Duminica, ma suna sotul din dotare si ma intreaba daca pote sa isi scoata si el sotia in oras. Ii dau raspunsul clasic: intreab-o pe soacra-ta, nu pe mine. 🙂 Cum mamei ii e greu sa ii refuze ceva ginerelui ei, Duminica seara am plecat in oras. Tinta: zona Unirii, ca sotul meu dorea sa isi cumpere si niste jeansi. Cand am dat piept cu aglomeratia din centru, ne-am repliat repede si am ramas in zona Romana; am parcat, ne-am plimbat putin, am intrat si prin magazine si am cautat un restaurant unde sa savuram o cina in doi.
Am ales eu: La Placinte. Citisem de bine pe metropotam.ro, mai citisem cate ceva de bine si pe la prietenii virtuali de pe facebook. Am mers acolo cu o mare pofta de placinte, ca la pomul laudat. Restaurantul era plin de abia am gasit o masa.
Sorin a avut inspiratia sa isi comande o Soleanka. A fost revelatia serii. El si-a mai comandat si o portie de coltunasi si o invartita cu mere iar eu mi-am luat o placita cu varza si impreuna am comandat niste muraturi asortate.
N-a fost deloc cum ma asteptam sa fie intr-un loc numit „La Placinte”. Atat la placinta mea cat si la invartita lui, coca era usor cruda pe interior. Invartita lui cu mere a fost comestibila, dar nici macar buna. Mai buna le face bunica mea. Placinta mea, in afara de coca usor necoapta la interior, mai avea si compozitia foarte nesarata… de ziceai ca face parte dintr-un meniu ce purta indicatia fara sare. N-am putut sa o mananc, desi m-am straduit… Pur si simplu nu se putea manca. Coltunasii au fost ok. Muraturile…. nu mi-au placut deloc. Nu prea erau murate….
Servirea a fost relativ ok… am asteptat destul de mult pentru aducerea bauturilor, am primit desertul impreuna cu supa, desi fiecare mai aveam cate un fel comandat, iar felul principal, pe care planuiam sa il servim in tandem, a venit separat. Adica eu am mancat (sau mai bine spus, trebuia sa mananc) unicul fel comandat atunci cand Sorin isi servea desertul.. am salivat ceva in timp ce el manca…
Am plecat de acolo dezamagita. Ma asteptam ca din moment ce se numesc „La Placinte”, sa exceleze la asta. Ne-am consolat cu gandul la Soleanka.
Am fost, am incercat, dar nu ne-a impresionat mancarea. Locul e tare dragut. Nu se fumeaza, ceea ce il face ok si pentru copii, si cam atat.
Inainte de a posta experienta noastra, am recitit parerile altora despre local… toate lauda mancarea. La servire nu ni s-a parut. Se plang si altii.
E vorba de mancare.. e doar o chestie de gusturi. Aici am scris despre ale noastre.
11 comentarii
Am trecut si noi prin La Placinte din piata romana. Ne-au servit rapid si bucatele gustoase. Ador la ei compotul cu placinta domneasca!
Am fost clientul “La Placinte” de cand sa deschis primul restaurant in Piata Romana. De dragul placintelor moldovenesti … Sisitemul de rezervare mi sa parut foarte original: faci rezervare, faci o precomanda, cand ajungi la restaurant esti servit in 10 minute. Pentru o familie de 5 persoane a fost super… Placintele nu erau cine stie ce – nu aveau nici o legatura cu placinte moldovenesti, dar am trecut cu vedere acest “mic” inconvenient.
Intr-o zi am incercat sa fac o rezervare la restaurantul din Piata Romana dar nu aveau locuri. Mi sa recomandat sa merg in Stefan Cel Mare, ceea ce am si facut (din pacate!). Chelneri cu dureri cronice in partea dorsala, placinte groaznice, rumenite pedeasupra dar in partea de jos erau crude. Au spus ca le pot inlocui dar dureaza inca 30 de minute (real probabil ca ar fi durat inca o ora cel putin)… Dupa indelungi dispute am plecat fara sa platim pentru acele merdenele semicrude.
Astazi, 09.05.2015, am facut aceeasi greseala (de fraier, recunosc) sa ma opres “La Placinte” sa mananc ceva. In jurul orei 15 restaurantul era pe jumatate gol + cateva mese ocupate pe terasa. Trei chelneri in restaurant (doi tineri si o tanara…) stateau la o sueta intr-un colt. Timp de 25 de minute nu ma bagat nimeni in seama. La un moment dat vad o domnisoara care a iesit hotarat de dupa o tejghea (unul din chelneri i-a zis Alina). Am intrebat-o daca serveste cineva la mese. Mi-a raspuns pe un ton foarte “neprietenos” ca va veni cineva imediat (de parca asi fi intrat fortat la ea in casa). Bineinteles ca nu a venit nimeni…
Nu stiu daca personalul de la ei e din Moldova sau sunt romani de-ai locului, insa au servicii de tot cacatu. Nu mai calc in veci…
Slabut rau de tot, este o alta afacere cu semipreparate/semifabricate de fapt e un fel de Fornetti mai scump.
Am descoperit restaurantul „La placinte” acu vreo luna, la mama lui acasa, in Chisinau. Acolo am dat intamplator peste vreo 3 locatii si toate erau pline ochi, pentru ca mancarea era extraordinara (si ieftina, cel putin fata de ce stiam prin Romania)! Am mancat, cu sotul si copilul, numai la ei, si intotdeauna am comandat altceva din meniu iar mancarea a fost perfecta de fiecare data. Din vorba in vorba ne-a zis chelnerul ca au si in Bucuresti un local si eram hotarata sa dam navala cat de curand, dar din ce vad ca scrie toata lumea aici nu am de ce sa ma agit… Merci ca m-ati scapat de o experienta neplacuta!
am auzit si eu ca cele din Moldova sunt un soi de Mecca. Totusi nici cel de aici nu e gol.. si multi il si lauda… poate doar nu ne potrivim la gusturi si nemergand veti rata o placinta buna. .. Am scris doar despre experienta noastra.. Gusturile sunt foarte discutabile…
Pomul laudat si sacul spart ….
Mi-ai facut pofta de placinte
Locuiesc aproape de acest local si pana acum spre surprinderea mea nu am auzit de el. Am sa incerc si eu sa vad daca intr-adevar merita si am sa revin cu o parere.
Nu cred ca sunt doar ale voastre (gusturile) daca este vorba de coca cruda… Tocmai scriu dintr-un oras unde pana si vinetele (pe care eu le URASC) sunt bine gatite. Nu mai spun de celelalte feluri de mancare ce se termina invariabil cu ceva dulce. dulce. DULCE!
altfel nu imi expilic cum de am gasit articole numai de lauda…
unde etsi? .. sau sunteti?
Sunt… Pe mal de Bosfor 😉 Si papica este excelenta, trebuie sa recunosc. Vin acasa cu cateva chestii de facut