De cand am venit cu Maria acasa, viata noastra s-a schimbat total!
Minunea asta mica a intors cu susu-n jos o casa intreaga: bunica tricoteaza cu spor caciulite, paturici si bluzite, bunicul lasa galele de box ca sa nu rateze masajul de dupa baita, matusa (care locuieste deasupra noastra) a renuntat fara proteste sa mai poarte tocuri in casa, deoarece zgomotul pasilor pe parchet speriau minunea in timp ce dormea, strabunica atunci cand nu spala sau calca hainutele Mariei, este un veritabil instructor de fitness pentru stranepoata ei… singurul ei regret este ca nu prea poate sa tina in brate, deoarece este destul de instabila si ii este teama sa se dezechilibreze cu pitica in brate …. iar noi… noi nu ne dam seama cum a zburat timpul…
In prima zi, eram stresati sa nu o lasam singura nici o clipa. Casa noastra e destul de lunga si din dormitor pana in bucatarie nu se aude absolut nimic! Mancam pe rand de frica sa nu cumva sa se strezeasca pitica! 🙂 Acum deja imi vine sa rad de acele momente…
Cu toate pregatirile si cumparaturile pe care le-am facut, ne-a scapat din vedere un obiect esential: interfonul! Dar a remediat tati repede problema, si in a doua zi a dat fuguta la Carrefour si a cumparat un interfon. A cumparat unul de la Primii Pasi, care are raza de actiune 800 m. Noi suntem foarte multumiti de achizita salvatoare, mai ales pentru ca acum putem sta linistiti la bucatarie sau chiar sa iesim in curte fara sa ne stresam ca se trezeste copilu’ si nu il auzim.
In prima saptamana pitica noastra a dormit non-stop. Se trezea la 4-5 ore pe timp de zi si la 5-6 ore pe timp de noapte ca sa pape. Nu sufera sa fie murdarica, asadar ne da alarma cu cateva scancete imediat ce a prestat cate ceva si trebuie schimbata, iar la baita este o adevarata ratusca!
E adevarat ca la baita ne-a ajutat mama in primele zile, iar de cand a venit si tata acasa, el este maestrul de ceremonie in ceea ce priveste baita si mai ales masajul!
Tatal meu a facut ceva sport la viata lui si nu este strain de tehnicile de recuperare, asa ca am decis sa il lasam pe el sa se ocupe de masaj… cel putin pana se rezolva problema cu piciorusul. Tata este incantat de „aranjament” asa ca in fiecare seara la 9 il auzim ciocanind usor in usa noastra; intra incet sa nu-si trezeasca odoru’ … ca da, acum Maria e miezul familiei 😀 si ne pregatim impreuna sa ii facem baita. 😀
Nu stiu ce au facut alte mamici anti-talent la toate si neindemanaitce, precum sunt eu, cu taiatul unghiutelor copiilor, insa eu am declarat inca dinainte de a se naste Maria ca nu o sa ii tai prea curand unghiutele. Dar cum familia-mi este aproape, la acest capitol, m-a salvat sor-mea! Nu ca ar avea experienta cu copii, dar i s-a facut mila de Maria atunci cand a vazut cu ce gherute o tineam!
Mama, atunci cand este acasa, este bona pe timp de zi … si mai apucam si noi sa dam cate o fuga la cumparaturi, sau chiar in parc! 😀 … dar pana acum am fugit numai de 3 ori de acasa: o data la doctor sa imi scot firele, o data la cumparaturi si o data in parc!
Ne e greu fara pitica! … si chiar atunci cand plecam de acasa pentru jumatate de ora avem grija sa sunam de 2-3 ori sa intrebam daca a mancat, daca a adormit sau daca s-a trezit! 😛 … Am inteles ca va trece si faza aceasta…
Incepand din a doua saptamana de viata, Maria a inceput sa aiba colici… si da-i cu ceai. Am inceput cu Baby Calm, un ceai din chimion, fenicul, musetel si menta, dar care nu a fost suficient pentru a alina durerile micutei noastre. Am incercat apoi doar cu ceai de chimion… nimic! Ajunsesem sa ii preparam laptele cu ceai (cu concentratie mai slaba) in loc de apa… asta parca a ajutat un pic… insa in prima zi de Pasti am cedat in fata durerilor pe care le avea si am inceput sa ii dam Infacol. Mi se ruprea sufletul cand o vedeam pe mititica noastra plangand in somn … era atat de obosita incat nici nu putea sa se trezeasca; chitaia de cateva ori si de incorda toata, apoi dormea linistita pret de 20-30 de minute, si iar incepea.
