Mai citim povesti?

sursa foto: pozeleonline.ro
sursa foto: pozeleonline.ro

Desi nu sunt adepta lepselor blogosferice, am ales sa accept provocarea lansata de Adra_bell si sa raspund la un scurt chestionar lansat de Madalina Andronic.

1. Ați citit/vi s-au citit povești sau basme în copilărie? Poate chiar ceva românesc? Ce titluri vă amintiți sau v-au rămas dragi?

Am citit mai mult silita. 🙂 … de sora si de tatal meu, insa mi s-au citit foarte multe povesti. Am fost blagoslovita cu un tata  ce detine (inca) un talent naratoric de invidiat, pasionat de literatura, care a incercat sa ne insufle atat mie cat si surorii mele aceasta pasiune, inca din copilarie. La ea s-a prins…. la mine, nu prea. 🙁 Indiferent ca ne citea un basm romanesc, sau unul strain, sau chiar o reteta de-a lui Pastorel Teodoreanu, putea sa transforme orice intr-o poveste minunata pe care o ascultam captivata. 🙂

Aproape de sufletul meu, au ramas Punguta cu Doi Bani, Greuceanu si Harap-Alb, dar si Jules Verne ( in special „20000 de leghe sub mari”) sau George Calinescu si a lui Enigma  Otiliei, pe care am citit-o pentru prima data prin clasa a 6-a sau a 7-a…. in schimb nu am reusit sa termin nici pana in ziua de astazi, in ciuda insistenteleor sora-mii, „Legendele Olimpului” …

2. Credeți că au avut vreun rol în dezvoltarea voastră, încă din copilărie, ca viitor adult?

Cu siguranta ca m-au ajutat sa imi dezvolt imaginatia, dar si sa inteleg rolul acestora in dezvoltara unui copil … intelegerea a venit mai tarziu. 😛  Nu doar imaginatia mea a beneficiat dupa urma a ceea ce am citit sau mi s-a citit, dar asa s-au pus bazele unei brume de cultura generala, pe care, recunosc, nu am fost capabila sa o dezvolt atat de mult incat sa imi ajung din urma tatal sau sora.

3. Sunteți de părere că fenomenul povestitului, mai ales în mediul familial, are o funcție importantă în educarea copilului încă de la vârste fragede? (Mai) dezvoltă acesta anumite legături între membri și transmite valori morale elementare pentru educarea unui copil?

Categoric, da! Si acum imi amintesc cu placere de momentele in care navaleam impreuna cu sora mea in patul parintilor si ne asezam capetele pe pieptul tatei (una in dreapta si una in stanga), iar tata incepea sa ne citeasca sau sa ne spuna povesti. Imi doresc enorm sa pot face si eu acest lucru cu micutii mei.

4. Citiți/ați citi povești copiilor dumneavoastră? Ați alege povești românești, basme din repertoriul internațional sau cele mai noi cărți pentru copii de pe piață?

Inca nu am inceput sa ii citesc Mariei. Am incercat de doua ori, insa nu are inca rabdare sa stea sa asculte sau sa priveasca ilustratiile din carti – la cele aproape 12 luni ale ei, tot ce isi doreste este sa smulga paginile cartilor. 🙂

… Mai asteptam sa mai creasca putin. 🙂 Atunci cand vom incepe, mi-am propus sa incep cu povestile si basmele romanesti iar apoi cu cele din repertoriul international, iar cele mai noi carti pentru copii, le-as lasa pe ultimul loc. Asta e planul meu, dar cel mai mult va conta ceea ce ii va capta ei atentia, asa ca vom vedea la vremea respectiva daca ne putem tine sau nu de „plan”.

5. O carte inainte de culcare sau un desen animat?

Cartea!

6. Credeți că o poveste “din carte” stimulează mai mult imaginația unui copil și simțul său etic elementar decât alte metode care implică povești? *În ce măsură vi se par nepotrivite sau marcante pentru un copil scenele de violență din basme (fie ele românești sau nu)? Ar trebui ele “îndulcite” sau păstrate așa cum au fost create inițial?

Nu cred ca un copil, cel putin la o varsta frageda, poate face diferenta dintre o poveste „din carte” si una inventata, dar cred ca pe masura ce copilul inainteaza in varsta, va fi mai bine stimulat de o poveste inventata decat de una „din carte”. Legat de scenele de violenta din basme, nu am stat inca sa analizez serios aceasta problema, dar instinctul imi spune ca ar fi bine sa fie usor „indulcite”.  … totusi, multe dintre acele scene in starea lor pura, tot imi par mai soft decat desenele animate moderne…

Si daca tot am spus ca nu sunt adepta lepselor, nu voi nominaliza pe nimeni, insa invit pe toti cei interesati sa raspunda acestui chestionar.

