Stiu ca nu este aceasta cea mai grea parte a recuperarii insa este ingrozitor de neplacuta…
Asteptarea ma seaca. Ma plictisesc ingrozitor; ma macina dorul de copii si de Sorin & Co., dar in special de copii; ma macina nesiguranta evolutiei starii mele…. Nu stiu nimic cert. E bine, nu e bine, se putea mai bine? Mi-e teama sa ma bucur de orice mic pas, deoarece in fiecare zi apare cate o supuratie la una dintre plagi, sau un tesut inflamat, sau o sonda infundata, sau o vena care cedeaza sub presiunea branulei…. nu „noutati” grave, insa suficiente cat sa taie din elan si sa faca medicii sa fie reticenti…. Ca tot am adus in discutie venele… sunt praf la capitolul acesta – venele imi cedeaza pana si la branulele folosite la nou-nascuti… au vrut sa imi monteze un cateter central dar nici pentru ala nu au reusit sa prinda vena…. si totusi fac perfuzii in fiecare zi.
Stiu, ma plang prea mult. Sorin imi spune mereu ca trebuie sa fiu recunoscatoare ca am de ce sa ma plictisesc. 🙂 Are dreptate… sunt recunoscatoare ca am scapat, dar sunt nerabdatoare sa ma vad, vindecata, acasa, alaturi de intreaga familie. …. si toate incertitudinile ma omoara!
16 comentarii
Te cred ca te plictisesti, ca ti-e dor de casa, de copii&co.. Eu am stat doua zile in plus in spital fata de cat trebuia si tot nu mai suportam. Asa ca plange-te! Si incearca sa te odihnesti si sa te relaxezi, gandeste-te ca acasa te vor tine in priza doi de-acum!:)
@Cristina, e cu dus si intors faza cu tinutul in priza… 🙂 ca starea nu imi va permite sa ma ocup de nici unul dintre ei, dar macar voi fi acolo. 🙂
pun pariu ca o sa dureze mult mai putin recuperarea 🙂
@maria coman, sper sa-i „dovedesc” si la previziunea aceasta. 🙂
Draga Gabi plangi cat vrei dar sus moralul.Te vei recupera va fi bine.Te pupam si ca de obicei trimitem „camionu” cu ganduri bune catre tine.Pupam cu drag!
@Ioana, 🙂 ca de obicei reusesti sa imi aduci un zambet pe buze. 🙂 Multumesc!
Draga mea,
Deabia acum am vazut/ citit. Felicitari calduroase, din inima pentru bebe doi. Si tie multa sanatate. Trece si perioada asta grea si in urma ei vor ramane doar amintirile. Va imbratisez
@SabinaY., multumim frumos! 🙂 Abia astept sa scriu de acasa, inconjurata de piticii mei. 🙂
Ba eu zic sa te plangi. Mie imi face bine sa ma plang daca ma doare ceva, parca imi alina putin necazul…:)) pe Gabi il exaspereaza chestia asta dar eu zic mereu: o sa traiesc impacata ca am spus mereu ce aveam pe suflet :)) asa ca plange te ca o sa te faci bine mai repede 😉
@criticomami, eu ma plang cu lacrimi de crocobaur si ma vaicaresc ca nu mai suport asa si ca vreau sa ma fac bine sa mergem acasa 🙂 …. ma simt abandonata aici ori de cate ori Sorin pleaca spre casa iar eu raman in salonasul meu…
of doamne, asa mult dureaza? multa sanatate iti doresc, poate totusi se va intampla mai repede. pana la urma toate astea s-au intamplat din cauza ca trecut prea putin timp de la prima operatie?
@Cris, asa am inteles… oricum spitalizarea se pare ca mai dureaza pe putin inca 3 – 4 saptamani de acum inainte… 🙁
De ce s-au intamplat? nimeni nu stie, dar nici nu s-a dat vina pe distanta scurta intre operatii. Cauza este inca necunoscuta… chiar si chirurgul a recunoscut ca el a intervenit asupra efectului,
deoarece nu au reusit sa dibuiasca cauza….
Gabi, cel mai mult conteaza ca puii tai sunt bine, ca i-ai vazut, ca Sorin este alaturi de tine si te adora. Acesta trebuie sa fie izvorul din care sa iti extragi cea mai mare parte a optimismului si energiei pozitive. Psihicul, dupa cum bine stii, conteaza enorm in evolutia oricarei stari de spirit sau de sanatate precare. Te rog, sa ai mare grija de tine si sa te menajezi cat poti de mult. Te pup cu drag.
@BB la Bord, stiu, si ai mare dreptate, insa tot greu este, dar trebuie sa lupt pentru recuperare pe toate fronturile. 🙂 Merci pentru incurajari!
baaaa, plange-te, zau. cand o sa mai ai ocazia sa te plangi?
@maria coman, sincer … o sa tot am timp sa ma plang – am inteles ca recuperarea dureaza 6-8 luni … 🙁