Copilul 1: o ea. 5 ani si jumatate. fantastic de egoista si rautacioasa in relatia cu copiii 2 si 3. Functioneaza pe sistemul „totul mi se cuvine” si „nu imi pasa de nevoile celorlati”. Ba chiar o spune tare si raspicat. 🙁 Aici am de munca.
Copilul 2: un el. 4 ani si 2 luni. gelos din cale afara si agresiv. inca isi cauta locul intre a toddler si „copil mare”. Si-a pierdut rolul de mezin dupa aparitia in peisaj a Copilului 3 si, desi nu i s-au dat motive, e gelos. E un copil tare sensibil de chiar intelegator, insa „mijlocul” il afecteaza. Cred ca doar un Copil 4 l-ar mai stabiliza emotional.. dar n-am de unde sa il iau.
Copilul 3: un el. 2 ani si 4 luni. Cam razgaiat si total neobisnuit sa imparta. Copil unic la parinti, obisnuit ca toata lumea sa ii ofere ce vrea exact cand vrea. E tragic daca se intampla altfel.
In peste 70% din timp sunt o combinatie exploziva. Interactiunile lor se lasa cu lacrimi amare, pumni, zgarieturi, zmucituri. In rest, se iubesc si se protejeaza. Colaboreaza frumos doar in momentele in care pun la cale prostii: gen varsatul apei cine stie pe unde, urcatul unei biciclete pe topogan si azvarlitul ei de acolo…
Recunosc, am devenit imuna la micile lor drame. Intervin doar cand se inrautateste situatia, dar privinu-i imi dau seama ca pentru ei viata nu e deloc usoara. 🙂
Ce am descris mai sus e valabil pentru combinatia de 3. Orice combinatie de cate doi e mai putin exploziva, ba chiar placuta in limitele in care copiii poznasi nu iti dau alergii.
Anul acesta mi s-au inmultit firele de par alb. 🙂 4real.