Voi mai cititi povesti?

Articole pe aceeasi tema

12 comentarii

  1. Ohooooo… O terminasem psihic pe bunica mea cu cititul. Imi citea povesti, romane, poezii… Avea un talent extraordinar de orator si narator deopotriva. Si de la asta mi s-a aprins si mie pasiunea pentru citit, caci nu putea intotdeauna sa citeasca la comanda… 😀

  2. Citim zilnic povesti si ne plac foarte mult. Eu sunt o impatimita a cartilor pe care le savurez efectiv, asa ca in casa noastra isi au locul lor de cinste. Te pup cu drag.

  3. La varsta ei da-i carti din plastic, din material textil sau carti cu pagini cartonate care au texte foarte scurte. La editura Crisan au unele foarte potrivite, e una foarmat mare cu un miel, Carliont, Eva o mai iubeste si acum, si mai unele cu animalute si cu sunete, apesi pe caseta respectiva si asculti sunetul pe care-l scoate animalul respectiv. Are chiar si colturi rotunjite. Impreuna puteti citi cartile cu Miffy, de la editura Cartea Copiilor, imagini simple in culori primare, text ritmat, Eva le cam rupea, eu le lipeam mereu, aproape fiecare pagina e dublata cu scotch:)).
    Mai avem carti cu niste pagini elastice, sunt foarte rezistente si de tip lift the flap, doar ca sunt primite cadou, nu stiu de unde au fost cumparate
    Povesti lungi n-o sa aiba rabdare sa-i citesti pana spre 3 ani.
    La noi, operatiunea „citit” a fost un succes, acum se duce isi alege o carte din rafturile ei, si-si „citeste” singura sau ii citeste vreunui papitoi de plus.

    1. @adra_bell, are carti si textile si din plastic inca de la 6 luni, dar tot ce face cu ele e sa le molfaie… Merci mult de tot pentru informatii. Voi cauta carticelele de care ai scris sa i le cumpar. … eu ma gandeam ca daca le rupe si incearca sa le manance, nu e interesata, dar experienta eveasca m-a incurajat. O data cu cartile voi cumpara si o mica rezerva de scotch. 🙂

      1. @g.cojocaru,
        Cam astea au avut succes la noi. Alea de la Crisan sunt cartonate sanatos, foarte greu de rupt. P-aia cu sunete a reusit totusi sa o strice cat de cat, i-a facut o baie:D.
        La ed Cartea Copiilor mai au carti cartonate Omida mancacioasa, noi n-am avut-o, dar o are nasica mica, are niste gaurele prin ea, foarte interesanta si inca una cu culori tot de Eric Carle. Iar la Aramis poti incerca trenuletul TT

  4. Si eu sunt pro-povesti. Mi-au placut de mica, am devorat povestile nemuritoare si povestile clasice. Apropo de ce spui de Maria, nici David nu are rabdare sa ii citesc o poveste de pe o carte. In schimb, adora sa ii fac un fel de teatru. Deschid cartea (am ales doar carti cu text putin si desene frumoase si mari) si i-am cumparat si diverse papusele infatisand animale sau persoane. Si i-o relatez fara sa citesc, ci vorbind cu intonatie, cu multe gesturi, uitandu-ma direct la el. Iar cu mainile misc papusile, care sunt personajele. Ii place foarte mult aceasta varianta. Iar in carticica efectiv, arata animalele si imita sunetele pe care le scot ele. Sau il pun sa imi arate un animal si cand nimereste ma pupa si bate din palme 🙂

    1. @Ella, e super tare ideea cu teatrul …. insa nu posed suficiente talente pentru a putea pune in practica un mini – teatru. Piticul tau e un norocos, cu asa mamica inventiva si talentata! 😉

      1. @g.cojocaru, Multumesc :), dar pe bune ar trebui sa incerci. Doar cand esti tu cu ea. Nu o sa stea sa iti evalueze talentul, ci se va distra pe cinste. Si in rest, dupa cum spune si adra_bell, carti mai greu de distrus. La inceput le va molfai, dar daca le are pe langa ea, pana la urma se va arata interesata si de imagini 🙂

  5. M-am pregatit deja cu carticele de povesti pentru puiul meu…mi-au ramas si acum in minte povestile spuse de bunica, la culcare, din pacate eu n-am talent narativ, deci ramane sa-i citesc:)

    1. @Cristina, nici eu nu ma vad in stare sa fac altceva decat sa citesc… 🙁 Mi-ar fi placut sa pot sa ii ofer Mariei momente precum am avunt noi (eu si sora mea) alaturi de tata