Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
8 saptamani
Acum doarme in cosuletul lui, langa mine; zambeste in somn. O face des. 🙂 As fi in stare sa il privesc ore intregi… fara sa ma satur, fara sa ma plictisesc! Zambesc nostalgic atunci cand ma gandesc cat am suferit de dorul lui in primele saptamani. Nu credeam ca DORUL poate fi ATAT de arzator; dureros… dar el sterge orice urma de durere. Nu mai am decat amintirea acelor zile, care probabil ca este intretinuta de conexiunea cu toate complicatiile mele. Suntem acasa de 5 saptamani… nici nu stiu cand au trecut… Cand a luat in greutate 1,4 kg? Cand i s-au bucalat obrajii, cand a facut cute pe maini si pe picioare? El e voinicul meu! Probabil ca e mai micut decat alti copii de varsta lui sau chiar mai mici, dar trage tare sa
Perlele altora…
Cum ambii cojocarei sunt mult prea mici pentru a ne da materie prima pentru rubrica „perle”, voi consemna astazi o perluta a unei fetite, dar care m-a distrat copios si mi-am zis ca nu trebuie sa trecuta cu vederea: Eram cu Vladimir la control (ORL). La un moment dat se deschide usa cabinetului iar doctorita ii spune doamnei ce intrase sa astepte afara pana termina sa il consulte pe Vladimir. La iesirea din cabinet, am dat cu ochii de doamna care ne intrerupsese consultatia si de fetita acesteia – sa fi avut in jur de 4 ani. Fetita ne priveste cu atentie – mama carand scoica in care se afla Vladimir si eu pe post de usier – si se intoarce catre mama ei spunandu-i triumfatoare: „Vezi, mami, ti-am spus eu ca inauntru era un copil la tava!” 🙂
Artista familiei
Pana acum acest titlu era detinut cu onoare de sora din dotare, insa Maria ameninta sa ii ocupe aceasta pozitie. Sor-mea in copilarie picta geamul usii de la baie Picasso-like (uf, ce rau imi pare ca nu am o poza… intre timp ne-am mutat din acea casa), iar Maria a atentat la pereti. … probabil nu i-a placut sa ii vada asa albi si s-a hotarat sa adauge o pata de culoare; un pic de albastru, si nu de Voronet ci de pix. 😀 … ma bate gandul sa cumpar o galeata de vinarom alb sa dau peste aceasta prima incercare si sa o las sa se joace cu niste culori pentru dactilo-pictura. 😀 😀 😀 …. dar numai sub „indrumarea” maestrei (sor-mea) si cu acordul lui Sorin… Ar fi tare sa fie de acord! 😀
Cand motanul nu-i acasa….
… noi, ne facem de cap si ne lasam dusi la plimbare la Palatul Brancovenesc. 🙂 Norocul meu cu Nico si Bogdan, care ne-au luat si pe noi. Ei au pozat peisajele, care de cele mai multe ori ne cuprindeau si pe noi, au alergat dupa Maria si au fost tare responsabili la „jobul” pe care si l-au asumat 🙂 … si m-au mai ajutat cu Vladimir…. Adica tot greul plimbarii a fost pe umerii lor. Mi-e mi-a placut teribil aceasta iesire, iar Maria s-a simtit extraordinar; asta o spune zambetul ei, nu eu. 😛 Vladimir a mancat si a dormit, si a dormit… si a dormit, de nu-mi venea a crede. Vedeta iesirii a fost, normal, Maria, care s-a jucat cu toti copilasii pe care i-a intalnit, a facut „inventarul” tuturor celor veniti la picnic in gradina palatului, a capatat mancare (fructe, biscuiti si pufuleti) de la toata lumea […]
44 de zile aurii
Dupa 44 de zile Vladimir a ajuns sa cantareasca 4500g si masoara 53 de cm. Tare bine zic eu, avand in vedere faptul ca primele trei saptamani de viata si le-a petrecut in maternitate… Partea mai putin imbucuratoare este ca a venit din maternitate cu un stafilococ auriu care ne-a purtat pe la medicul de familie, apoi la ORL-ist (la Grigore Alexandrescu), apoi la Institutul Cantacuzino iar incepand de astazi am reluat circuitul; Miercuri urmeaza sa mergem iar la ORL-ist. Pana acum i-am dat Garasone – picaturi cu antibiotic si se pare ca acestea nu si-au facut efectul, desi Gentamicina era indicata conform antibiogramei. Medicul de familie a sugerat sa vedem ce recomanda ORL-istul si in functie de recomandari va decide daca imi va da trimitere la Elias pentru internare sau nu. Da, internare pentru refacerea analizelor si efecuarea unui tratament cu antibiotic intravenos… Este prima data de cand ii […]
Micul dirijor
Avem noroc ca locuim aproape de unul dintre cele doua parcuri in care se desfasoara proiectul Promenada, si astfel, Duminica am reusit si am ajuns cu Maria si Vladimir sa ascultam orchestra La Musica … si, bineinteles cu mama, in calitate de adult responsabil de cei doi copii. Vladimir a ascultat atent reprezentatia orchestrei, iar pe sfarsit a motait un pic… dar varsta ii scuza acest mic incident. 😛 Maria, in schimb a fost tare incantata de spactacolul la care a asistat. Nu ma asteptam sa se implice prea tare in activitatile pe care Micul Dirijor le presupune, iar ea nu mi-a inselat asteptarile. 😛 A alergat fericita in jurul foisorului, ba chiar a si avut cateva tentative de a se apropia de orchestra, insa se speria cand muzicantii incepeau sa cante si fugea repede la mama; o prefera pe mama deoarece ea putea sa
Terapii neconventionale
Daca pe Maria am reusit sa o scapam de displazia de sold cu ajutorul Manducai, pe Vladimir speram sa il scapam de torticolis cu ajutorul colacului pentru gat – imi pare mai putin barbar decat celebrul „tras de cap”. Utilizand colacul, corpul sau alungeste gatul si ii forteaza muschii sa stea in extensie, dar greutatea lui este „micsorata” de densitatea apei, permitandu-ne sa tinem muschii gatului mai mult in extensie si cu dureri mai mici. Bineinteles ca nu renuntam la exercitiile recomandate de kinetoterapeut, dar nu strica sa incercam si asa. Lui pare sa ii placa … primele zece minute, dupa care se lasa doborat de durere si trebuie sa il scoatem din cada.
Cea mai fericita stabunica
Si-a dorit o poza cu stranepotii ei. Va primi un mini album – ne gandeam la o carticica CEWE. Multumita lui Bogdan, avem pozele in format digital, iar saptamana aceasta le dau la print. Sper ca bunica sa fie incantata de micul album pe care il va primi si pe care il merita cu prisosinta… doar ea este ajutorul cel mai de pret in cresterea copiilor. 🙂
Terapie de week-end
O dupa-amiaza de Summer Well pentru adulti. Mai mult am stat pe la terasele din jurul scenei (din cauze de dureri), dar iesirea asta a fost ca o gura de oxogen. 🙂 Balaceala multa pentru Maria. In curte, intr-o piscina improvizata ad-hoc. Gratar. Prieteni dragi. Cadouri pentru Maria… primite in avans pentru 8 Septembrie. Un Vladimir cuminte si mancacios. Un Sorin foarte solicitat si obosit. Terapie pentru suflet. 🙂