La 8 eram deja in salon… dupa ce am suparat una dintre asistentele de la internari pentru ca am refuzat halatul lor … aveam de acasa haine de interior. Am rugat sa mi se arate unde in regulament este percizat ca TREBUIE sa port halat… mi-au spus ca daca nu vreau, e treaba mea…

Ajunsi, in sfarsit pe sectie, am fost condusi in salonul doctoritei noastre. Un salon de 6 paturi. Toate ocupate. In afara de Vladu s-a mai internat si un pusti de 14-15 ani, impreuna cu mama lui. Noua ni s-a oferit cate un scaun… si am stat „cazati” pe scaun cam o ora si jumatate, pana au reusit sa faca formalitatile de externare pentru doi dintre copilasii din salon. Am inteles ca spitalul este in renovare si de aici se trage aglomeratia… Infirmierele schimba paturile, dar cearceafuri nepatate se primesc doar daca exista o „motivatie”. Asistentele sunt tare amabile si isi fac treaba fara cusur indiferent daca primesc ceva sau nu. Asta chiar m-a surprins in mod placut. La fel e si cu chirurgii. La anestezist nu prea mai exista aceeasi placere de a-si face meseria… probabil de aici li se trag si plangerile si arestarile… ma mir totusi ca nu s-au invatat minte. Probabil ca stiu ca scapa.. Pe de o parte, le inteleg asteptarile… Sunt foarte prost platiti. Chiar sunt.. pe alta parte, nu au dreptul sa fie atat de incisivi in cererile pe care le au… Asta a fost „gustul amar”. Si nu, nu am facut nimic. Asa cum am mai spus, le inteleg nemultumirile fata de felul in care sunt remunerati.. As vrea doar sa nu fie atat de …. si sa se multumeasca cu cat are fiecare de dat… daca are.

Interventia a fost de fapt interventiile. Vladu avea o fimoza patologica, asa ca am decis sa ii operam si fimoza daca tot avea sa fie sub anestezie. Asta este o decizie pe care mi-o reprosez.  Interventiile au decurs bine, fara complicatii. Totul a durat cam o ora si 20 de minute. Timpul a trecut ingrozitor de greu in acele momente… dar il stiam pe maini bune si incercam sa ma linesc cu acest gand. Nu mi-a iesit foarte bine. Dupa ce l-au adus din sala, a dormit destul de mult din cauza anesteziei.. a acceptat si perfuzia, a stat linistit in pat cam 3 ore apoi a inceput sa isi ceara jucariile, sa ceara apa, sa ceara mancare… Ii era foame. Doctorita i-a dat voie sa manance putina supa (zeama) pe care a hapaito aproape fara sa respire. Si cerea insistent si „mocovel”. D’asta n-a avut voie. Induiosata de reactia lui, doctorita i-a dat voie sa manance si cateva stixuri… „pixuri” le zicea el… si greu l-am putut opri din mancat. Calvarul lui a inceput odata cu nevoia de a urina… Durerile erau cumplite. Tipa, urla, incerca sa se abtina… a devenit tahicardic. Inimioara i-o luase razna, zacea in pat fara reactie… iar cand ii venea iar sa urineze, incepea sa tremure si sa urle. Degeaba incercam sa il alin… el plangea, eu plangeam. Cumplit. Am inteles de la medic ca asta e reactia de la fimoza… De as fi putut sa dau timpul inapoi…. Inapoi cu mult… sa o fi facut cand era mult mai mic si nu tinea minte…. Sau oricum, nu as fi ales sa o faca impreuna cu o alta interventie.

Ne-am externat in aceeasi seara. Durerile la urinare au continuat pana a doua zi. A fost norocos. Am inteles ca sunt cazuri in care durerile persista pana la 7 zile. Au fost doua zile in care am imbatranit cel putin 5 ani. Dupa operatia de criporhidie, provocarea cea mai mare a fost sa mentinem plaga sterila. Asta in conditiile in care el inca foloseste pampersi. Dupa fiecare pisu schimbam spalam plaga cu betadina si schimbam pansamentele. Cel mai greu era cu dezlipitul leucoplastului… oricat de mult il umezeam, tot il ustura… Asa ne-am chinuit 4 zile, dupa care am primit „dezlegare” la leucoplast dar ni s-a atras atentia sa fixam bine pansamentele ajutandu-ne de pampers. De fire a scapat la o saptamana dupa interventie…. De atunci e totul bine!

___________________________________________

Dupa ce a trecut prima saptamana, in timp ce ii luam un pampers curat, l-am surprins tragandu-si de puta… el pana atunci nu se decalota aproape deloc. Doar cat sa ii permita sa urineze. Acum a tras si s-a decalotat. Reactia lui a fost dementiala:

– Hiiii! S-a stricat!

Articole pe aceeasi tema

6 comentarii

  1. O intrebare: dr care a facut operatia de coborare a recomandat si operatia de fimoza? Fimoza era fiziologica sau patologica? In cazul in care era fiziologica – big mistake 🙁 Zici de fire si plaga….eu am inteles ca testiculul se poate cobora doar cu o mica incizie, fara taieturi. Baiatul meu are 2 ani si urmeaza sa facem si pt el acelasi lucru. Multumesc frumos!

  2. Te rog mult sa imi spui cu cat timp inainte de operatie nu a avut voie sa manance si daca dupa operatie a avut perfuzie … baietelul meu are doar un an si ne pregatim si noi pentru interventia asta. Multumesc!

  3. Mai dar incercati mai sunteti in perioada aceasta! Inteleg cat de greu a putut sa fie sa il vezi in dureri :(, nu sunt multe lucruri pe care nu le-ai face, in astfel de momente numai sa poti sa il scapi de chin. Ma bucur ca a trecut, asteptam vesti bune si cu insolatia.