Serile….

Linistea serilor mele se datoreaza LUI. Si sunt recunoscatoare pentru asta.

Avem un soi intelegere nonverbala: eu  ma ocup de cei mici de la 17:30 la 20-21-22 sau pana cand termina el treaba, apoi, daca are noroc si ei dorm, mananca in pace si se pregateste de somn, daca nu, „ghinion”! Dupa ce isi termina el treaba, cei mici il iau de bun. Recunosc ca nici eu nu incerc sa le domolesc entuziasmul… ma bucur, egoist, de cateva zeci de minute in fata laptopului, iar el imi ofera aceste momente… cu un pret. Pretul oboselii lui, a unei cine (foarte intarziate).. dar niciodata nu s-a plans. Incerc sa nu intind coarda. Cumva, fara sa verbalizam nimic, ne intelegem starile si limitele si ne ajutam unul pe celalalt sa nu ne sacrificam pe altarul parintitului.

Nu pentru asta il iubesc, dar pentru asta parca il iubesc si mai mult!