Prima zi jos din pat

Aseara am fost prea daramata ca sa mai pot misca vreun deget, asa ca revin astazi cu impresii despre prima zi de munca… dupa trei saptamani de stat in pat.  🙂

Duminica seara eram precum un leu in cusca: alergam dintr-un colt in altul al casei pregatindu-mi hainele si geanta pentru ziua urmatoare. Nici macar nu imi dadeam seama ce fac, pana nu mi-am surprins sotul uitandu-se, zambind intelegator, la mine. Mi-a spus ca sunt ca un copil care se pregateste pentru prima zi de scoala.:D Abia atunci am realizat cat de adevarate sunt vorbele lui: aveam emotii!!  😛

Seara am adormit relativ devreme, dar dimineata am fost in picioare la 6:30… si credeti-ma nu-mi sta in fire sa fac astfel de gesturi :D. La 7:30 eram deja la birou, citind mailuri…  La 8 ma apucasem sa rezolv urgentele… si incet-incet mi-am reintrat in mana 😉

Ca un parinte grijuliu, sotul meu a avut grija sa isi duca si sa isi aduca sotia de la birou :P, iar la sfarsitul zilei, m-a scos in oras pentru a sarbatori impreuna prima mea zi jos din pat  🙂

De foarte mult timp nu m-am mai bucurat atat de o zi de munca, dar cel mai  mult ma bucura faptul ca buburuza a fost tare cumintica si nu ne-a mai dat emotii!