Saptamana aceasta Mariei i-a aparut si mult asteptatul dintisor cu numarul patru. π … din cauza celor trei saptamani in care l-am tot asteptat incepusem sa intru putin la idei, dar nu suficient ca paranoia sa intre in scena – cel putin nu la acest capitol.
Iesirea celui de al patrulea dintisor a urmat cursul „firesc” al simptomelor: agitatie, irascibilitate, plansete, un usor eritem fesier (care a trecut intr-o zi) … cam tot tacamul. Dar nici simptomele „fiesti” nu au reusit sa imi declanseze paranoia. π
Episodul meu paranoic, a fost declansat de o pata maro-inchis pe care am observat-o pe dintisorul proaspat iesit, care, daca ma iau dupa simptomele descrise mai sus ce inca persistau, cred ca nu sparsese de tot. Vad pata, imi zic in minte ca e vre-o bucatica de mancare ramasa pe dintisor. Ma spal pe maini, dau cu degetul, verific iar, dar pata tot acolo e; mai dau o data cu degetul – acelasi rezultat. Schimb tactica – iau periuta (ei) de dinti si frec usor dintisorul. Pata ramane neclintita. Ma uit mai bine – pata chiar e pata! O chem pe mama – concluzia ei, Maria are o carie. Atat mi-a trebuit, ca deja-mi zburau gandurile la cariile de biberon, si la tot felul de povesti despre copilasi mici ce au fost tratati pentru carii. Mama ma indeamna sa ma duc cu ea la doctor!! Panica atinge cote maxime. Norocul meu in acele momente a fost ca am avut divina inspiratie de a suna o mamica cerebrala care mi-a aplicat un „tratament” in genul palmelor care te scot din criza. Concluzia ei: este imposibil ca dintele sa apara direct cariat (in cel mai rau caz poate fi o coloratie) si nu e cazul sa insfac copilul si sa dau fuga cu el la doctor, citez, „ca ma fac de ras” …. printre altele in tehnica „palmelor” telefonice s-au strecurat si idei de genul ” daca ar functiona si la noi, tie ti-ar lua copilul astia de la protectia copilului, ca il stresezi cu doctorii” π Trebuie sa recunosc ca tratamentul a functionat. π Am reusit sa ma mai linistesc si pret de doua zile priveam neputincioasa pata de pe dintisorul Mariei… si uneori ma gandeam cum o sa arate cu un zambet „patat” … si cum o sa ii explic eu acest lucru fara a ajunge la complexe…. cel putin pana schimba dintii. In cea de-a treia zi, minuneeee! Pata a disparut. π Mult mai linistita, am reusit sa fac apel la putina minte ce mi-a ramans neafectata de paranoia mamiceasca (ferice de cele ce nu o au) si sa descurc itele misterului: Maria mananca (roade) roscove, si o bucatica de roscova a reusit sa intre sub stratul ce acoperea dintisorul… care era bine dezvoltat in gingie, dar inca acoperit cu un strat insesizabil. „Caria” s-a vindecat miraculos atunci cand dintisorul a spart de tot gingia. π
… Norocul meu ca mai exista si mame cerebrale! Sunt profund recunoscatoare!!
Blog de Familie
15 comentarii
@diana, ma repet: camilia si calma baby
@diana, ma repet: camilia si calma baby
:)) noi suntem la nr 3
Ok, succes!
Am citit la un alt post ca cineva iti spunea de ADHD la micuta cand te plangeai ca nu poate dormi. Am vazut pe Deutsche Welle o emisiune in care se spunea ca nici 5% din cazurile diagnosticate de ADHD sunt reale. E o mare propaganda si campanie a producatorilor de medicamente pt aceasta „afectiune” ca sa faca profituri cat mai mari. De fapt cica nici nu ar exista aceasta afectiune.
In plus medicatia pt ADHD are foarte des ca efecte secundare depresia si inclinatia catre suicid la copii. Ceea ce mi se pare oribil.
Si pentru ca ai zis ca esti panicata, te rog mult sa nu iti treaca vreodata prin cap ca frumusetea asta mica ar avea ADHD.
@Ana, cineva-ul e medic… si a fost o oarecare confirmare pentru noi, ca trebuie sa ajungem si la un astfel de consult. Nu merg atat de departe in supozitii… la ADHD, insa o hiperactivitate tot imi pare ca are…. Toti medicii care au vazut-o pana acum ( ORTOPED X 2, ORL-ist si Pediatru) s-au mirat de ea. Asta, coroborat cu temerile mele legate de fontanela ne-au facut sa ne decidem sa ii facem si un control neurologic. Nu se pune problema unui diagnostic (inca) si nici a tratamentelor, vrem doar o opinie specializata. Nu strica niciodata.
Felicitari pentru a 4-a perluta!De paranoia,si eu mai sufar cateodata,asa ca sfaturi de combatere a gandurilor delirante nu-ti pot da.Cred ca este firesc sa ne facem griji si sa ne imaginam tot felul de scenarii cateodata,altfel n-am mai fi mame grijulii.Dar,vorba lui Bea,e bine cand totul se termina cu bine!Va pup!We frumos!
@Oana Dumitriu, multumim! π
… daca tu zici ca mai exista inca paranoia si dupa bebe no. 2, m-am mai linistit un pic. π … macar nu sunt singura.
Cat am ras!!! Eram sigura ca e de la mancare!Daria a stat cu o pata pe dinte vreo cateva zile , atunci cand s a lovit foarte rau la gura.Dar mi am dat seama ca era lovita sus, pe gingie, fff aproape de dinte , incat aveai impresia ca e carie.Insa am asteptat si a disparut.Felicitari pt dintisorul nr 4.Deja ne ati prins :)))).Va doresc sa iasa urmatorii muuuult mai usor decat cei prezenti.Va pupam!
@povesteadarieinicole, cat am ras noi dupa ce am elucidat misterul!!! π π π
sa ai gura aurita la uraturi! π
Pupacim si noi. π
Asa este mai ales…. la primul copil ,te agiti pentru toate.Bine acum nu vreau sa spun ca pentru al doilea nu m-am a la fel,dar nu ai cand sa l-e observi pe toate.Stiu greu de inteles! O zi frmoasa!
@Mark, privind in urma a fost un episod comic… pe viitor cu siguranta nu voi mai repeta „gresala” π
Imi pare tare bine ca ne-ati dat ocazia sa va descoperim, Haiducilor! π
E bine cand totul se termina cu bine!Acum sunteti mai bogate cu o perluta.Indiferent ce se intampla,incearca sa nu te mai panichezi,chiar daca iti cer prea mult.Macar incearca,altfel o sa stresezi……copilul.Va pup dulce.
@Beatrice, m-am nascut panicata. π … dar deja urmez un tratament π … care ma da si rateuri, dar nimic nu e eficient 100% … π Tot episodul deschris nu a durat mai mult de 15 minute. π
Pupacim si noi.