Un nou inceput, noi sperante

In spital timpul trece tare greu… ma bucur de fiecare inceput de saptamana si, la fel ca si saptamana trecuta, imi pun sperantele in acest nou inceput. Mai multe si mai arzatoare. Poate voi avea noroc si saptamana aceasta va fi „the lucky one” .

Ma descurajeaza una dintre operatii care se tot incapataneaza sa supureze – nu e infectie dar supureaza. Doua zile n-a mai avut nimic iar de Sambata dupa amiaza a inceput sa supureze, printr-un alt loc decat supura initial…

Vladimir e bine, mananca si doarme si ia in greutate. In dimineata aceasta avea 3600g… Vreau sa-l duc acasa… el oricum ajunge acasa saptamana aceasta – cu sau fara mine. Maine face trei saptamani – pentru un copil sanatos a stat deja prea mult in maternitate; nu mai vreau sa il las aici, chiar daca mi-ar fi si mie foarte greu fara el.

In urmatoarea ora, astept sa vina sa ma consulte medicul meu dupa care ma duc la control la chirurgie. In functie de evolutia stomei, chirurgii vor da verdictul in privinta numarului de zile de spitalizare de care voi mai avea nevoie. Sper doar sa nu aud iarasi „mai vedem peste cateva zile”. Consider ca starea mea este stabila iar evolutia si recuperarea au uimit pe toata lumea, asa ca nu vad rostul incertitudinilor… plus ca au trecut deja 4 zile de cand au scos sonda pezzer si stoma mea da semne de inchidere – s-a micsorat vizibil spune stomaterapeuta care ma ingrijeste…… dar doctorii stiu mai bine, si trebuie sa astept verdictul lor. 🙁

Rabdarea mea si optimismul sunt aproape epuizate…. plang mult si in zadar si mi-e din ce in ce mai greu sa rezist. Ma seaca incertitudinile. Dar saptamana aceasta trebuie sa fie „the lucky one”, nu?? 😉

Articole pe aceeasi tema

14 comentarii

  1. Gabi,e musai sa fie ultima.La cata „apa ai dat la soricei”macar te-ai imprietenit cu ei,i-ai numarat,macar sa nu te plictisesti si sa lacrimezi cu folos?!Vreau sa aud vesti bune ca de rele sunt satula.Te imbratisez.

  2. Trebuia să pun pariu cu tine când te-am vizitat.. Eu am zis că asta e ultima săpt la spital… Şi sunt FERM convinsă că aşa va fi, că nu degeaba mi se mai spune Mama Omida în devenire :)))

  3. Gabi, nu merge sa le spui la doctori ca te recuperezi mai bine acasa si ca vii la control la cea mai mica indispozitie sau de cate ori te cheama ei?
    Eu sper sa iti dea drumul acasa cat mai repede si sa iesi din spital odata cu Vladi, musai saptamana asta.
    Spune-le la doctori ca vin acolo si ii bat daca te mai intarzie in a ne da vestea buna ca ai ajuns acasa cu zburlitul si ca esti cu Maria in brate!

  4. Si?! Unde-i update-ul?! Ce a zis medicul? Ne lasi sa fierbem aici in suc prorpiu…
    Eu ma fac ca nu am auzit faza cu plansetele. 🙂
    Dar vreau sa ii transmit ceva operatiei tale: daca mai supurezi, vin si te bat!!!
    Si gaurii din stoma: inchide-te! Nu mai are nevoie de tine!

  5. Clar, e ultima saptamana in spital!:)
    Haide, fruntea sus, totul va fi bine si voi „auzi” cat de curand pe aici strigate de bucurie ca pleci acasa!

  6. Mult a fost, putin a ramas Gabi:). Inca putin si gata, ajungeti acasa. Te imbratisez si iti doresc inca putina forta, inca putina rabdare

  7. Sufletule, m-am plictisit eu de cat ai stat tu in spital, sper sa iesi, acasa iti va fii mult mai bine, mai ales psihic, stiu cum e cu statul in spital, nu mai plange, fii optimista, deja este pe calea cea buna totul!

  8. Asa este! Sa stii ca multi dintre noi avem probleme dar acestea sunt menite sa ne intaresca si sa ne pregateasca pentru ce va urma! VA FI BINEEE!!!

  9. Capul sus, zambeşte şi fii optimistă… mai ai foarte puţin şi scapi, va trece totul şi veţi fi toţi acasă!!! Pupici, gânduri bune şi calde îmbrăţişări!