Cam asta mi-au auzit ieri azi urechile… Cam cat a fost ziulica de lunga. Nu stiu cine o canta. O stie de la Itsy-Bitsy. Si acum imi rasuna in urechi melodia…:)
A fost primul an in care a constientizat cum e cu Ziua Copilului. Maria. Vladu nu stiu cat de mult a inteles ce si cum; el repeta papagaliceste tot ce zicea sor-sa.
Pe cat de mult as fi vrut sa ii duc la evenimentele organizate in parcurile bucurestene special pentru Ziua Copilului, pe atat de mult mi-am dorit sa stau departe de gramezile de parinti si copii venite sa asiste… Nu mai suport parintii care se inghesuie sa stea in fata cu o dorinta mai mare decat cea a copiilor. Nu au loc copiii de parinti. Am zis-o! Acum, dati cu pietre!
De 1 Iunie, l-am avut pe inventar si pe nepota-miu. Eu si 3 copii. In casa nu puteam sa stau prea mult cu ei, ca o luam razna, parcurile ieseau din discutie… ideea salvatoare: Muzeul Satului. Asa impuscam doi iepuri: Portret de Copil si evenimente outdoor organizate pentru cei mici. Cu parcarea a fost ceva mai complicat, dar am reusit sa gasesc un loc; la muzeu aglomeratie acceptabila… am ramas. Am bifat si o vizita la studioul amenajat de Foto Union pentru campania Portret de Copil din acest an iar cei mici s-au simtit extraordinar la spectacol. E drept, cel mai mult au apreciat momentele in care au avut liber la urcat pe scena. 🙂 Cand mezinul trupei a capitulat si a adormit in carucior, am parasit zona scenei si ne-am plimbat prin muzeu.. pana am ajuns la locul de joaca amenajat in spatele restaurantului „La Bariera„. Casuta din copac si topoganul, i-au fermecat pe cei mici. Cu greu i-am luat de acolo… in timp ce ai mei se jucau s-a trezit si Teo, asa ca a prins si el o portie buna de joaca. Am parasit muzeul cu lacrimi…. Maria era vocea intai. Greu am convins-o ca 3 ore acolo ajung si ca var-su are nevoie de mancare. Ne-am oprit acasa strict pentru a lua mancare. Ei nici macar nu s-au dat jos din masina. Au mancat in masina, in drum spre Corabia Piticilor, unde Maria a primit un set de codite ( partea superioara a scalpului) iar Vladu o tunsoare noua. Teo s-a ales doar cu o repriza de joaca la locul amenajat in incita locatiei si cu un somn bun in Manduca. Am facut apoi o repriza de cumparaturi in Carrefour, ocazie cu care am descoperit ca „netacerea” mea a dat roade: casa speciala pentru familii era destinata excusiv familiilor! 🙂 Cei mici au fost incantati.. eu, asemenea.
Una peste alta, am avut o zi frumoasa. Cei mici au fost incantati, iar nervii mei menajati.
Deci, se poate!
Voi cum v-ati petrecut ziua de 1 Iunie?
9 comentarii
🙂 Bravo, ai fost curajoasa.
Hmmm, cred că e cazul să revin la Muzeul Satului. Nu am mai fost de secole şi, din ce spui tu p-aici, e cazul să îi arătăm şi Alexiei cum e la țară.
mie imi place mai mult decat orice parc!… si de anul acesta au bagat si abonamente… Ma gandesc la asta din ce in ce mai serios
Ai fost curajoasa sa pleci cu 3 dupa tine :))
Noi am fost la show-ul aeronautic de la Clinceni in prima parte a zilei. Si o mica petrecere acasa, cu prieteni, tort si pepene in a doua parte. Si cadourile de rigoare, bineinteles.
De parcuri ne-am ferit si noi. Scenele, actiunile „organizate” si hoardele de parinti ne scot si pe noi din sarite.
La Clinceni ma batea si pe mine gandul sa merg, dar mi-a fost teama de vreme…
Adica ai facut cumparaturi in Carrefour cu 3 pitici? 🙂
Noi am fost dimineata in Herastrau, dar mai departe de intrarea principala unde au fost cele mai multe activitati pentru copii (balamucul si galagia de acolo se pare ca inca ne deranjeaza la 4 ani) si dupa amiza in Gradina Icoanei. Dragut si curat, ne-am distrat 🙂
da: unul in manduca si alti doi care misunau pe langa mine, fiecare cu mini-caruciorul sau de cumparaturi. Si am supravietuit! 🙂
Sunteti curajosi pentru ca v-ati apropiat de Herastrau!
Vezi? Sa nu mai zici ca e dracul asa de negru cand mergi cu 2 la cumparaturi! 🙂
Sa stii ca un pic mai incolo de balamucul de la intrare a fost chiar ok. E adevarat ca destul de pline toate locurile cu leagane, dar ne-am plimbat cu vaporasul fara sa stam la coada. E adevarat ca la 13 cand am plecat spre casa veneau valuri-valuri de copii+parinti 🙂
si noi am avut cele mai frumoase experiente in parc in cursul diminetilor… nu pot sa inteleg de ce se umplu parcurile la ora pranzului… ora, la care m-as astepta ca toti sa fie la masa/nani… Dar nu ma plang! 😉