Un cearceaf… candva alb, acum panza pentru Maria. Au fost cateva incercari de a sterge primele ei „manifestari artistice”. De aici albastrirea. Acum am renuntat. Il vom pastra amintire….. 🙂
Un cearceaf… candva alb, acum panza pentru Maria. Au fost cateva incercari de a sterge primele ei „manifestari artistice”. De aici albastrirea. Acum am renuntat. Il vom pastra amintire….. 🙂
14 comentarii
aha… am retinut esentialul: niciodata nu lasa un marker permanent la indemna micului explorator!:)
@felicitass, si eu imi propusesem asta… insa parca le vaneaza!!! La cea mai mica neatentie din partea noastra, l-a insfacat! 🙂 🙂
urmeaza hainele, peretii, jucariile si tot ce inseamna hartie… uff, mie nu prea imi place perioada asta
@cati, a trecut deja pe la haine, pereti si propriul ei corp. 😀 Curand incepem sa pictam. 😀 😀 😀
Hahhaha!! Devarata opera de arta. pastrez-o ca cine stie cat va valora peste cativa ani. Mi-am adus aminte de prima opera a fiului meu. Eram in sesiune si m-am pus in varful patului sa invat cu cursuri, carti, foi, markere. Am inchis usa ca sa nu iasa afara din camera sl pot supraveghea, si i-am dat si lui de lucru ceva icu niste foi goale. Eram scufundata in ale invatatului cand mi-am dat seama ca-i prea liniste in jur. Cand ma uit… el desena pe cearceaf cu markerele colorate, o carte deschisa si ciufulita deja desenata si niste cursuri erau date la o parte, ca sa aiba el loc mai mare de desfasurat. Primul impuls a fost sa tip dar cand i-am vazut privirea … m-am muiat si mi-am dat seama ca pana la urma nu-i asa mare bai. Intre timp cearceaful a devenit scutec ptr Gloria 🙂
@sakura, 😀 un moment kodak veritabil. 😀 merita imortalizat.
Inclinatiile artistice trebuie mereu sustinute , asa ca mami mai pregateste un cearsaf:d
@roxana, eu ma gandeam sa ii caut un mini-sevalet sau o white board… dar nu stiu cat de practice vor fi… mi-e sa nu mazgaleasca fix pe langa ele. 😛
frumos, frumos, promite. Il speli sau il pastrezi asa? 😀
@Camelia, nu-l mai spal. … nici nu cred ca mai am cum sa scot markerul negru permanent.. 😛
faina amintire!:)
noua ne-au ramas urme si pe cuptorul cu microunde si, evident, pe pereti. pe acestia din urma i-am zugravit recent, dar au ramas pozele.
@Luminita, peretii au fost si la noi si inca mai sunt „chinuiti” dar nu ne agitam prea tare pana nu o termina si Vladimir cu etapa asta. 😉
Cea mai buna alegere! Daca il ti pana se marita , fa-i-l cadou de nunta! 😀
Pot sa spun micuta pictorita? 😉
Va pup si multa sanatate!
@Ana-Maria, i-l pun in rama si-l tin sa-i scot ochii cand va creste! 😀 😀 😀