Mi-a „prescris” Melania pe Facebook: ceai de chimion, Bonisan sau Debridat, Sab Simplex si Espumisan, dar mai asteptam cateva zile sa vedem cum ii merge Infacolul, ca ma gandesc ca daca tot am inceput sa i-l dam, n-are rost sa schimbam acum …
De papat, Maria papa foarte mult: la 2 saptamani, cca 540 – 560 de ml pe zi plus 30 – 40 de ml de lapte matren… ca, din pacate, fulga ei atata are… 🙁 … dar conform dictonului ‘speranta moare ultima’, noi inca mai speram si incercam! … si in materie de invocat lactatia le-am cam incercat pe toate.. si pare-se ca nu in zadar… macar o masa pe zi daca ajung sa ii dau, o sa fiu multumita.
Pana rezolvam noi problema cu laptele, atunci cand este tati acasa, o hraneste Maria cu biboace bune-bune, pe care le-ar devora pe nerasuflate, dar tati e pe faza si ii mai tempereaza poftele, avand grija totodata sa nu se murdareasca printesa lui cu nici un firicel de lapte… ca zice tati ca trebuie sa pape ca o lady! 😛
La doua saptamani cantarea 3200 g! Incepe sa mai arate si ea a om… nu a papusa.
Am inaugurat si caruciorul… mai mult prin curte… dar ne place tare sa dormim afara. Pacat ca deocamdata nu stam mai mult de 45 de minute, insa mi-e teama de vantul asta inselator. Mi-e frica tare sa nu raceasca.
De calculator nu prea avem noi timp… ca tot mi-au mai ramas si mie destule de facut, chiar daca proaspatul tatic face eforturi supranaturale sa imi fie cat mai usor… dar vom recupera pe toate planurile, si vom gasi noi o modalitate sa il recompensam pe tati pentru tot ce a facut pentru noi in aceste zile. In ceea ce priveste blogul nostru si blogurile pe care le urmaream cu interes si placere, pe masura ce ne vom obisnui cu noua postura, de parinti, vom ajunge usor – usor la zi si cu scrisul si cititul.
In mare cam astea sunt aventurile Mariei – cu tatic bucatar sef, bunic maseur, bunica bona, matusa manichiurista, strabunica spalatoreasa si calcatoreasa si fulga fara lapte – de cand a venit din maternitate.
Despre cum ne-am petrecut primul Pasti, vom povesti alta data.
29 de comentarii
Sa va traiasca fetita! Mi se pare ca printesa voastra seamana foarte bine cu a mea, dar cu un an in urma. Avem postate pe blog poze cu e de cand s-a nascut. Puteti sa va uitati daca aveti placerea si timpul necesar.
multumim, la fel. 🙂
Sa va traiasca:) Cu picirousele stati linistit, se rezolva. Si noi am trecut prin asta.
Sa va traiasca minunea si sa fiti fericiti! Daca-mi aduc bine aminte, cu bonisan scapam si noi de colici!:)
Abia astept si eu sa devin mama:)
sper sa nu dau cu bata in balta, dar dupa adesa de e-mail (cu nume de baiat) mie-mi miroase ca tu vrei sa ataci nobelul ala promis pentru primul barbat insarcinat! 😀
Oricum, multumim pentru vizita!
Draga mea, să vă trăiască „pitica”, să ajungă voinică, să fie sănătoasă şi să aibă noroc. Urări simple, dar sincere! Ca şi celelalte mămici, evident, că m-am întors şi eu în timp, nu foarte mult, dar, oricum…
Numai că noi nu ne-am avut decât pe noi doi (eu şi soţul) în toată aventura de început şi nu numai. Nu că n-ar exista bunici, mătuşi, etc. În fine, asta este altă poveste, ce nu-şi are loc aici. Sunteţi binecuvântaţi cu tot ceea ce aveţi şi mă bucur pentru voi. 🙂
Cu prietenie,
Adele
Multumim pentru urarile sincere si calde, Adele!
Ei, ce amintiri ai trezit şi în mine! Pe timpul când erau ai mei mici, aveam doar 3 luni de concediu, după care se descurca fiecare cum putea. Nici nu-ţi închipui câte le invidiez şi fericesc pe mămicuţele de azi, cu cei doi ani rezervaţi doar pentru odorul lor… 🙂
Draga noastra Melania, ne bucuram daca am reusit sa-ti starnim amintiri placute. 🙂
si da, 2 ani cu bebe sunt o binecuvantare!
