Astazi in parc, Maria inscena o lupta cu un baietel. „Se jucau aikido”, zicea ea, doar ca la 4 ani ai ei si 5 ai partenerului de lupta, schemele lor de „lupta” nu erau tocmai safe. Fapt ce a facut ca Maria sa fie inghiontita de cateva ori. Eu si mama baietelului priveam de pe margine, incercand sa nu intervenim. In momentul in care s-a vazut invinsa la propiul ei joc (a ei fusese ideea), Maria a inceput sa ma strige sa o ajut. I-am spus ca nu pot face asta si ca asa cum a invitat baiatul la joc ii poate spune ca nu mai doreste sa se joace, dar mandria nazdravanei e mare si nu a vrut nici in ruptul capului sa se recunoasca „invinsa”. Partenerul de lupta se bucura de suprematie gadilo-inghiontind-o cu aratatoarele.. nimeni nu a suferit nici o trauma fizica, si eu si mama baiatului […]
Poveste despre strand – Sunrise Summer Club
Ieri mi-am facut curaj si am mers cu cei mici la strand. Singura. Eu si ei. Nici nu s-a pus problema de supravietuire, iesirea a decurs minunat. Maria a inteles ca trebuie sa imi raspunda si sa reactioneze in secunda in care strig la ea, iar Vladu a prins un dram de curaj si a acceptat sa stea alaturi de mine, in apa, pe treptele (trepte din constructie nu scara metalica) bazinului in timp ce o supravegheam pe Maria. Am avut noroc si ca am intalnit o familie extinsa foarte amabia care ne-a gazduit „ciuciuboatele” langa umbrela lor in timp ce noi eram in apa. Adica in marea majoritate a timpului. Am stat in jur de patru ore, din care 2 si jumatate in apa iar una si jumatate ne-am petrecut-o ba la terasa, in timp ce piticii au luat masa (servesc preparate facute la gratar) sau la locurile de […]
Serile….
Linistea serilor mele se datoreaza LUI. Si sunt recunoscatoare pentru asta. Avem un soi intelegere nonverbala: eu ma ocup de cei mici de la 17:30 la 20-21-22 sau pana cand termina el treaba, apoi, daca are noroc si ei dorm, mananca in pace si se pregateste de somn, daca nu, „ghinion”! Dupa ce isi termina el treaba, cei mici il iau de bun. Recunosc ca nici eu nu incerc sa le domolesc entuziasmul… ma bucur, egoist, de cateva zeci de minute in fata laptopului, iar el imi ofera aceste momente… cu un pret. Pretul oboselii lui, a unei cine (foarte intarziate).. dar niciodata nu s-a plans. Incerc sa nu intind coarda. Cumva, fara sa verbalizam nimic, ne intelegem starile si limitele si ne ajutam unul pe celalalt sa nu ne sacrificam pe altarul parintitului. Nu pentru asta il iubesc, dar pentru asta parca il iubesc si mai mult!
Social Media pentru Parinti
Se intampla din nou! Pe 8 Iuie 2014, Evensys organizeaza Social Media for Parents 2014. Voi fi acolo. Alaturi de lume buna, ascultand lume buna! Stiu sigur ca ma voi intalni acolo cu Bogdana, in calitate de moderator, si cu multe dintre mamele-bloggerite pe care le urmaresc cu interes. Nu voi face o pledoarie pentru participarea la Social Media for Parents 2014. Au facut-o altii inaintea mea. Si au facut-o bine, dar pentru a nu supara nici o persoana draga mie ca nu am lasat link la postarea ei, va trimit la plediaria celor de la ZeList. Acolo nu cunosc pe nimeni. 😉 Click aici. Participarea se face pe baza de invitatie. Acestea pot fi solicitate pe site-ul evenimentului: www.2014.socialmediaforparents.ro .. si daca cumva organizatorii raman fara, am eu doua invitatii pentru voi. Le ofer pe baza de „primul venit, primul servit”. Stiu ca nu e fair fata de cei […]
Chimia cu tastele
Mi-au trecut prin mana mutlte laptopuri… dar chimie cum am avut cu Lenovo-ul meu primit cadou de nunta de la colegii de serviciu, nu am avut cu nici unul pana acum. Robust, butucanos chiar, Lenovo-ul meu mi-a ramas la inima. Acum scriu de pe un Toshiba Satellite L40 tunat de Sorin. Il am de 1 an… dar nu am reusit sa ma indragostesc de el. Nu am avut avut parte de acea chimie. Nici pana in ziua de astazi nu inteleg de ce mi-a luat Lenovo-ul, pe care l-a transformat in calculatorul lui de teste… dar pe care il foloseste rar… Mi-e dor de Lenovo-ul meu.. de chimia pe care o aveam cu el, de felul in care imi zburau degetele pe tastele lui, de felul in care ajunsesem sa ne cunoastem unul pe celalalt. Am lucrat bine cu el. Mai bine decat cu oricare altul… Il vad zilnic… si […]
Tara-tara, vrem … mici viitori inotatori!
Maria merge la inot.. sau mai exact, mergea. La hotel Casa Victor. Cursurile sunt organizate de World Champions Club. Pretul e bun. 100 lei/4 sedinte, dar exista niste conditionari tarifare: „Tarif: 100 lei/ 4 sedinte/copil – 1 sedinta poate fi reprogramata individual, cu conditia ca la grup sa se asigure un minim de 8 participanti – 1 sedinta se poate reprograma pentru intregul grup, in functie de disponibilitatea locatiei/antrenorului si numai cu conditia se se anunte cu 2 zile inainte – reprogramarea se face max de la 1 sapt la alta – abonamentele se achita in avans, la prima sedinta, iar banii nu se returneaza” La o grupa de 10 copii, sunt 2 instructori. In momentul de fata sunt 5 copii inscrisi. Mai doreste cineva?.. cautam mici viitori inotatori.
Felii de bine
Imi venea sa zic fericire, dar poate nu e fericire decat in rare momente; cel mai des e bine. E tare bine! E bine sa poti sa lasi grijile cotidiene la o parte si sa savurezi cateva ore de bine! O barfa la cafea, o simpla plimbare prin parc sau pe strazile vechi ale orasului sau chiar si o banala programare la manichiura! E bine! .. dar pare greu. Sunt zilele in care trebuie sa ii duci la inot, apoi cele in care ies in parc, sau cele in care trebuie sa ajunga la diverse ateliere sau petreceri ale micilor lor prieteni. Sunt un soi de sofer personal pentru copiii mei. Noi functionam in mare parte pe principiul „Tata munceste, mama cheltuieste”.. si pentru ca tata munceste (mult) mie imi este tare greu sa gasesc timp pentru „ me-time”. Am totusi noroc de barbat intelegator si iubitor, care face mari […]
Mama cu stil
Sunt departe de a fi o Stylish Mom. Tocmai de asta apreciez sfaturile profesionistilor, iar evenimentee organizate de UrbanKid, simt ca mi se potrivesc de minune. Am fost la cel organizat Sambata la Pescariu Sports & Spa si am plecat de acolo mai luminata si cu doua bugete setate. Luminata in sensul ca am inteles unde gresesc… dar nu ma veti vedea schimbata peste noapte. Old habits die hard, din pacate.. iar corpul meu nu e nici un templu si nici nu am bugetat o schimbare integrala a garderobei, dar ceva-ceva tot s-a prins de mine. Am invatat cum sa imi combin „eficient” piesele vestimentare pe care le detin si am invatat ce sa imi cumpar de acum inainte. Sper sa nu uit! 😉 Spuneam ca am plecat de la eveniment cu doua bugete setate: unul pentru