Se poarta cina pe intuneric sau crima la cina, fii-mea prefera cina la inaltime. ย .. cam la 80 de centimetri inaltime. ๐ Spre disperarea lui ta-su….
Dilema caruciorului reloaded
Tocmai cand credeam si eu ca am inteles secretele alegerii unui carucior, mi-am dat seama ca nu stiu nimic. Nimic din ce imi trebuie acum. ย … pentru ca acum trebuie sa ma orientez spre un alt carucior care sa ii faca bunicii drumurile spre parc mult mai usoare. ย Maria are 1 an si 11 luni iar Vladimir, 7 luni si jumatate. Ne trebuie un carucior care sa ii acomodeze pe amandoi, cel putin in vara aceasta… Am luat in calcul si atasarea unei placi la caruciorul pe care il avem, dar Maria vrea si ea ce are Vladimir, asa ca ne va fi greu sa o convingem sa stea pe placa. Parcul e aproape. La Maria caruciorul sau luatul in brate, pot fi considerate mofturi. Mofturi pe care nu vreau sa i le refuz. E si un strop de gelozie si nu vreau sa o alimentez mai mult decat este […]
Farmecul jucariilor
Nu imi puteam imagina ca jucariile Mariei pot aduce atat de multa bucurie in sufletul meu! ย ๐ … pana astazi, cand Maria a venit dimineata sa ma anunte: ” Mami, tatouu! Tati tatouu, mami!” … Nu intelegeam eu prea bine ce vrea de la mine… plus ca eram cam prinsa cu prepararea laptelui pentru Vladimir. Vladimir se trezise in plansete (de foame) iar Maria plangea (cu lacrimi) tragand de mine si strigand „tatouu”. Laptele pentru Vladi era proritar, asa ca supararea Mariei aproape ca devenise o drama… Si nu s-a lasat pana nu m-am dus cu ea la tatouu! … pe care mi l-a aratat cu obrajii brazdati de lacrimi! ๐ Am inteles ca acela era cadoul meu! .. si ca ta-su ii daduse sarcina sa imi arate cadoul! ย ๐ Draga de ea, isi ia sarcinile mult-mult prea in serios! ๐ E de la sine inteles ca m-am lichefiat la […]
Primii pasi in doi dinti
ย Are 7 luni si jumatate. ๐ Nici nu stiu cand a zburat timpul… ย ๐ Parca mai ieri era un ghemotoc mic si zburlit. Acum paseste si „coace” primii dintisori. Doi dintr-o lovitura. ๐ … si nici macar o lacrimuta nu a varsat. A avut trei nopti in care a fost mai agitat si a mancat mai mult, dat atat. Totul e atat de simplu acum. ๐ Imi aduc aminte, zambind, de primele 7 luni ale Mariei, atunci cand nesiguranta ne guverna viata. De ce plange? De ce s-a strambat asa? Cand incepem diversificarea? Cu ce o incepem? Ce recipiente folosim, cu BPA sau fara? Ce fel de lingurita? Care e programul „ideal” al meselor? Mananca bio sau ne aprovizionam, ca pana acum, din piata? Ii dam X aliment inainte de 8 luni sau nu? Folosim Y crema sau alegem un produs dintr-o gama BIO? Dar stai, ce inseamna BIO? Ce […]
Sambata, 18
Un fel de Marti, 13…. Totul a debutat cu un plonjon de-al lui Vladimir. ย A tinut mortis sa coboare din pat… si a plonjat direct pe podea. Plansete, urlete si un cucui. Prima parte a zilei totul s-a invartit in jurul cucuiului lui…. Seara, insa, evenimentul a fost „surclasat” de accidentarea Mariei. Aflata in vizita la matusa-sa, a reusit sa isi prinda mana la banda de alergat. Rezultatul: 3 degete ce au ramas fara amprente. Trei ore de plans si stat numai in brate la mama; musai cu ochelarii de soare pe ochi. M-am speriat ingrozitor cand mi-a adus-o si am vazut-o plangand si cu pielea atarnandu-i la degete. Cu ajutorul lui tata, si al matusii (care era si mai speriata decat mine) am reusit sa o dau cu betadina si sa tai pielea care atarna. Eu vroiam sa o iau in brate sa fug cu ea la spital… dar […]
NU
Citisem anul trecut, la Ada, despre catrea Catherinei Dolto, „De ce spun copiii, NU„. Nu am cumparat-o… credeam ca mai am timp pana sa intram in etapa NU. Nu a fost asa. Citeam ieri o postare si mi-am amintit ca nu am „consemnat” nimic despre aceasta etapa. Culmea e, ca nu totul e NU. Stie sa spuna si DA, atunci cand vrea neaparat ceva. Dar, de cele mai multe ori NU-ul e la putere. Sintetizez, reproducand un dialog: Eu: Maria, ce faci? Maria: NU!ย ๐ ๐ ๐ In week-end dau fuga in oras sa imi cumpar cartea. Simt ca am nevoie de ajutor sa descifrez enigmele NU-urilor.