O să vedeţi cât de mult veţi creşte tustrei în anii ăştia. Veţi privi înapoi şi n-o să vă recunoaşteţi.
Bucuraţi-vă de fiecare moment, că e irepetabil ce trăiţi voi acum, chiar dacă veţi mai avea şi alţi copii. Cu fiecare din ei se va întâmpla ceva absolut unic! 🙂
Of, stiu prea bine despre ce vorbesti cu spatele…grija sa ai…te vei resimti mai tarziu…asa sunt tatii cu printesele lor….pe a noastra mi-o aducea special intre noi in pat , ca daca cumva se simte singura in patut la ea si se sperie? E grele cu taticii astia de printese… 😀 Dar sunt asa de dulci cand stau in stare de gelatina spre topire uitandu-se cu lacrimi ascunse in ochi , la printesa lor… 😀
Sa fiti sanatosi si ai grija de tine! 🙂
Sa va traiasca sanatoasa minunea de printesa! Este o frumusete , din cate vad eu din poze . Si din cele povestite…o micuta rasfatata… 😀
Se vede ca tati e topit si restul familiei la fel… 😀
Recuperare rapida si sa scapati cat mai curand de colici!
Multumim frumos, Ana Maria!
… si da, ai vazut bine… tati de cand i s-a nascut printesica este in stare lichida. 😀
dar euforia lui dauneaza spatelui meu… ca la cel mai mic scancet ia printesica in brate; zice el, ca nu-l lasa inima sa nu o ia… Rau e ca a inceput serviciul, si pitica tot in brate se cere! Dar parca nu ma lasa inima sa fiu prea categorica si sa ii stric omului fericirea. 😛
azi v-am premiat, cu-n premiu special de tot.pupici
Tare m-au emotionat aceste momente traite de voi. Da, si eu imi amintesc cu drag multe din cele ale noastre, cu Stefanut al nostru. S-ar putea sa vin si eu cu ceva legat de povestea primelor noastre zile de nesomn, cu ajutoarele celor apropiati, cu unghiutele, pe care nici eu nu le taiam si cineva m-a ajutat, baitele cu peripetii samd.
Maria, bine ai venit printre celelalte flori! Sa fii cumintica si sa dormi cat mai mult ca sa te dezvolti cat mai frumos. Pupici de la Stefanutz!:)
Multumim frumos, Dana!
Asteptam cu interes articolul legat de primele zile; poate mai invatam si noi din experientele voastre. 😉
Ii multumim si lui Stefanut pentru pupici, si il pupacim si noi, dar pe furis… sa nu ne vada tati ca a zis ca nu avem voie cu baietii 😀
Draga Maria imi pare tare bine ca la cele doua saptamani ale tale ai reusit sa pui pe jar intreaga familie. Nici nu-mi pot imagina cum va fi mai tarziu cand puiul va trebui sa fie dus la gradi/scoala, apoi cand vei avea prieten etc. Las ca or sa vada ei ce o sa le pateasca pielea …
Cu alte cuvinte felicitam tot familionul care si-a pus rotitele in miscare si a prins a se urni cu ajutorul acestui nou „lipici”. Pupam mamica stresata si ii uram sa se linisteasca, caci altfel chiar nu va mai avea lapte. Deci mami, cand mai o pui pe bunica sa stea cu fata du-te la coafor, fa-ti unghiile, epileaza-te, fa ceva pt tine, ceva ce te face sa te simti mai bine, mai frumoasa, mai proaspata, mai putin mamica si mai mult femeie. Nu rade de sfatul meu please! Nu te rog sa uiti de copil, ci numai sa-ti aduci aminte ca esti si tu om si ca ai facut un copil ca sa te bucuri de el, nu sa fi sclavul lui si ca acel copil are nevoie de o mama echilibrata, fericita si femeie pana-n maduva oaselor! Pupici!
