Capra cu 3 iezi.. pe bicicleta

Abundenta e o trasatura de familie. Ne caracterizeaza familia (extinsa) din muuulte puncte de vedere; cel mai vizibil e capitolul culinar. 😛 Nu ne dezmintim faima nici la capitolul parc velo.. desi nici unul nu e mare biciclist.

Parcul velo al familiei contine:

– bicicleta cu roti de 14 inch

– bicicleta cu roti de 18 inch

– bicicleta de oras cu roti de 28 inch

– bicicleta sport cu roti de 28 inch

– bicicleta cu roti de 20 inch (descentrata… practic inutilizabila asis)

– bicicleta cu 3 roti de 24 inch si cos de cumparaturi [gen] (nefolosita nici macar pentru testare)

Tata nu mai bicicleste de multi ani, mama e un soi de bunica eco ce pedaleaza prin cartier atunci cand se deplaseaza pe distante relativ scurte si nu merge insotita de copii, sor-mea vrea dar nu isi face curaj .. desi cea cu 3 roti e a ei, despre sotul ei circula un soi de legenda cum ca ar merge pe bicicleta dar nu l-am vazut niciodata, Sorin a mers ultima data pe bicicleta acum 3 ani cand a testat-o pe cea pe care si-a cumparat-o iar eu mai merg uneori la job (cand e cald), cand mai plec in oras insotita de unul dintre copii (avem un singur scaun montabil pe a mea si ala imprumutat; multumesc, Ina!) sau cand ma avant in parcul de langa casa, cu un copil in scaun si altul mergand in fata mea pe bicicleta lui.

Desi parcul nostru velo poate parea suficient, nu servea mai deloc nevoilor noastre; in general, in parc se deplaseaza 1 singur adult cu trei copii: Maria (5 ani) – independenta destul de redusa, tematoare si care reactioneaza destul de prost la comenzile strigate de adult atunci cand merge singura pe bicicleta, Vladimir ( 3 ani si 9 luni) – independent si care surprinzator reactioneaza mai bine ca sor-sa la comenzile strigate de adult daca merge pe bicicleta lui si Teodor (2 ani) – care trebuie dus si nu mai poate fi fentat si lasat acasa daca ii pleaca verisorii. Chiar si daca as fi reusit sa ma deplasez in parc cu doi pe bicicleta (avem un scaun imprumutat si unul propriu dar care se monteaza doar in fata si la bicicleta mea de oras cu cadru de dama nu se preta) tot nu era bine.. ca odata ajunsi in parc incepea cearta pe bicicleta… si nu se cearta doar 2.. mai nou si Teo are pretentii, chiar daca nu sunt sustinute de motricitatea sa. In masina nu incapeau nicicum 3 biciclete de copii si una de adult… Oricum o dadeam, dadea cu virgula asa ca m-am pus pe cautat. Cautam o bicicleta care sa imi permita sa transport 3 copii. La noi mai greu.. afara am gasit ceva dar chiar si sh-urile bateau doua mii de euro… am cochetat o vreme cu ideea cumpararii unei remorci care sa imi permita sa transport 2 copii si sa folosesc scaunul pentru transportul celui de-al treilea… dar nu ma atragea ideea. Am testat o astfel de remorca inchiririata de la iVelo si nu am fost deloc multumita. Dar deloc! E grea. Foarte grea. Picioarele imi obosesc cumplit chiar si fara cel de-al treilea copil in scaun. In plus… desi e conceputa pentru doi copii si zice-se duce peste 50 de kilograme, vara trecuta, atunci cand copiii mei cantareau impreuna sub 40 de kilograme rotile si-au modificat pozitia de la greutatea lor si a frecat pana la rupere aproape (in numai 1 ora de mers) copertina remorcii. Am cautat internetul in lung si in lat, ba chiar am studiat si informatiile gasite despre cei ce modifica biciclete si le preparau pentru activitati comerciale, mi-am facut in minte zeci de planuri de modificari a bicicletelor de care dispuneam analizand tot felul de modificari pe care le-ar fi putit face Sorin cu un aparat de sudura…. pana mi-a venit ideea salvatoare. Am folosit doar ce aveam si niste coliere.. Sorin le-a folosit. Eu, ca de obicei am fost cea care dadea indicatiile pretioase.. si a iesit asta:

Calitatea pozelor nu e cea mai buna.. ne-a incurcat vesta reflectorizanta pusa pe spatarul scaunului din spate.  Promit sa revin cu imagini care sa reflecte mai bine mica noastra inventie care ne ajuta sa transportam 3 copii. Chiar daca nu se intelege pre bine din imaginile atasate, doi copii stau in spate si unul in fata iar eu nu obosesc deloc atunci cand pedalez. N-are sens sa va mai spun ca cei mici sunt incantati si ca ma opreste lumea pe strada sa ma intrebe de unde am cumparat-o… iar cei ce nu isi fac curaj sa ma opreasca, ma arata cu degetul. Dap, daca vedeti prin oras o bicicleta cu trei roti care transporta trei copii, sa stiti ca eu sunt aia! Si sunt mandra de incentia noastra!