Ce tie iti place…
……..fa-i si altuia. ๐ Asta pare a fi deviza Mariei. Pasiunea ei pentru acoperitul capului cu diverse carpe sau cutii, e veche…. se pare, insa, ca tine mortis sa ii transmita aceasta pasiune si fratelui ei. Vladimir, nu pare forte incantat ce invatamintele pe care incearca sa i le transmita sora cea mare, dar e fericit, cand aceasta il impaca cu o partida de joaca pe roti; fiecare cu rotile lui. La noi sunt vesele zilele friguroase. ๐ Ceea ce va doresc tuturor!
Maria in lumea lui Momo
Sunt lenesa la scris. Au dovedit-o Roxana si Cristina. ๐ Am fost in lumea lui Momo. Si ne-a placut la nebunie. Mie, sigur, iar Mariei, la fel de sigur daca ma iau dupa fericirea pe care o are si acum in priviri atunci cand povesteste (pe limba ei, normal) ce a facut ea cand a fost plecata cu mami. ๐ Recunosc, deschis, ca nu prea intelesesem eu ce e cu „atelierele deschise”, dar am fost placut impresionata. Cucerita de-a dreptul! Am ajuns, nu mult dupa ora 11:00… cu ceva emotii la urcarea scarii interioare care devenise foarte alunecoasa din cauza zapezii cazute de pe picioarele celor care ajunsesera inaintea noastra, dar ne-am tinut bine de balustrada si pereti si am reusit sa urcam pana la etajul 1, unde am pasit in colorata lume a lui Momo. Cu greu am reusit sa o dezbrac pe Maria, care devenise nerabdatoare si vroia […]
Zapadaaa!
Tanjind dupa ce nu avem, ne-am dorit zapada. Ca multi altii, dealtfel… doar ca acum, unora nu le mai place. Vor caldura… iar cand va fi canicula se vor gandi la iarna… ๐ Asa se intampla mereu. Noi nu ne plangem. Intr-o oarecare masura ne place. Nu ne place insa ca semenii nostri mor inghetati, sau sa drumurile devin impracticabile, sau ca statul este mereu luat prin surprindere de nameti… si ca abia acum, le-a venit „ideea geniala” de a planta copaci pe marginea drumurilor…. sau ca este a doua saptamana in care gunoierii nu au mai ajuns sa ridice gunoiul… Se anunta un week-end greu… cu multa zapada si drumuri blocate. Sper sa reusim totusi sa ajungem cu Maria la atelierele la liber organizate de Lumea lui Momo. M-am indragostit deja de idee. Sunt sigura ca Mariei ii va placea… si sper sa reusim sa ne gasim si o […]
Permis de condus sania
N-am! Si saraca Maria a simtit pe pielea ei acest lucru si iarna trecuta, dar si iarna aceasta. ๐ Norocul a fost insa de partea noastra, deoarece nu au fost decat rasturnari (una anul trecut si una anul acesta); nu a fost nimeni ranit. Manevrele facute de mine in incercarea de a trece printr-o zona cu denivelari, s-au soldat cu rasturnarea saniei si cu ocupanta acesteia cazuta in troiana. ๐ Culmea, culmilor e ca eu eram cu fata la sanie, dar nu am reurit sa intervin in timp util pentru a impiedica rastogolirea pe zapada. Dupa „patanie”, Maria mi-a luat permisul de condus sania: s-a uitat senina la mine si aratand sania cu degetul imi zice: Tata! Bada tata! Bada inseamna zapada. Zapada chiar naste monstri, iar eu sunt unul dintre ei. ๐