femeie?? ce-i aia femeie? 😀
glumesc, dar uneori asta simt… mai ales cand ma uit in oglinda… la inceput mi-era si rusine sa ies din casa. aratam de parca ziceai ca mai fac unu’. M-am mai linistit totusi in ultimele zile, cand am vazut ca burta se trage din ce in ce mai mult… si kilogramele mai scad…. dar totusi suntem departe de silueta de vara trecuta…
Acum ca a inceput o saptamana noua, toti au ‘fugit’ la servicii si noi, sterilizam, papam, ne spalam, ne schimbam, ne dam cu cremute, ne chinuim sa bem ceiucul cu lingurita, ne luam picaturile de colici, d3-ul, glicerina cu stamicina… nu mai vrem sa dormim prea mult… burtica ne doare si suntem maraite
Astept cu nerabdare week-endul sa se mai umple casa sa mai iau si eu o pauza mica. Astazi cel putin, mersul la coafor imi pare un vis…
Pupici si de la noi!
hehehe…. pai de uite asa se da burta aia jos! ce nu te-ai chinuit cand ai pus-o? asa te chinui acu s-o dai jos. apropos de colici. mai alaptezi? daca da scoate vreo 2-3 zile lactatele din meniul tau si s-ar putea sa se simta si mandra mai bine.
stiu ca nu te mai simti k lumea, tocmai de aceea ziceam sa-ti faci o ora – doua timp pt sufletelul tau. hai ca se poate! macar in weekend.
Am vazut o printesica frumoasa foc in poze ,un tatic tare mandru de minunea lui si un bunic fericit .Felicitari,mami,pentru asa ajutoare ,esti o fericita.Bucurati-va de momentele astea,trec asa de repede.eu nu stiu cum a trecut timpul si Antonia a ajuns deja la 10 luni.Nu te stresa cu laptele,ii dai cat ai ,creste f bn si cu lapte praf .Asteptam cu interes noile aventuri ale Mariei.Si eu o scoteam pe Anto afara daca batea doar un pic vantul,evitam binenteles cand erau „vajuri” sau ploua.Va pupam!
Multumim, Mirela! Maria chiar ne-a facut pe toti fericiti!
deja nu stiu cum zboara timpul…
ma uit la Anto si imi pare ca mai e o vesnicie pana va ajunge si Maria asa… dar cand ma uit la pozele din primele zile si apoi la Maria de azi, zau ca nu realizez cand a crescut atat!
Va pupam cu drag! 🙂
Ati descris perfectiunea,din punctul meu de vedere,care a trebuit sa-l cresc pe Matteo doar cu ajutorul lui tati,si ala cateva ore seara,cand ajungea acasa.
Asa ca bucurati-va din plin de aceasta perioada si de toti cei dragi care va sunt alaturi.Sunt sigura ca e o binecuvantare pentru Maria sa creasca inconjurata de atat dragoste si seninatate!
Sa fiti sanatosi cu totii!
Multumim, Oana! E adevarat ca suntem foarte norocosi sa avem familia langa noi. Tare bine ai spus ca e o binecuvantare pentru Maria sa creasca in acest climat.
Sunt sigura ca se poate si ‘the hard way’, voi fiind unul dintre aceste exemple. Matteo este un norocos sa aiba o asa mamica! 😉
Multa sanatate si voua!
ce amintiri mi-a trezit postarea asta a voastra! Sa fie sanatoasa, n-o mai scoate pe vant afara ( tu stii ca eu sunt super lejera in privinta neinfofolitului si a crescterii copilului mai „imun” la toate) si pazeste-o bien zilele astea ca circula o viroza nenorocita si e o groaza de lume bolnava rau.In rest…savurati din plin fiece clipita cu mica broscutica frumoasa, ca trece totul repede ca vantul.Va pupam cu mare drag!
@mami de ayan, am vazut si printre bebelusii bloggarasi ca viroza-i necrutatoare… speram sa nu avem probleme cu ea.
Legat de iesitul afara, poate ca sunt inconstienta, dar imbracata bine, tot am scos-o in fiecare zi afara incepand din ziua a 7-a … in functie de vreme, am stat intre 15 si 45 de minute si pana acum pitica este foarte bine! Daca vor exista ceva semne, ne vom reconsidera strategia pe parcurs. Sa speram ca nu vor fi!
Voua va dorim multa sanatate: baietilor sa se faca bine cat mai curand, iar tie sa nu se lipeasca si de tine! 😉
Bine ai venit acasa Maria!
Sa cresti mare si sanatoasa ,iubita deja esti de bunici matusi .. etc
Multi pupici din partea noastra si sanatate maxima
Multumim frumos!
Multa sanatate si Alexiei si voua! Sa treceti cu bine peste toate aceste incercari.